Jurnal de Arges : „Am fost întâmpinată cu mesajul «fata asta nu are ce căuta aici»!”

0
70
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

View Results

Loading ... Loading ...

# Interviu cu Ana Denis Oprea, fost preşedinte al Judecătoriei Câmpulung # Ați solicitat CSM să vă aprobe mutarea/revenirea la Judecătoria Piteşti. Puteți explica motivele și contextul în care ați cerut să plecați din poziția de președinte al Judecătoriei Câmpulung? – Adresând CSM o cerere întemeiată pe disp. art.51 al.1 din Legea nr.303/2004, republicată am valorificat dreptul recunoscut judecătorilor care ocupă funcţii de conducere prin concurs de a solicita, cu 6 luni înainte de împlinirea termenului mandatului de preşedinte de instanţă, continuarea activităţii de judecător la orice altă instanţă din ţară, alegând în acest sens instanţa de la domiciliu, mai exact, Judecătoria Piteşti. # Care sunt problemele de ordin managerial, și nu numai, pe care le-ați întâmpinat din momentul în care ați devenit, acum trei ani, președinte al Judecătoriei Câmpulung și cum le-ați gestionat? – Întâmpinată cu mesajul „fata asta nu are ce căuta aici!”, odată ajunsă la Judecătoria Câmpulung, am avut într-adevăr o misiune extrem de dificilă, cea mai mare provocare asumată dovedindu-se a nu fi aceea a preluării prerogativelor manageriale în vederea organizării eficiente a activităţii instanţei şi a celor de administrare, după ce acestea deveniseră, sub autoritatea fostei echipe, un exerciţiu formal la adăpostul lipsei răspunderii disciplinare ca urmare a faptului că timp de 13 ani, din care ultimii şase cu delegare din 6 în 6 luni şi cu eludarea limitelor impuse de regulamentul de ordine interioară al instanţelor, nu au fost supuse niciunui control de fond. Abandonarea zonei de confort personal, trecerea de la suficienţa de sine la satisfacţia de sine, încriminarea obedienţei şi înlăturarea sentimentului de autostimă crescută, pe de o parte, iar pe de altă parte câştigarea încrederii colegilor, a grefierului şef, a personalului auxiliar de specialitate şi conex al instanţei – grefieri, şofer, muncitori, personalul de serviciu, cultivarea reciprocităţii, în beneficiul actului de justiţie, erau fără îndoială provocări dincolo de aşteptări însă pe care mi le-am asumat cu convingerea că la sfârşitul mandatului se va face diferenţa între şef şi manager, între managementul autoritar şi cel participativ. Era evidentă, în contextul dat, necesitatea mobilizării tuturor cunoştinţelor teoretice şi practice acumulate, a experienţei dobândite până la acel moment, dar şi a resurselor fizice, dat fiind faptul că punctul de plecare mi-a fost coborât la minus infinit, nici măcar la zero, nefiindu-mi pus la dispoziţie niciun act din cele care ar fi trebuit, în mod necesar, să-mi fie predate odată cu preluarea mandatului (exemplu: hotărâri ale colegiului de conducere al instanţei, ale adunărilor generale, dispoziţii şi/sau ordine de serviciu ale preşedintelui, evaluări), fapt care, coroborat cu demisiile colegilor din colegiul de conducere şi comisia de evaluare, cu delegarea fostului preşedinte la penitenciar, cu lipsa planificărilor de permanenţă în cadrul şedinţelor de judecată, a completurilor de arestări preventiv, lipsa fişelor completurilor constituite la nivelul instanţei cu identificarea parametrilor specifici, lipsa ordinelor de serviciu privind repartizarea judecătorilor/grefierilor în cadrul compartimentelor instanţei preconstituiau o situaţie cu soluţie unică de rezolvare demisie/revocare. Confruntată aşadar cu o situaţie de criză, întemeiat pe dispoziţiile din regulamentul de ordine interioară am solicitat sprijin conducerii tribunalului – forma de exprimare a acestuia fiind la acel moment desemnarea echipei de informaticieni – încercând simultan, prin convocări, uneori zilnice, să constitui colegiul de conducere al instanţei în scopul deblocării activităţii de administrare. A fost acela momentul în care având reprezentarea