Acasă Jurnalul Bucurestiului Interviuri acs-rss.ro : Reportaj-interviu Ene Andrei Ionovici –

acs-rss.ro : Reportaj-interviu Ene Andrei Ionovici –

73
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Ene_articol_

   Pentru majoritatea dintre noi, “capătul” este acel punctuleţ abia vizibil de pe harta mentală a lumii despre care nu se poate spune decât atât: „acolo nu sunt şanse să ajung vreodată”. În rest – paradis imaginar tropical, peisaje toride, parfum sărat de ocean şi culori vii, cel mai probabil.

  Ene Andrei Ionovici, eroul nostru, n-ar fi fost Ene Andrei Ionovici, iar destinul său nu s-ar fi regăsit, probabil, în toată plenitudinea, dacă nu şi-ar fi stabilit „capătul lumii” sale personale într-un orizont diametral opus, într-un aer incredibil de rarefiat, în cel mai misterios, cel mai nordic şi mai rece oraş al lumii – la Norilsk.

   Şi, pentru că Ene este omul faptei, el a transformat „capătul lumii”, şi nu în destinaţie de vacanţă exotică, ci în domiciliu al tinerei sale familii, într-un loc de transpunere a viselor în realitate şi în spaţiul de dobândire a unei filosofii personale de existenţă, din experienţele căreia ne invită acum şi pe noi să luăm aminte, fie şi pentru a nu mai crede vreodată că imposibilul e ceva ce nu poate fi abordat, că visele nu se materializează nicicând sau că viaţa noastră nu se poate schimba dintr-o dată, devenind plină de suprize plăcute. Credem că e timpul să-l cunoaşteţi, să-i faceţi loc în existenţa voastră şi să vă contaminaţi de entuziasmul, energia sa pozitivă şi spiritul deschis cu care vă dezvăluie esenţialul existenţei sale.  

Fişă biografică

Profesia: Antrenor de dans sportiv  (Baltanor Norilsk, Russia)

Data şi locul naşterii: 02.07.1989, orașul Galați, România

Zodia: Rac

Studii: Școala Gimnazială nr. 5 “Cuza Vodă” Galați

Liceul Auto “Traian Vuia” Galați

Academia de dans sportiv “Fantezia” Galați

Domiciliul actual: Rusia, Krasnoyarsk Krai, Norilsk

Limbi moderne cunoscute: engleza, italiană, rusa

Starea civilă: căsătorit

Copii: încă nu a venit barza la noi, o aşteptăm la anul…

Pe o scară de la 1 la 10, dragostea pentru Rusia: 10

  Definiţia personală a Rusiei: Pentru mine, Rusia este aproape imposibil de descris, atât ca percepţie personală, cât şi ca deziderat. E… înălţătoare!  Apreciez enorm cultura şi arta din aceasta ţară!

Iubesc Rusia precum patria mea, România! O iubesc pentru că este o ţară democratică într-adevăr, pentru că există multă disciplină în sport… e o ţară care se respectă şi nu se vinde pe nimic.

Ador, în mod cu totul particular, creştinismul ruşilor, îl percep ca mult mai elevat faţă de cel practicat în România. Aici oamenii merg la biserică şi se închină cu adevărat, iar când te uiţi la ei, simți deja că, spiritual, au intrat în altă dimensiune. Mi-aş dori ca şi România să aibă acelaşi spirit puternic, precum cel al Rusiei.

Norilsk, Krasnoiarsk, raiul de la capătul lumii

Nimic nu este întâmplător, nici în universul mare, în cosmos, nici în universul mic. Aşa nici lui Ene, destinul nu i-a hărăzit degeaba să se nască într-unul din cele mai industrializate (încă) oraşe ale României – Galaţiul, ca să-l poarte apoi, după vreo 25 de ani, într-unul din cele mai industrializate oraşe din Federaţia Rusă, în care s-a şi stabilit şi de unde ne trimite, de la -50°C, temperatura înaltă a credo-ului, a talentului şi a faptelor sale.

