Acasă Supliment Cultural Arta Absurdist Shadows. Sau Lucian Anusca dezvaluit

Absurdist Shadows. Sau Lucian Anusca dezvaluit

65
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 21
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    21
    Shares

Nu de putine ori zicem ca o situatie sau o persoana este absurda dand astfel o conotatie peiorative frustrarii provocate de acest Absurd. Insa, saptamanile trecute absurdul a fost ridicat la rang de arta si prezentat publicului in seria Absurdist Shadows a pictorului Lucian Anusca. In incercarea de a da o forma Umbrelor care ii invadeaza Subconstientul, Lucian pune pe panza in diverse forme o serie de figure menite sa starneasca o traire diferita in fiecare om care se uita o secunda la tablourile sale. Seria cuprinde 20 de lucrari care redau Umbra artistului, dualitatea intre Sinele pictorului si Alter Ego-ul sau, trauma si acceptarea ei neconditionata, sfere mistice si religioase cand umilinta si simplitatea devin conditii quid pro quo pentru propria autoevaluare. Nu va spunem insa care sunt tablourile ce redau temele de mai sus ci va invitam sa le cautati in expozitiile din Bucuresti

Expozitia ce a avut loc in sediul central al Asociatiei Artistilor Plastici din Bucuresti a adunat peste 100 de oameni in mai putin de doua saptamani. Vernisajul a reunit intr-o sambata seara, la un pahar de vin, peste 50 de oameni veniti sa il vada pe Lucian si sa-si caute tabloul care le scotea la iveala cel putin o traire si o energie ascunsa. Si energii diverse au fost iar ceea ce este si mai interesant este ca fiecare participant a avut un lucru important de facut: sa traga o linie in ulei pe o panza adusa de Lucian ca un guestbook al evenimentului. Asteptabil, la finalul serii, panza alba avea deja linii divergente care aratau diversitatea noastra si nici nu s-a putut stabili care tablou era cel mai popular intrucat fiecare participant a avut o alta parere, marcand din nou o multitudine de impresii. Dar tablourile au vorbit din nou la cateva zile, cand unii dintre studentii Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila au avut participat la un curs de limba engleza aparte in galerie. De data aceasta, tablourile au interactionat cu oamenii in cateva exercitii de asociere libera intre ceea ce manifesta ele si impactul asupra tinerilor viitori medici. Insa, dupa doua saptamani, Lucian a incheiat expozitia cu jumatate dintre tablouri, intrucat ele au fost cumparate si au devenit parte dintr-o colectie personala. Ele vor fi insa mereu prezentate in expozitiile artistului.

Pentru a lasa lucrurile sa vorbeasca de la sine avem doua optiuni in acest caz. Sa veniti sa vedeti tablourile in urmatoarea expozitie sau pe Instagram, dand follow absurdist_shadows, si sa cititi raspunsurile artistului la cateva dintre intrebarile curente pe care le primeste:

  1. Cum ti-ai rezuma demersul artistic in cateva cuvinte?

Cand ceea ce vad este Absurd, pur si simplu trebuie sa devin eu insumi mai absurd decat situatia, tocmai pentru a ii putea face fata. Intreaga noastra existenta este o insiruire de situatii absurde, una dupa alta, asa ca intelegerea lor devine uneori nejustificata si insipida. Singura optiune este acceptarea ei si adaptarea. Dar ca sa pot face acest lucru trebuie sa fiu mai absurd decat situtia in sine. Este ca si cum te lupti cu focul dar tot cu o flacara, transformand flacara interioara intr-una exteriora si devenind parte din ea. Asa ca pot spune ca demersul meu consta in a pune lumea in joc cu flacara propriu.

  1. La ce esti dispus sa renunti pentru munca ta?

La tot ceea ce este rational. Am depasit cu totii perioada in care studiul detaliat si pregatirea premergatoare erau singurele doua criterii care aveau rezultate in arta. Acum, trebuie sa depasim si bariera logicii, sa o rupem si sa o anulam ca sa facem loc senzatiilor si sentimentelor pentru care intelectul brut nu poate gasi neaparat o forma. Insa, acest Irational este lentila aparatului foto prin care Constiinta noastra poate ascede si surprinde subconstientul.

  1. Care sunt greselile ce iti inspira indulgenta?

Singurele greseli carora le dau atentie sunt cele de pe panza atunci cand pensulele lovesc cu o forta mult prea mare ca suprafata sa le poata face fata. O linie prost trasa sau o pata de culoare este ca o piatra aruncata brusc intr-un lac linistit. Cu cat piatra e mai grea, in cazul dat greseala, cu atat plonjeaza mai adanc si face lacul calm sa devina instant un ocean.

  1. Prin ce alt talent ai vrea sa devii cunoscut daca de maine nu ai mai putea picta?

Cel actoricesc. De regula, imi transpun adevarata traire a Eului pe panza si nu in real. Dar daca nu as mai putea picta, atunci scena ar deveni un inlocuitor al panzei pe care Eul ar fi aproape translucid in fata celor din fata mea. Pe scena, ca si pe panza, oamenii cred ca ceea ce prezinti este un fel de Alter Ego, o alta fata a persoanei care fie picteaza, fie interpreteaza un rol. Eu as fi insa authentic si i-as lasa pe toti ceilalti sa creada ca fiind date aceste doua directii de ‘creatie’ si manifestare, imi asum un rol care se potriveste cu ceea ce eu reprezint in realitate. Dar nu este neaparat real. O sa fiu eu insumi cel ce se ascunde sub preconceptia publicului despre cum functioneaza scena sau panza si cum imi fac simtita prezenta acolo. Lucrurile sunt mai simple: ceea ce vezi este ceea sunt.

  1. La ce defect si la ce calitate ai putea sa renunti neconditionat si de ce?

As putea renunta oricand la parerea ca o eroare este ceva gresit si ca o calitate implica ceva pozitiv. Ma privesc ca un intreg bine definit, iar fiecare mecanism si parte din aceasta masinarie se roteste si invarte conform scopului prestabilit. Nu cred ca trebuie sa incurajam niciunul dintre cele sapte pacate capitale dar nici sa investim in virtutii. Consider ca fiecare dintre noi isi cunoaste mecanismul care-i permite sa functioneze. Eu nu imi caut defectele ca apoi sa incerc sa le rezolv constient. Cum nici nu incerc sa imi gasesc calitati ca sa le pun in lumina unui reflector, pentru ca nu mi-as mai permite astfel sa vad totul ca un intreg. Nu ma pot concentra doar pe un detaliu ca apoi sa il vad in opozitie cu toate celelalte elemente care ma construiesc ca individ. Trebuie sa ne privim ca un intreg, sa vedem cum toate nuantele formelor, liniilor si unghiurilor noastre concateneaza. Oamenilor nu le place cand nu sunt apreciati dar in egala masura ii dispretuiesc pe cei care se ridica singuri la un rang superior. Prefer sa nu ma gandesc deloc la calitati sau defecte.


Raspandeste cu incredere
  • 21
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    21
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here