1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE, FĂURIREA ROMÂNIEI MARI, la 96 de ANI. ZIUA NAŢIONALǍ A ROMÂNIEI

    0
    1024
    Raspandeste cu incredere
    • 3
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      3
      Shares

    Sondajul nostru

    Motto: “Cinstirea trecutului trebuie să fie un punct forte al culturii noastre naţionale”
    (acad. Ioan-Aurel Pop – istoric, rector al Universităţii Babeş-Bolyai)

    1 DECEMBRIE 1918 marchează victoria luptei multiseculare a Românilor pentru libertate şi unitate naţional- statală. Marea Unire trebuia consolidată şi apărată în faţa forţelor potrivnice . Unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat, independent şi suveran, reprezenta ţelul suprem pentru care România se angajase în războiul mondial, alături de Antanta.
    1 Decembrie 1918 este momentul cel mai însemnat al istoriei noastre, este ziua împlinirilor naţionale. De aceea, 1 DECEMBRIE ESTE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, cea mai bună alegere.
    Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – Filiala Cluj, împreună cu Asociaţiile din antet, cu Seminarul Teologic Ortodox, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, Societatea Cultural Patriotică”Avram Iancu” din România organizează Simpozionul cu titlul de mai sus la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”,în ziua de vineri, 28.11.2013, orele 12-13.00.
    Imnul Naţional “Deșteaptă-te, Române!”, versurile Andrei Mureșanu, melodia, George Ucenescu, va fi interpretat de Corul Seminarului Teologic Ortodox, dirijor P.C. Pr. Prof.univ.dr. Petru Stanciu. Slujba de Te-Deum va fi susţinută după modelul rugăciunilor de dinaintea Marii Adunări Naţionale din Alba-Iulia, 1918.
    Sunt invitaţi să susţină comunicări ştiinţifice domnii: acad. Camil Mureşanu, prof.univ.dr. Dumitru Protase-Membru de Onoare al Academiei Române, Doamna dr.Rodica Marian – director adjunct. la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”, Cluj-Napoca, col.(rtr.) ing.,ec. Nicolae C.Grosu, prof.univ.dr. Alexandru Matei, col.(r.) Ioan Cârcu, prof.dr. Vasile Lechinţan.
    Moderator, col.(rtr.) ing.,ec. Nicolae C.Grosu, care va organiza şi Expoziţiile: 1. Închinată Marii Uniri; 2. De Icoane, din Republica Moldova; 3. Eroi din Războaiele: I şi II Mondiale;
    Patronul simpozionului va fi marele patriot Gheorghe Pop de Băsești, Președintele Marii Adunări Naționale, de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918.Suntem deținători ai Bustului Eroului Gheorghe Pop de Băsești și îl vom expune în sala simpozionului.
    Aceste Expoziţii le vom prezenta şi la Congresul Spiritualităţii Româneşti, din Alba –Iulia, din zilele de 29.11-01.12.2013. Vom expune Bustul Marelui Patriot Gheorghe Pop de Băsești în Sala Congresului Spiritualității Românești, de la Alba Iulia.
    În localitatea Zlatna, în 01.12.2013, ora 14:30, vom prezenta Expoziţiile închinate Marilor Regi, Decebal şi Burebista, Marelui voievod Mihai Viteazul, Marelui Domnitor Alecsandru Ioan Cuza, și Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
    XXX
    Despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, un colectiv de istorici din Cluj – Napoca, în frunte cu dl. acad. prof. univ.dr. Ioan-Aurel Pop, în prezent rector al Universităţii Babeş Bolyai şi dl. prof. univ.dr. Ioan Bolovan-prorector, coordonatori ai cărţii “Istoria României Compendiu”,(1) precizează: ”România a intrat în Primul Război Mondial pentru a elibera teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia Austro-Ungariei.
    Prin Tratatul din 4 august 1916, cele patru mari puteri ale Antantei au recunoscut dreptul istoric al României asupra acestor teritorii”.
    La dreptul istoric, conferit de faptul, că în acest spaţiu a avut loc etnogeneza românească şi au fiinţat secole de-a rândul formaţiuni statale medievale româneşti, trebuie adăugat faptul că la începutul secolului al XX-lea , românii- deşi fuseseră supuşi unei intense deznaţionalizări- formau majoritatea /…/ .
    Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire a Basarabenilor a fost favorizată de Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia (care prevedea drepturile popoarelor la autodeterminare), iar cea a Ardelenilor şi Bucovinenilor, de Declaraţia în 14 puncte a preşedintelui SUA, W. Wilson, în care se susţinea necesitatea unei dezvoltări autonome a popoarelor asuprite din Austro-Ungaria /…/.
    Cronologia faptelor dovedeşte profunda dorinţă de unire a românilor, de la elite până la locuitorii munţilor, moţi, oşeni, bănăţeni şi mulţi alţii.În condiţiile războiului, s-au desfăşurat numeroase acţiuni pentru unire ale românilor aflaţi în “lumea liberă”.
    În aprilie 1918 s-a constituit la Paris Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, sub preşedinţia lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în Italia Comitetul de acţiune al Românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. În aceeaşi lună, la Washington, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, condusă de V. Stoica. Desfăşurarea accelerată a evenimentelor de pe fronturi, acţiunile popoarelor din Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupra românilor. La 29 septembrie/12 octombrie, Conferinţa Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român a adoptat, la Oradea, o Declaraţie prin care se exprima dorinţa naţiunii române din Ungaria şi Ardeal de a-şi hotărî soarta în urma unei adunări naţionale. Ideea a fost reluată în discursul lui Al. Vaida-Voevod din Parlamentul de la Budapesta, în ziua de 5/18 octombrie 1918 (1).
    La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, a fost constituit Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), numit apoi şi Sfatul Naţional, având ca preşedinte pe Ştefan Cicio-Pop. Acesta a fost momentul declanşării revoluţiei naţionale în ţinuturile din Arcul Carpatic şi până la Tisa. La începutul lunii noiembrie,C.N.R.C. şi-a mutat sediul la Arad. Din 2 noiembrie s-a trecut la crearea de consilii naţionale, orăşeneşti , comunale, ca şi a gărzilor naţionale (civice). La 2 noiembrie , la Cluj, a fost ales Senatul Naţional Român din Ardeal, în frunte cu dr. Amos Frâncu. La 11 noiembrie 1918, la Arad, au fost puse bazele Comandei Supreme a Gărzilor Naţionale Române, cu un Stat Major , în frunte cu maiorul Alexandru Vlad. C.N.R.C. şi-a luat numele de Marele Sfat al Naţiunii Române, şi a lansat la 5/18 noiembrie 1918, un vibrant apel-protest: „Către popoarele lumii”( 19 noiembrie 1918 ), prin care naţiunea româna se adresa opiniei publice internaţionale spre a-i legitima concepţia politică şi a o sprijini în realizarea sa efectivă, iar în încheiere, conţinea ideea unirii „pe vecie”, cu România.
    La 7/20 noiembrie, s-a hotărât convocarea Adunării Naţionale, în ziua de duminică, 18 noiembrie /1 Decembrie 1918 şi s-a hotărât că înaintea începerii Adunării Naţionale se vor face rugăciuni în cele două Biserici din Alba –Iulia, cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică. „Istoria ne cheamă la fapte” se arăta în Convocator. „Veniţi la Alba- Iulia!.
    Alegerea delegaţilor s-a realizat în adunări populare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, care urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România.
    Marea Adunare Naţională a fost constituită sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti. La Alba Iulia, în 18 nov./1 Dec. 1918, cei 1.228 delegaţi/deputaţi, de drept sau aleşi, au hotărât unirea cu România.
    Rezoluţia de unire, prezentată de Vasile Goldiş, la ora 12.00, a fost votată în unanimitate şi a fost primită cu un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba- Iulia. Maniera democratică în care s-a hotărât unirea, participarea masivă a populaţiei de pe întregul teritoriu unit cu România, conferă o notă de specificitate istoriei românilor, în anul 1918.
    Privind Unirea de la 1 Decembrie 1918, prin Decretul- Lege, publicat în “Monitorul Oficial”, din 13/26 decembrie 1918, s-a consfinţit: LEGEA asupra UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI, ratificată de REGELE FERDINAND I: „Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.(3)
    Ziarul “ALBA-IULIA”, din 20 noiembrie – 3 decembrie 1918, Ediţie specială, a scris despre “Unirea Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu România.