Norilsk_01

Aflat la patru ore de zbor şi trei fusuri orare distanţă de Moscova, situat în Marele Nord rus, în Kraiul Krasnoiarsk din Siberia de Est, Norilsk nu este tocmai destinaţia de vacanţă preferată de hoarde de turişti. Din contra, ani şi ani de zile, existenţa acestui mare oraş a fost ţinută în secret, datorită imensei importanţe strategice pe care o avea, o are şi o va avea mereu, fiind situat în proximitatea celor mai mari zăcăminte de nichel, cobalt, metale rare, metale neferoase.

Norilsk_02

În perioada sovietică, Norilskul a fost “oraş închis”, oraş industrial secret  pentru cei din exterior iar în prezent, rămâne deosebit de greu de vizitat pentru străini, ceea ce îl face un loc privilegiat şi extrem de greu accesibil. A fost plasat pe lista celor mai poluate zece oraşe din lume, şi totuşi nu are legături rutiere sau feroviare cu continentul, precum restul Rusiei, iar portul maritim Dudinka, care se află la 100 km de Norilsk, este închis timp de nouă luni pe an. Cu toate acestea, în chip cu totul fabulos, trăiesc aici peste 177000 de oameni, care produc în Norilsk bunuri ce reprezintă cel puţin două procente din întregul PIB al Rusiei, iar toţi aceşti oameni par a fi mai mult decât mulţumiţi în comparaţie cu alţi locuitori ai imensei Rusii.

Norilsk_03

Norilsk ratează uneori doar două lucruri – oxigenul şi internetul, vizitatorul putând fi iniţial frapat de aerul rarefiat, caracteristică a Marelui Nord şi, alteori, de absenţa internetului de mare viteză în oraş, acesta fiind captat doar din legăturile satelitare. Însă orice altceva, luat la întâmplare, este mult mai bun aici şi asta din mult mai multe puncte de vedere decât în multe alte oraşe ale lumii. Unul din epitetele pe care locuitorii săi nu-l suportă despre oraşul lor, este acela de „marginal” pe care, pe bună dreptate, îl consideră un stereotip de oameni prost informaţi.

Şi, într-adevăr, stereotipurile existente pot speria un neavizat: Norilsk e asociat cu îngheţul, cu fostul imens lagăr de muncă şi cu poluarea. Este adevărat, Norilsk a provenit de la NorilLag, cel mai mare lagăr de muncă. Ultimul an al NorilLag-ului – 1953 – a devenit şi primul an al Norilskului ca un oraş.

NorilLag este o pagină a istoriei oraşului. Dar viaţa din Marele Nord a fost şi va rămâne întotdeauna o luptă, chiar şi după ce lagărul de muncă a fost desfiinţat. Norilsk acceptă numai sufletele puternice şi frumoase. Au existat şi încă există oameni care nu pot accepta să trăiască pe continent, ci doar în acest loc, respins din start ca destinaţie de majoritatea locuitorilor din alte mari oraşe. Dar există şi alţii, precum Ene al nostru, care nu numai că se adaptează la nord, dar se şi încadrează cu dragoste de acest pământ şi nu sunt dispuşi să-l mai părăsească vreodată.

Epoca lagărului este în trecut, iar acum oamenii cu bucurie vin la locul de muncă şi sunt entuziasmaţi să crească în calitate de profesionişti aici. Căci la Norilsk se munceşte bine, cu bucurie şi cu entuziasm, cu fraternitate şi solidaritate, noţiuni intrate într-o îngheţată abstractizare pentru mulţi alţi semeni din oraşe cu climă blândă. Iar, în felul acesta, unii ajung să prefere Norilskul oricărei alte destinaţii de la antipozi.

Norilskul va rămâne întotdeauna printre cele mai reci de pe planetă (-55 e o temperatură pe care noi, profanii, nici nu ne-o putem imagina), iar nouă luni pe an – „doar” atât durează iarna; temperatura medie anuală de aici nu creşte mai mult de -10 °C, dar vara poate aduce surprize foarte plăcute, uneori temperatura urcă chiar şi până la 32 °C, transformând Norilskul într-un oraş mult mai călduros decât altele din zona temperată, cu alte cuvinte într-un oraş special, deoarece clima de aici este aspră, dar uscată.

