Drăgășani: vin, istorie, turism

0
49
Raspandeste cu incredere
  • 6
  •  
  •  
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

Turiștii care vor veni să viziteze Valea Pesceanei, să cunoască incitantele isprăvi mai vechi ori de azi ale haiducilor, nu vor sta într-un loc tocmai aici, în Vâlcea cu vârfuri montane tăioase, cu biserici, cule şi mănăstiri speciale, cu legende, muzică şi artă brâncovenească/oltenească. O ispită irezistibilă, indiferent de anotimp, rămân viile şi vinurile lor din apropiere. Traseul pe care vi-l propunem începe pe malurile Oltului şi din viile bogate ale Drăgășanilor, trecând prin așezări cu rezonanțe istorice şi pătrunzând apoi în Subcarpați, lăsând pentru altă dată mirifica zonă montană vâlceană. Traversează una dintre regiunile tradiționale ale Olteniei, unde se organizează nenumărate festivaluri locale şi nedei pline de culoare, de la care costumele tradiționale, muzica, vinul şi ţuica nu pot lipsi. Coborând spre sud, ajungem în zona viticolă, mărginită de dealuri molcome. Destinația finală este pitorescul oraş Drăgășani.

Desigur, cei ce vor să facă un tur cultural prin Drăgășani, pot vizita Casa memorială Gib Mihăescu, pot căuta ruinele castrului roman „Russidava” – prezent şi în Tabula Peutingeriana, o hartă a lumii romane ajunsă în copie medievală la noi, sau cetatea „Domnului de Rouă”, Biserica Târgului Drăgășani – actuala catedrală a urbei – sau Biserica Sf. Ilie, ghidul amintindu-le, bineînţeles, şi de scurta perioadă a dominației habsburgice, de aventurile cetelor de haiduci ori de bătălia de la 1848 dintre Eteriști şi armata otomană. Ar fi păcat însă să nu se abată şi pe la Muzeul Viei şi Vinului, de mai bine de două milenii istoria zonei fiind indisolubil (sic!) legată de vie, vin şi podgoreni. Muzeul cuprinde o bogată colecție de instalații tradiționale pentru prelucrarea strugurilor, dar şi dovezi ale practicării viticulturii şi ale continuității acestei îndeletniciri pe aceste meleaguri. În vitrinele Muzeului sunt expuse medaliile câștigate la concursul desfășurat la Bordeaux (1898) şi la Expoziția Mondială de la Paris (1900), unde vinurile de Drăgășani au obținut recunoașterea internațională, odată cu primirea Diplomei de Onoare şi a medaliei de aur. Aici se regăsesc vechi soiuri de viță-de-vie, cum ar fi Braghina, Gordanul sau Crâmpoșia. Vinurile albe sunt şi ele reprezentate prin Sauvignon, Tămâioasă, Crâmpoșie, Riesling, Pinot Gris, Fetească Albă, Feteasca Regală, dar şi reprezentante ale vinurilor roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare şi Novac. De aici, din „Podgoria voievodală a Banilor Olteniei”, îşi vor fi umplut poloboacele marii paharnici ai Banilor Craiovei ori ai domnitorilor Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Radu Paisie, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, ca să-i amintim doar pe câţiva. Hăt în urmă, la vremea lor, nici dacii, nici romanii încartiruiți în castrul Rusidava n-au rămas imuni la virtuțile licorilor bahice. Dacă ținem cont că „terroir-ul” Drăgășanilor se aseamănă cu cel al Toscanei, putem înţelege, o dată în plus, slăbiciunea legionarilor romani pentru vinurile albe sau roșii de aici. Cert este că tot aşa cum vinurile au propria lor viaţă şi propria istorie, şi istoria podgoriei şi a drăgăşenenilor a fost crunt marcată de filoxera catastrofală din 1890. Prințul Barbu Știrbei, proprietarul celei mai mari pepiniere viticole a timpului, a fost cel care a izbutit să asigure izbânda în lupta cu filoxera, dar şi un echilibru optim în disputa acerbă dintre soiurile indigene şi cele străine, Braghina, Crâmpoșia şi Gordanul, de pildă, sau, mult mai târziu, Galbena de Ardeal (Feteasca regală) redevenind vinurile-emblemă ale podgoriilor post-filoxeră Drăgășani, cu 10.000 ha pe malul drept al Oltului, şi Sâmburești, 2.000 ha, pe malul stâng. Astfel, la puțini ani după filoxeră, în 1903, în celebra sa lucrare „Ampélographie”, J. Roi Chevier remarca deja că „vinul de Crâmpoşie din Drăgăşani a fost încercat pentru șampanizare la Stuttgart de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate”. Peste ani, la Târgurile sau concursurile internaționale de vinuri de la Ljubliana, Sofia, Tbilisi, Bratislava, Montpellier, Bucureşti, Budapesta sau Düsseldorf vinurile de Drăgăşani s-au aflat printre vedete, Crîmpoşia selecționată, Cabernet Sauvignon, Tămâioasa Românească fiind medaliate cu aur.

Istoria recentă a zonei este scrisă, inevitabil, şi de, sau mai ales de tot mai apreciatele case de vinuri Avincis, Casa Isărescu, Domeniile Stirbey, Casa de Vinuri lordache, Via Sandu, Crama Spârleni, Crama Vinarte, un obiectiv prioritar al acestora fiind relansarea şi rebrenduirea, producerea unor vinuri Premium de elită, cu precădere din Sauvignon Blanc, Crâmpoşie, Muscat Otonel, Fetească Regală, Tămâioasă Românească, Pinot Gris, Negru de Drăgăşani, Cabernet Sauvignon, Merlot și Pinot Noir.

Nu există cea mai bună perioadă în care să vizitezi aceste locuri, pentru că fiecare anotimp oferă un aer aparte: primăvara şi vara, peisajul este de un verde luxuriant, toamna toată regiunea capătă un colorit pal, cu vii atinse ca de pojar, iarna zăpada oferă un aer de poveste. Cum nu peste mult timp vom fi iarăşi alături de prietenii şi colegii (?) noştri, „Haiducii din Amărăşti” promitem să vă relatăm pe larg despre o aventură de răsunet a strămoșilor lor de-acum trei veacuri, un adevărat megajaf al secolului care a cutremurat zdravăn imperiul habsburgic, precipitând plecarea austriecilor din Oltenia. Atunci s-a putut…  (Articol apărut în revista România pitorească nr. 488 – 1/2017)

                                                                                                                 Emil STANCIU


Raspandeste cu incredere
  • 6
  •  
  •  
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here