    Marea Unire a început prin Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918.
    “Decretul regal, dat în Iaşi, la 27 martie/9 aprilie 1918 de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România, a fost publicat în “ Monitorul Oficial”, numărul 8, din 10 aprilie 1918”. (2)
    Despre Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Transilvaniei cu România presa vremii a dat publicităţii aceste măreţe evenimente. Astfel, Ziarul “Tribuna”, din 30 martie 1918, a transmis vestea, despre: „ Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Ziua cea Mare a Unirei.. Dezbaterile din Sfatul Ţării. Tedeum-ul – Actul Unirei”.

    Marele patriot, acad. prof. univ. dr. Onisifor Ghibu a scris despre Sărbătorirea Zilei de 27 martie 1918, în satul Buteşti, satul natal al familiei subsemnatului, sărbătorire organizată de către învăţătorul satului, secretar, diriginte, director al Şcolii, Constantin S. Grosu, tatăl subsemnatului, din cartea „BUTEŞTI vino şi vezi”de prof. Iulius Popa, Ed. LITERA, 2004, Chişinău.

    „Joi, 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, în numele suveranităţii naţionale a hotărât : UNIREA NECONDIŢIONATĂ ŞI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ, COLACIN ŞI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI” (2).
    „Decretul- lege, din 18 decembrie 1918, cu privire la Unirea Bucovinei cu România a fost publicat în “Monitorul Oficial”, nr. 217, din 19 decembrie 1918” (2).
    Ziarul “Glasul Bucovinei”, din 29 noiembrie 1918, a anunţat despre “ Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei. Împlinirea visului de aur “, prin Hotărârea Congresului Naţional al românilor din Bucovina care a proclamat, la Cernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918, Unirea Bucovinei cu România.