Norilsk_04

Norilskul e Marele Nord, iar nordul a fost şi va fi întotdeauna despre oameni, şi nu orice fel de oameni. Puternici, devotaţi, care ştiu într-un fel unic ce înseamnă sprijinul acordat aproapelui, ce este umanitatea, iar asta din existenţa imediată, iar nu din cărţi sau filme. Norilsk acceptă numai astfel de oameni în familia lui, oamenii pentru care banii nu sunt totul. Norilsk nu este neapărat un aeroport de destinaţie în cazul în care aşteptaţi avionul spre o viaţă mai uşoară, dar este cu siguranţă locul către o viaţă adevărată, cu oameni adevăraţi. Norilsk va trăi atâta timp cât vor fi oameni care se gândesc la el ca fiind „acasă”, şi, paradoxal uneori, în ciuda posibilităţilor de lucru deschise generaţiei tinere, în Rusia sau în străinătate, mulţi aleg totuşi să trăiască aici, mai degrabă decât să-şi construiască viaţa în altă parte.

Norilsk şi portul Dudinka (închis nouă luni pe an) sunt două din cele 46 de oraşe din Rusia, care rămân închise sau restricţionate, atât pentru ruşi, cât şi pentru  străini. Din acestea, sunt oficial închise 33 de oraşe şi aşezări legate de producţia pentru Ministerul Apărării rus şi alte zece legate de producerea şi exploatarea energiei nucleare. Obţinerea permisiunii de a veni la Norilsk a fost şi a rămas dificilă.

Cu cele 13 mine ale sale, Norilsk rămâne pentru totdeauna un loc fascinant, de unde provine majoritatea nichelului, paladiumului, cuprului şi cobaltului mondial şi care, dacă prin absurd s-ar închide, ar face să dispară pentru totdeauna toate iPad-urile sau iPhone-urile sau cele mai multe dintre lucrurile pe care le utilizăm zilnic. Peste 170.000 de oameni, aici, lucrează pentru o singură idee. O idee despre pace, apărare şi progres prin avansul tehnologic făcut cu înţelepciune.

Iată unde a ales Ene să se stabilească.

De la Galaţi la Norilsk, în căutarea desăvârşirii carierei şi a vieţii de familie 

Reporter: Cum ai ajuns la Norilsk?

Ene Ionovici: Da… interesantă întrebare…în primul rând, am ajuns în Norilsk datorită soției mele, Elena.

Soţia mea trăieşte în acest oraș de 14 ani. Ne-am cunoscut în sudul Italiei, la malul mării, exact ca într-o poveste de dragoste. În ziua respectivă, în care urma să facem cunoştință – era aniversarea mea – mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am zis să le fac o invitație la o înghețată… ei și verișoarei sale, care era însoţită de cei doi copiii. Totul a fost extraordinar de frumos și de plăcut, drept pentru care am ales să ne mai întâlnim și a doua zi.. până în a patra zi, când am cerut-o de soție. Da…și uite așa, am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. Iar de la îngheţată, am ajuns la… marele îngheţ!

Hop-țac-pac și un pas maaare de tot, până chiar la Polul Nord!

Pentru dragoste, ce nu fac bărbații?

Ene_articol_

Pregătiri de spectacol, samba

Reporter: Ce îţi place aici, la Norilsk?

Ene Ionovici: În Norilsk… îmi place, în primul rând, faptul că mi-am găsit un colectiv de dans format din colegi şi elevi care pot spune că mă iubesc… până și directorul acestui institut mă apreciază la maximum, ceea ce eu nu mi-am imaginat vreodată că ar fi posibil.

Orașul în iarnă este splendid, extraordinar de frumos, iar vara, tundra e cu totul altă lume – vie, colorată, plină de arome sălbatice şi necunoscute, e practic ceva ce nu poți vedea nicăieri altundeva.

Reporter: Cum sunt oamenii din Rusia? Care sunt asemănările cu cei de acasă şi prin ce se deosebesc?

Ene Ionovici: Pot spune că în fiecare țară oamenii sunt diferiți dar totuși, în același context, sunt de cele mai multe ori, la fel.

Practic este cu dus și întors acest răspuns…însă oamenii din Rusia sunt diferiți, cu un lucru în plus față de multe alte țări. În acești oameni există ceva foarte important pentru pacea acestei planete, OMENIA.