unei lipse de reglementare a situaţiei cu care mă confruntam, anume imposibilitatea constituirii colegiului de conducere ca urmare a refuzului judecătorilor de a face parte din colegiu, astfel că am solicitat CSM completarea regulamentului (n.r. demers apreciat ca fiind oportun şi transpus în cuprinsul art.21, al.13 din HCSM nr. 387/2005 în vigoare la acel moment) şi am invitat trei dintre membri, între care preşedintele CSM de la acea vreme, la sediul instanţei. „Inspecția Judiciară a dat soluție de respingere cu majoritate rămasă definitivă la reclamația împotriva mea” # Aţi fost reclamată la CSM de colegi ai dvs de instanță, iarăși o premieră, de data asta negativă, pentru justiția din Muscel, însă CSM v-a declarat nevinovată. Cum ați caracteriza acest episod? – La întâlnirea cu membrii CSM, mai exact la numai 28 de zile lucrătoare, a fost înmânată acestora de către d-na judecător A.E.A o sesizare împotriva mea, asumată de toţi judecătorii instanţei, pentru săvârşirea mai multor abateri disciplinare în condiţiile în care oricare dintre acestea, fără a fi necesar a fi reunite, ar fi putut să constituie motiv de revocare din funcţia de preşedinte, fiind totodată adus la cunoştinţă invitaţilor că respectiva sesizare a fost înaintată şi Inspecţiei Judiciare, respectivele demersuri fiind de altfel corelate ulterior şi avute în vedere drept temei pentru activitatea de control vizând modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale de planificare, organizare, coordonare, control-reglare şi comunicare precum şi respectarea obligaţiilor prevăzute în legi şi regulamente, pentru buna funcţionare a instanţei şi calitatea corespunzătoare a serviciului public în perioada 01.01.2013 – 30.05.2014, din care doar intervalul 01.01.2014 – 30.05.2014 mă viza în mod direct şi finalizată prin raport aprobat prin hotărâre a CSM. Nu este lipsit de relevanţă faptul că, urmare a verificărilor efectuate la sediul instanţei, Inspecţia Judiciară, din oficiu, a formulat sesizări individuale sub aspectul săvârşirii unor abateri disciplinare de către judecătorii care ocupaseră anterior funcţii de conducere, sau în cadrul organului de conducere colegial. Este important de subliniat că, în ceea ce priveşte activitatea de comunicare, cercetările s-au desfăşurat distinct şi au fost finalizate la nivelul Inspecţiei Judiciare cu exercitarea unei acţiuni disciplinare pentru săvârşirea abaterii prev.de art. 99 lit. c din Legea nr. 303/2004, iar mai apoi la nivelul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul CSM, cu soluţie de respingere cu majoritate rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac. „Mi-am asumat responsabilitatea dezamorsării conflictului prin cooperare” # A fost un avantaj faptul că ați fost „străină” de Câmpulung, în sensul că n-aţi apucat să intrați în hora unor complicități locale? – Plecând de la definiţia conflictului (n.r. – „suma unor stări afective ca neliniştea, ostilitatea, rezistenţa, agresiunea deschisă precum şi toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagonistă, inclusiv competiţia”), odată ce am identificat tipul acestuia ca fiind „de manipulare” cu scopul înlăturării mele doar pentru că nu făceam parte din marea familie musceleană, în situaţia descrisă, mi-am asumat responsabilitatea dezamorsării lui prin cooperare, asigurând fiecărui judecător din instanţă să fie membru în colegiul de conducere, prin rotaţie, după criteriul vârstei şi întocmai propunerii mele adresată CSM şi adoptată ulterior de către acesta, pentru a interacţiona astfel în mod direct şi nemijlocit cu aceştia, în interesul bunului mers al instanţei, dat fiind faptul că experienţele trăite, deşi neplăcute, îmi întăreau convingerea că exerciţiul iniţial era conform obligaţiilor prevăzute în legi şi regulamente, impunându-se a fi corectat exclusiv sub aspectul comunicării. Astfel, consecventă respectării dispoziţiilor din legile şi regulamentele în vigoare, acţionând cu