    La 11 decembrie, Consiliul Dirigent lansa un apel „Către Naţiunea Română”. La 11/24 decembrie 1918 prin Decretul-Lege nr. 3631 se consfinţea Marea Unire.
    La 1/14 decembrie 1918, o delegaţie, în frunte cu Vasile Goldiş şi Al.Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu, s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta, Actul Unirii, regelui Ferdinand şi Guvernului, punându-se temeliile reîntregirii Statului Naţional.
    S-a instituit un Mare Sfat Naţional, prezidat de Gheorghe Pop de Băseşti, un Comitet Executiv numit Consiliu Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor româneşti din Ungaria, în frunte cu Iuliu Maniu, cu sediul la Sibiu, care a fiinţat până în toamna anului 1919.
    “Unirea de la 1 Decembrie 1918 are o serie de trăsături specifice: armata română nu a fost prezentă la Alba Iulia;/…/ solidaritatea naţională a funcţionat la cel mai înalt nivel; alegerea celor 1.228 de delegaţi a fost făcută printr-o procedură democratică;/…/ actul istoric de la 1 Decembrie a avut un caracter plebiscitar; prevederile Rezoluţiei de unire demonstrează maturitatea şi europenismul elitei politice româneşti, care a hotărât Unirea cu România, cu gândul unei convieţuiri paşnice cu minorităţile, care până în clipa Unirii aparţinuseră, prin etnie, opresorului de la Viena sau Budapesta” . (1)
    Desăvârşirea unităţii naţional-statale în anul 1918, prin integrarea noilor provincii unite, şi crearea României Mari sau a României Reîntregite a avut consecinţe multiple, pe mai multe planuri:
    1.Teritorial: România, cu o suprafaţă de 295.049 km.p. , reprezenta 2,52%, din suprafaţa Europei, ocupând locul al 10-lea între ţările din Europa.
    2.Populaţia: Marea Unire a avut ca urmare aproape dublarea populaţiei, de la 7.9 milioane locuitori, la 14.669841 locuitori, devenind a opta din Europa după mărimea populaţiei.
    3. România în relaţiile internaţionale: România s-a pronunţat pentru menţinerea graniţelor şi apărarea păcii. Guvernul Român s-a situat alături de democraţiile occidentale. România s-a preocupat de recunoaşterea pe plan internaţional a Unirii din 1918 şi pentru apărarea integrităţii teritoriale.
    4. Economic: A avut urmări deosebit de importante.
    5. Viaţa culturală, educaţia şi ştiinţa: S-a trecut la organizarea instituţiilor de cultură, înfiinţarea radioului ş.a., s-au intensificat legăturile cu cultura occidentală. Bucureştiul era supranumit “Micul Paris”. Deja în anul 1930, circa 70 % dintre orăşeni şi circa 50 % dintre săteni erau ştiutori de carte. O pleiadă de personalităţi de mare valoare s-au afirmat în ţară şi în străinătate în multe domenii ale ştiinţei şi culturii, ca: Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Constantin I.Parhon, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I. Brătianu, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi ş.a.
    6. Militar: A cunoscut o creştere deosebită a capacităţii de apărare a Patriei.
    Este, credem, necesar să menţionăm ceea ce spunea Poetul naţional Mihai Eminescu: „Cucerirea Moldovei şi Munteniei de români nu este o supunere a altor popoare, ci organizarea economică, socială şi politică, pe care o dau ţării lor în cursul veacurilor”.
    Pentru a dovedi necesitatea solidarităţii, a coeziunii românilor de pretutindeni, a respectului reciproc prezentăm ceea ce spunea Constantin C. Arion, Ministru de Externe în Guvernul Al. Marghiloman :”Obişnuitul scandal zilnic” din Parlament, mai mult, dezbinarea oamenilor politici,- percepută, în unele momente tensionate ca o discordie,- nu a încetat nici după înfăptuirea idealului de unitate naţională,- cel mai înalt moment din istoria poporului român-o sublimă apoteoză”/…/
    Dar și după Unirea Principatelor Române, ideea unirii între fraţi reiese din următoarele:
    În Parlamentul României, Barbu Catargiu-Prim-ministru, la 11 decembrie 1861, aşadar cu 57 de ani în urmă, când, de fapt s-a rostit pentru prima oară cuvântul ROMÂNIA, a spus: ”/…/ Nu este destul unirea între ţările surori; ne trebuie şi unirea între fiii ei /…/Aşa numai vom păstra locul nostru între naţiile Europei, unde ne aflăm de astăzi înscrişi. /…/” Pe drapelul nostru, înaintea căruia să fim toţi îngenunchiaţi, să scriem astăzi: Toate pentru ţară, nimic pentru noi! Să trăiască România! (Naţiunea , nr. 175, (641), anul XIII, 20-26 noiembrie 2002, pag. 11)