Nu contează că te cerți cu un rus, nu contează ce fel de om ești pe stradă… pentru ei, ești un Om, cu majusculă, cu suflet și inimă!

Asemănări sunt multe…de multe ori, rusul şi românul mi se par a fi, în multe privinţe, suflete gemene, par fraţi, sunt acelaşi fel de oameni!

Acelaşi stil de viață, în multe aspecte, deși putem învăța câte ceva de la ruși noi, românii… cum ar fi, de exemplu, obiceiul să mâncăm mai sănătos, să nu mai punem accent pe tot felul de alimente industriale, cumpărate de la supermarket.

Ene_articol_

Din cauza emoţiilor prea mari, perechea lui Ene a plecat înainte de premiere, dar el, singur nu mai avea emoţii

Reporter: Care sunt principalele satisfacţii ale tale în viaţa profesională, obţinute de când te-ai stabilit în Rusia? 

Ene Ionovici: Nu prea sunt de mult timp stabilit aici, însă pot spune că, într-un timp foarte scurt, am reușit să fiu foarte apreciat de lumea dansului sportiv din acest oraș, ceea ce este, pentru mine personal, extrem de important.

Perechile antrenate de mine au obținut rezultate foarte bune în diverse competiții, de asemenea și grupa mare are foarte mult succes în spectacole, iar aceasta nu numai datorită muncii mele, ci şi echipei cărora trebuie să-i mulţumesc aici: mulţumesc din suflet, dragilor mei colegi, Olga Nikolaevna și Mihail Sergheievici!

Ene_articol_

La premiere

Reporter: Cum a fost adaptarea la noua ţară, la climă, la obiceiuri, la detaliile administrative?

Ene Ionovici: Acum voi răspunde așa, mândru și cu un zâmbet mare. Eu sunt român și, ca atare, mă adaptez foarte repede oriunde pe aceasta planetă… mai ales că sunt gălățean!

La început, a fost dificil să învăț limba rusă, nici acum nu o știu la perfecţie însă, cu gândire pozitivă se poate reuşi absolut orice.

Deşi aici clima este dominată de un frig pe care nu vi-l puteţi imagina… pot spune că m-am obișnuit foarte repede. E de ajuns să accepţi acest mod de viaţă și faptul că acolo îţi construieşti viitorul, și imediat corpul și mintea se pot schimba. Imediat ce am ajuns în acest oraș, s-au înregistrat -50°… pot spune un apogeu al frigului de pe planeta noastră, de îngheaţă nu doar ouăle în corb, dar până și servo-direcția mașinii!

Plecasem într-un orășel, Talnah, de pe lângă Norilsk și la ei erau -55°, vroiam să ajut pe cineva să ia o mașină de acolo. Ies eu din mașină, cu geaca groasă, cumpărată din România, cu vreo două perechi de pantaloni și cu impresii de român… am încercat și eu să-i conving pe prietenii mei ruși, cum că fac faţă climei… însă într-un minut eram deja în mașină, deoarece îmi înghețaseră toate… impresiile! După aceea, mi-a luat soţia o geacă zdravănă de piele, cu blăniţă. Acum, mult mai înţelept, îmi permit să merg în tricou și geacă, la -35°C.

Într-un final, m-am adaptat la noua mea ţară foarte rapid… și cu mare drag faţă de Rusia!

Ene_articol_

Aşa se îmbracă un adevărat om al nordului

Dansul, artă şi modalitate de schimbare a mentalităţilor

Reporter: Care e relaţia ta cu limba rusă? Cum ai caracteriza-o?

Ene Ionovici: Pot spune nota mea ar fi de un 5 ori 6, încă nu mă descurc perfect, însă pot să citesc, să scriu, chiar dacă nu foarte corect. Limba rusă nu e chiar grea cum se spune prin alte părţi. Eu înțeleg când spui cuvântul „greu” atunci când de fapt îți este lene să înveți sau vrei să invoci un motiv anume, care să sune convingător. Într-adevăr, poate fi dificil să o înveţi, însă este perfect posibil să o faci, eu pot fi un bun exemplu.