bună credinţă şi cu asumarea în continuare a tuturor responsabilităţilor, nu am fost surprinsă să constat că rezultatele au venit de la sine, Judecătoria Câmpulung, în ciuda tuturor conflictelor în care a fost angajată conducerea, fiind evidenţiată în toate rapoartele de eficienţă indiferent că vorbim de cele anuale, sau trimestriale, ca fiind cea mai eficientă. „Mulțumesc tuturor instituțiilor partenere, în special domnului prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și șefului Poliției Câmpulung” # Ca magistrat la Câmpulung, aţi judecat procese complexe, unele în premieră absolută pentru zona Muscel, cu zeci de persoane reținute. Aţi dat mandate de arestare pentru cămătari, proxeneți, dar şi pentru samsarii de păduri din dosarul pădurilor tăiate ilegal la Dragoslavele. Ați primit amenințări şi intimidări, având în vedere că grupările infracționale de care vorbim n-au fost deranjate până la venirea dvs? – Având obligaţia de rezervă, nu am să fac referire la cauzele cu impact mediatic la soluţionarea cărora am participat în calitate de judecător de fond, judecător de cameră preliminară sau judecător de drepturi şi libertăţi şi nici la soluţiile adoptate. Am să mulţumesc însă tuturor celor care au sprijinit înfăptuirea justiţiei în demersuri fără precedent, de pe poziţia instituţiilor partenere, reprezentanţilor Ministerului Public, în special d-lui prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi d-nei prim-procuror adjunct, dar şi procurorilor din subordine, care desfăşoară activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, d-lui comisar şef al Poliţiei Câmpulung şi întregului colectiv aflat în subordinea acestuia, reprezentanţilor unităţilor în care sunt plasate persoane aflate în stare de deţinere, conducerii IJJ Argeş, reprezentanţilor autorităţilor administrative locale din raza de competenţă a Judecătoriei Câmpulung, în special celor implicaţi în mod direct în soluţionarea cauzelor în care judecătorul este chemat să decidă în interesul superior al copilului (n.r. delegare autoritate părintească/ordin de protecţie/ atribuire autoritate părintească). # Cu ce gânduri vă începeți munca la Judecătoria Piteşti? – Revin la Judecătoria Piteşti cu experienţa acumulată în ultimii 3 ani şi dorinţa de a mă reintegra în mediul în care m-am format, mai întâi ca avocat şi apoi ca judecător, dar şi şi cu speranţa că voi reuşi să-mi păstrez standardul de performanţă autoimpus în beneficiul actului de justiţie, chiar dacă de acum înainte acesta se va limita la exerciţiul unei funcţii de execuţie. „Fiecare zi din viaţa mea de judecător este una frumoasă pentru că pun suflet în tot ce fac” # Ce specializări ați făcut după terminarea facultății? Vă tentează o carieră universitară, eventual una afară, la Uniunea Europeană? – Am absolvit: „Curs intensiv de formare analişti programatori asistenţi” – Centrul de Pregătire în Informatică S.A. – Bucureşti – specializarea analist-programator asistent; „Curs postuniversitar de drept privat” – Universitatea Bucureşti – Facultatea de drept; „Curs master – Organizare judiciară” – Universitatea „Nicolae Titulescu”- Bucureşti şi sunt o prezenţă activă la toate cursurile şi seminariile de formare pentru magistrati, judecători ultima diplomă obţinută fiind în domeniul luptei împotriva violenţei domestice, în cadrul proiectului „JAD – Acţiunea comună împotriva violenţei în familie”, şi cu siguranţă voi continua să caut, întocmai ca şi până acum, măsura satisfacţiei depline în plan profesional, cel mai probabil prin scris, aşa cum am fost încurajată de mulţi dintre cei apropiaţi. # Care e cea mai frumoasă amintire de până acum, din cariera de judecător? – Fiecare zi din viaţa mea de judecător este o amintire frumoasă, pentru că pun suflet în tot ce fac, fără să mă tem că vreodată l-aş putea pierde.                                            Interviu realizat de Gabriel Grigore


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here