    La sfârşitul anului 1918, după 825 de zile de la declanşarea războiului de eliberare, un milion de români puseseră viaţa lor la temelia edificiului naţional.
    Marea Unire a fost înfăptuită şi pecetluită după o sfântă luptă mare.
    “Delegaţii României, dr. I. Cantacuzino şi N. Titulescu, au semnat la Trianon Tratatul cu Ungaria, prin care era recunoscută unirea de la Alba-Iulia. /…/ Tratatele de pace din anii 1919-1920 au o uriaşă importanţă pentru Români . Marile puteri au recunoscut hotărârile de Unire de la Chişinău, Cernăuţi, şi Alba-Iulia, precum şi contribuţia şi jertfele României pentru victoria Antantei în Primul Război Mondial “.(1)
    Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920 i-a dat consacrarea internaţională.
    Sunt potrivite reflecţiile poetului naţional Mihai Eminescu, care a ridicat pe Voievozi, Eroi şi Luptători la nivel de Divinitate, simbolizându-i prin Sf. Voievod Ştefan cel Mare, astfel: /…/ Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”.
    Pentru actualizare arătăm că, aniversarea actului istoric al Marii Uniri, presupune şi evidenţierea îndatoririlor generaţiilor de azi şi de mâine, aşa după cum spunea M. Eminescu: /…/.” Însă generaţiunea ce creşte (generaţia tânără de azi-n.n.) are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui /…/.”; „O întrunire ca aceasta /…/ ar putea să constituie şi altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului /…/.”; „Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi /…/.”; ”Se cere /…/ muncă, echitate şi adevăr!”(4).
    Este potrivit să prezentăm şi cuvintele lui Avram Iancu: „Libertate, egalitate, frăţietate /…/ Fraţilor! Credeţi-ne nouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că /…/ maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar”/…/. „Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sânt deviza noastră, acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi cu care trăim /…/ însă aceste principii le pretindem de la oricine,/…/” ‚(Din Scrisoare – manifest proclamând libertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 iulie 1849, Avram Iancu, prefect.) (3)
    Propunem proclamarea anului 2015, drept ANUL MONDIAL AL EDUCAŢIEI ŞI AL PǍCII!
    Se cuvine să remarcăm activitatea tuturor istoricilor, cercetători ştiinţifici, profesori, pentru a scrie adevărata noastră istorie, cu momentele sale şi personalităţile care le-au marcat, fără a ţine seama de influenţe care ar denatura adevărul istoric. Acad. prof. univ.dr.Ion Aurel Pop spune: “ Nimeni nu trebuie să renunţe la adevăr pentru a cultiva o lume nouă, căci lumea cea nouă ar fi, astfel, falsă”. (1)
    Cea mai mare Sărbătoare a Românilor şi României, 1 DECEMBRIE, ne îndeamnă la unirea în idei , în simţăminte şi în fapte bune, azi şi permanent, a Românilor de pretutindeni pentru solidaritatea în comunităţi şi în întreaga Naţiune Română, spre fericirea fiecărui cetăţean şi a întregii naţiuni. Solidaritatea este salvarea noastră.
    Datele au fost luate din cărţile:
    1.ISRORIA ROMÂNIEI COMPENDIU, acad.prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop. Ioan Bolovan, coordonatori şi colectiv, (Institutul Cultural Român) ACADEMIA ROMÂNĂ –Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca,
    2. UNIREA BASARABIEI ŞI A BUCOVINEI, 1917-1918. DOCUMENTE. Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica-Pompilia Moisuc. EDITURA HYPERION Chişinău, 1995.
    3. CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIA ROMÂNIEI, VOL. I. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1977, de Acad.Ştefan Pascu şi colaborator.
    4. Mihai Eminescu. Scrieri esenţiale. Vol. 4 Corespondenţă. Ed. Fortuna 2003

    Col. (rtr.) ing.,ec. Nicolae C. Grosu – Vicepreședinte al Filialei Județene “Avram Iancu”, Cluj a ANVR,
    Preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni- Filiala Cluj,
    al Asociaţiei şi al Fundaţiei din antet,
    Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale, CULTUL EROILOR “REGINA MARIA”
    şi al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război,
    membru al A.G.I.R. şi al A.G.E.R.


    Raspandeste cu incredere
    • 3
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      3
      Shares

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here