Reporter: Ai mulţi prieteni ruşi? Cum e prietenia cu un rus, cum ai caracteriza-o? Ce apreciezi cel mai tare la ei?

Ene Ionovici: Încă nu am avut timp să îmi fac multi prieteni, dar pot spune că am vreo doi-trei prieteni. Sașa, Mișa și Vanea. Sașa e din Sankt Petersburg iar Mișa și Vanea sunt din Norilsk.

Prietenia cu un rus este la fel de specială cum e prietenia mea cu prietenii din România, am răspuns în modul acesta pentru că nu vreau să îi fac geloși pe cei din România … hehehe!

La ei, apreciez în gradul cel mai înalt sinceritatea.

Ene_articol_

Ene cu Saşa – pregătirea pentru concurs

Reporter: Care sunt obiceiurile de la Norilsk pe care le-ai aduce cu tine în România?

Ene Ionovici: Ziua oraşului – 16 iulie, Bolșoi Arghiş 1-30 noiembrie, scăldatul în apa rece de Bobotează…pe aceastea le-aş evidenţia, din ce cunosc eu, deocamdată.

Dintre toate, aş alege Boalșoi Arghiş, deoarece este cel mai frumos și ține cel mai mult, o lună întreagă. Cei care participă sunt, de exemplu, eschimoşii, se prezintă renii cu săniile lor sau iurta – căsuța eschimosului.

Ene_articol_

Cu Olga Nikolaevna, conducătoare grupului Baltanor

Reporter: Cum se vede România de la Norilsk?

Ene Ionovici: Păi, norilcenii știu de România precum că este o țară din Europa, știu de Carpați, de Transilvania mai exact de Vlad Țepeș (vampirul, doar), mulţi știu de Nicolae Ceauşescu, de Marea Neagră, de diferite produse româneşti.

Multă lume de aici au trecut prin România datorita excursiilor iar din câte am înțeles prin zâmbetul şi satisfacţia pe care au exprimat-o, le-a plăcut tuturor. Normal că le-am spus să mai meargă și că le fac personal invitație, numai să vină în România, să mai viziteze și alte locuri, doar avem destule frumuseţi. Este păcat o țară frumoasă precum România să nu fie vizitată de oamenii nordului.

Reporter: Cum îţi prefigurezi viitorul profesional în Rusia?

Ene Ionovici: Viitorul meu profesional va fi absolut măreţ, pot spune asta cu mâna pe inimă. Eu doresc să ridic dansul sportiv în acest oraș la același nivel precum în celelalte oraşe mari din Rusia sau din restul Europei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sigur voi reuşi acest lucru. Norilskul este un oraş foarte mare, cel mai mare din nord, un oraş care se dezvoltă şi, desigur, are mulţi copii, cărora doresc să le arăt ce e dansul și pe care vreau să îi învăţ arta dansului sportiv, împreună cu disciplina acestui sport. Iată destinul meu, împletit cu al Norilskului.

Ene_articol_

Master class, copiii din oraşul Talnah

Reporter: Care ar fi sfaturile pe care le adresezi compatrioţilor care doresc să se stabilească în Rusia?

Ene Ionovici: În primul rând le trebuie multă răbdare, deoarece cu actele merge mai greu. Trebuie să se înțeleagă că multă lume vine în Rusia să se stabilească și de asta durează mult, sunt multe solicitări.

Să învețe limba rusă la un nivel minimal măcar, înainte de a veni în Rusia, pentru că rușii folosesc instituţional şi în comunicare, cu prioritate, limba lor maternă.

Reporter: Ce atitudine crezi că ar trebui să adopte românii şi România în relaţie cu Federaţia Rusă?

Ene Ionovici: Acum am să răspund din toată inima și sufletul meu de cetățean român.

Nu vreau să fiu înțeles greșit… aș dori să se înțeleagă, odată pentru totdeauna, că Federaţia Rusă nu este inamicul României şi chiar am observat, în ultima vreme că mulți au început să observe că lucrurile stau cu totul diferit şi-şi îndreaptă atenţia acum către cea mai mare ţară a lumii.

Eu trăiesc în Rusia, este clar că eu știu cel mai bine ce se afla aici, ba chiar mai bine decât cel pe care îl vezi la televizor și începe să arunce niște gogoși înveninate şi inventate, precum că Rusia face numai rău.

