Acasă Uncategorized Umbra lui Paturca. La Universitate

Umbra lui Paturca. La Universitate

97
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 16
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    16
    Shares

Stateam chiar in spatele crucii lui Cristian Paturca, aseara tarziu cand Piata era deja ocupata de protestatari si multimea umplea bulevardul pana hat-departe, spre Piata Unirii intr-o parte si pana dupa galeriile Orizont in cealalta parte. Si fel de fel de ganduri si amintiri se remixau mintea mea cu imaginile protestului de ieri ce se derulau sub ochii mei.

La un moment dat, de cealalta parte a crucii, o batrana cu o cocarda tricolora infasurata in jurul gatului s-a apropiat de cruce si a izbucnit in hohote de plans in timp ce incerca sa aprinda o candela si s-o aseze alaturi de alte candele care palpaiau pe bratele monumentului si la baza lui, in ninsoarea deasa. Sa fi fost mama lui Paturca, sau o mama de tanar mort la Revolutie? Era o persoana reala sau o incarnare a unei mame indurerate a poporului?

Sf. Vineri-a-Revolutiei

Am filmat-o, oarecum stanjenit, intr-un live pe care l-am transmis pe Facebook chiar atunci, bruiat de sute de vuvuzele si de scandari cacofonice la adresa PSD-ului, a lui Dragnea sau a amicilor lui corupti care au tupeul sa puna japca pe o tara intreaga. Si mi-am amintit o alta batrana, pe care o numisem in urma cu cativa ani Sf. Vineri-a-Revolutiei, care putea fi vazuta in unele nopti curatand si vopsind in alb crucile tinerilor ucisi la Dalles, in decembrie 1989.

In dreapta mea s-a strecurat serpeste din multime, la un moment dat un tip solid, ras proaspat, taciturn, imbracat in civil dar cu un aer martial, care consulta concentrat un mobil ciudat si care parea sa supravegheze acel sector din piata. Enervat, l-am intrebat pe un ton ironic “Cand ne retragem in unitati?”, a zambit incurcat fara sa raspunda ceva si si-a aprins la scurt timp o tigara subtire, de domnisoare.

« Civilul » era camaradul sutelor de jandarmi in echipament de razboi care blocasera bulevardul inainte de ocuparea lui de catre protestatari. Al celor care blocasera accesul oamenilor care veneau de la metrou si ii perchizitionasera pe multi dintre calatori. Al celor din zecile de masini de pompieri asezate la mai mare sau mai mica distanta de piata pe absolut toate strazile mai mari. Al celor calare blocand bulevardul langa Orizont. Al celor din zecile de camioane ale Jandarmeriei, al dubelor mari zise si «regine » si ai dubelor mici numite « printese », ai altor sute din masini de politie cu marcaje vizibile si cel putin tot atatea din masini cu numere MAI — sau fara marcaje vizibile — dar cu motoarele pornite si haidamaci solizi cu figuri de brute profesioniste, adusi din provincie, stand la caldurica si asteptand un ordin de represiune, gata sa bata sau, la nevoie, sa ucida.

La primaria generala, vis-a-vis de Cismigiu erau alte cateva zeci in uniforme si civil care pazeau (de cine, de ce ?) cladirea iar inauntru multi altii se agitau brownian de ca si cum se temeau de un asalt iminent.

Le e frica, e clar. Cu toate astea cei circa 100.000 de protestari au fost pasnici, desi n-au reusit sa se unifice si nici n-aveau cum in cateva ore: oameni inimosi veniti din diferite colturi ale tarii cu bucuresteni din toate « denominatiunile » protestului, tineri, adulti cu copii mai mici si mai marisori, batrani, felurite categorii sociale. Copilasi de cativa ani se jucau cu zapada, unii scoteau limba si incercau sa prinda cate un fulg pufos din ninsoare. Unii parinti le explicau ce cauta acolo, in loc sa stea la caldura, acasa. Alti copii intrebau ce cauta acolo ca nu ii vede nimeni. Ba i-a vazut o tara si o lume intreaga. Acum asta trebuie sa fie urmatorul pas: deschiderea echivalentui balconului de la Universitate, infiintarea unei tribune reale sau virtuale de la care sa se transmita mesaje, sa se cristalizeze revedicari clare sa se formuleze un program.

Protestul continua si astazi si va continua si se va amplifica – cel mai probabil — si in zilele urmatoare. In Bucuresti, in tara, in lume — oriunde traiesc romani. In fata ambasadei Romaniei din Tokyo, doi tineri inimosi protestatu si ei. I-am vazut pe Facebook. Si nu m-am putut opri sa nu-i felicit. Undeva in Elvetia, un scriitor care lucreaza ca sofer de autobuz a protestat de unul singur pe strazi. Umbra lui Paturca, dar mai ales spiritul lui reinvie atmosfera de odinioara. Poate ca de data asta vom reusi.


Raspandeste cu incredere
  • 16
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    16
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here