Nu-i pot înțelege pe acei oameni care nici măcar nu au ajuns până la granița Rusiei, dar își permit să o vorbească de rău și uite că multă lume cade în minciunile şi manipulările unei părţi însemnate a presei.

Nu vreau să încep a spune cât de bine o duc eu în aceasta țară ori a explica alte situații, probabil multi nu vor dori să accepte adevărul, însă repet, sunt cetățean român și am trăit în Galați 25 de ani. Părinții, frații surorile, nepoții mei, prietenii mei încă trăiesc în România… dacă lucrul acesta ar însemna ceva pentru voi atunci, dragi români de pretutindeni, aș dori, dacă aveți posibilitatea, să vă invit să vizitați Rusia, și aici şi numai aici veți reuși să observați totul aşa cum e în această țară minunată din care, deocamdată, voi vedeți un zid murdar și-atât.

Imaginați-vă că sunteți într-o fabrică unde nu faceţi altceva decât să munciți pentru un patron veros, iar directorul vă spune mereu:

– Să nu care cumva să ieșiți afară și, mai ales, să nu mergeți către acel zid murdar, pentru că îndărătul lui există animale urâte şi sălbatice, care vă vor face numai rău! Rămâneți doar aici și munciți pentru mine, iar eu vă voi da mâncare și un pat.

Dar, iată că tocmai după acel zid, există… adevărul, există Federația Rusă! Deci… nu mai ascultaţi exclusiv mass-media occidentale, mergeţi singuri şi vă convingeţi, escaladaţi zidul, treceţi „dincolo” și vedeți cu ochii voștri purul adevăr!

E o explicaţie, cred, aşa, mai simplistă, dar… am vrut să fiu cât mai clar și înțeles!

Ene_articol_

Master class, copiii din oraşul Talnah

Ene şi construcţia sa interioară

Virtuţile mele preferate: Credința, Nădejdea și Iubirea

Calitatea pe care o apreciez cel mai mult la o femeie: Onestitatea

Ceea ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Sinceritatea

Culoarea preferată: Albastrul  (aşa, ca un Subaru Impreza ))

Floarea care îmi place: Nu am o floare preferată însă, când eram mic, îmi plăceau mult lalelele.

Hobby (uri): mașinile sport, pilotajul, paintball

Prozatorul meu preferat: Calistrat Hogaş

Eroii mei în viaţa reală : Vladimir Putin, Paolo Bosco (legendă a dansului sportiv secțiunea standard)

Ceea ce-mi place cel mai mult să fac: Să învăț copilul disciplina omului, corpului și disciplina în societate.

Starea de spirit actuală: Precrasnaia 🙂

Motto-ul meu: Niciodată și niciodată să nu spui “nu pot” odată ce ai spus “nu pot” normal că nu vei putea! Eu spun “pot, dar trebuie să mai muncesc” “încerc dar probabil nu voi reuși astăzi”!

Ene_articol_

Dvoreţ Kultury, aici îşi desfăşoară Ene întreaga activitate

Mesajul lui Ene Ionovici

Ce ai de transmis publicului din România? Dar celui din Federaţia Rusă ?

Ene Ionovici: Păi, mă pricep foarte bine să transmit din inimă multă sănătate tuturor, să iubească mai mult, să viziteze mai mult natura și în ultimul rand sărbători fericite alături de familie și prieteni! Vă aștept în Norilsk la o lecție de dans și un ceai cald!

Deoarece interviul va fi citit şi de publicul francofon, ce mesaj îi adresezi ?

Ene Ionovici: Îi invit în Rusia și în special la mine, în orașul Norilsk, în număr cât mai mare! I-aş ruga pe toţi să înţeleagă că România e o ţară frumoasă şi să nu o considere o ţară de marginali, ci una formată din oameni noi, curioşi, deschişi, ospitalieri. Să renunţăm la şabloane şi la imagini negative, realizate şi cultivate din interese meschine, pecuniare… şi să mergem cu inima deschisă către semenii noştri! De cele mai multe ori, vom avea surprize extraordinare, care ne vor îndrepta destinul!


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here