Adevărul despre Justiţia din România

    0
    105
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    de Mihai Rapcea


    Multă lume trăieşte cu o impresie
    greşită despre justiţia din România. Impresia generală a publicului se
    situează undeva între propaganda ieftină de la televizor, cu descinderi,
    mascaţi şi zăngănit de cătuşe – şi scandalurile periodice de trafic de
    influenţă ce zguduie mai ceva ca seismele japoneze sistemul judiciar
    românesc.
    Până la urmă ce este Justiţia română ?
    Este premianta clasei europene la capitolul lupta anti-corupţie, dată
    exemplu peste tot, sau o formă mult mai bine mascată de nepotism
    organizat pe criterii de clan şi şpăgi, unde nou-veniţii fără proptele
    nu au acces ?
    După 15 ani de avocatură, în care am
    văzut şi am auzit cam tot ce se poate vedea şi auzi în acest Sistem, pot
    spune că realităţile lui sunt într-o continuă schimbare de suprafaţă,
    schimbare ce nu afectează însă la modul fundamental fondul problemelor
    Sistemului.
    V-am băgat în ceaţă ?!
    Hai să mă explic. De când se ştie,
    Justiţia Română lucrează subdimensionat ca personal şi organizare –
    undeva cu un personal la 40% din necesarul real al Sistemului (procurori
    şi judecători). Se întreabă unii: DE CE ?! nu sunt bani suficienţi
    pentru salariile acestor magistraţi ? Nu sunt candidaţii suficient de
    bine pregătiţi pentru a trece examenele ?!
    Realitatea este că stăpânii României
    menţin sistemul judiciar la limita de jos a personalului pentru a
    preântâmpina pierderea controlului asupra acestuia.
    În magistratură se intră în continuare
    pe bază de recrutare, recomandare, familie sau şpagă. Recuratare făcută
    de servicii secrete sau chiar de procurori, recomandare politică sau a
    unor şefi din servicii secrete, familie (magistraţi) şi şpagă – în
    special pentru instanţe de provincie – unde miza controlului Sistemului
    nu este atât de importantă.
    Mai există şi un procent infim de
    procurori şi judecători proveniţi fie din rândul grefierilor/avocaţilor
    (tot pe bază de proptele) şi rare cazuri de candidaţi super-smart, cu
    creiere pozitronice în loc de masă cenuşie, perfecţi la capitolul
    învăţat, care reuşesc să treacă de furcile caudine ale sistemului de
    examinare al Institutului Naţional al Magistraturii.
    Notari ? Castă închisă. Trebuie să
    moară unul ca să poţi intra în locul lui. Iar ca să ai şansa asta, fie
    trebuie să dai şpagă imensă şi prinzi loc doar pe provincie, fie eşti
    neam cu un alt notar în funcţie.
    Avocaţi ? A existat o fereastră de
    oportunitate în urmă cu 10-20 de ani, pe care am prins-o şi eu, când
    intrarea în barou se făcea pe bază de examinare de bun simţ a
    cunoştiinţelor juridice. Astăzi, Uniunea Naţională a Barourilor din
    România permite întrarea masivă în profesie doar a foştilor securişti,
    poliţişti, procurori şi judecători. Pentru restul, gen proaspeţi
    absolvenţi, se prefigurează examene la fel de draconice precum cele de
    la INM !!!
    O primă constatare este deci aceea că
    sistemul judiciar românesc este căpuşat la vârf de oameni proveniţi din
    fosta Securitate a vechiului regim comunist. Uşor uşor, se mai scapă de
    ei, dar foarte greu. Dacă au fost prinşi cu şpăgi luate iar situaţia nu a
    apucat să explodeze în presă, li se oferă şansa unei retrageri grăbite
    la pensie, motiv bune pentru ei de a reintra în jocul şpăgilor de pe
    poziţia de avocaţi, căci intră aproape instantaneu în avocatură,
    imedicat ce sunt pensionaţi.
    În România, nu oricine poate da şpagă
    la judecător. Trebuie să foloseşti o filieră sigură: un avocat fost
    miliţian, securist, procuror sau judecător, în care oamenii din prezidiu
    au încredere. Anumite filiere funcţionează pe linie de prietenii de
    familie şi serviciu (în foste structuri de putere – în prezent relocate
    în Justiţie), vechi de zeci de ani. Sistemul nu moare niciodată, copii
    celor ce ies la pensie le iau locul, iar relaţiile continuă.
    Cele mai vânate locuri în prezent de
    către stăpânii sistemului (căci sunt mai mulţi, pe grupuri, haite şi
    familii, şi de multe ori se luptă între ei) sunt poziţiile din:
    Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – în special inspecţia
    judiciară, Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI),
    Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), Oficiul Naţional de Prevenire şi
    Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) şi evident ANAF, Antifrauda (tot
    ANAF), SRI, DNA şi DIICOT, fără a uita şi mult aşteptata Agenţie
    Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI).
    Miza unora este să aibă un om băgat
    acolo, fie şi ca şofer sau om de serviciu, căci o informaţie corectă
    furnizată la timp poate preveni multe neplăceri.
    Realităţii din sistemul de Justiţie românesc i se potrivesc cel mai
    bine cuvintele-blazon ale serviciului de informaţii israeliene, Mossad:

    În tot acest păienjeniş de relaţii,
    influenţe şi interese, ca avocat este greu să rămâi obiectiv şi cu atât
    mai mult să supravieţuieşti profesional, dar-mi-te să creşti ca şi
    clientelă.
    De la un anumit nivel intervine pentru
    mine plafonarea. Căci clienţii doresc “certitudini”, “garanţii” iar
    unii dintre ei sunt dispuşi să plătească pe măsură preţul soluţiilor
    favorabile.
    Clientela, în special de penal, de la
    un anumit nivel în sus, este prea puţin interesată de valoarea
    profesională a apărării, infractorii vor rezultate sigure. Ei au
    sentimentul că cumpără o marfă, Justiţia, căci aşa au fost obişnuiţi de
    către oamenii Sistemului. Şi dacă nu le spui ce vor să audă, renunţă la
    tine ca avocat şi pleacă la cei ce garantează soluţii.
    Şi aici intervine mistificarea. Sunt
    unii avocaţi care pot şi chiar fac trafic de influenţă. Şi alţii care
    doar promit, sau lasă să se înţeleagă că au posibilitatea, motiv pentru
    care cer onorarii exorbitante, din care lasă să se înţeleagă că vor da
    mai departe la poliţişti, judecători sau procurori, dar în realitate
    doar îi păcălesc pe clienţi. Conform legii penale româneşti, chiar
    promisiunea că vei da mai departe şpagă este considerată infracţiune.
    La acest apogeu al carierei, nu-mi
    rămân decât două posibilităţi: fie să apăr infractori mărunţi, pe bani
    puţini, căci îmi repugnă să păcălesc clienţii că pot aranja soluţii
    favorabile când eu de fapt nu o pot face, sau chiar dacă aş putea, nu
    mi-aş risca meseria; fie mă reorientez către alte sisteme de drept mai
    corecte – cum este cel britanic.
    Evident, am ales cea de-a doua soluţie
    căci m-am săturat să văd cum foşti miliţieni analfabeţi fac de râs în
    instanţe roba profesiei de avocat, dar reuşesc să obţină pe cu totul
    alte criterii decât juridice, clientelă, soluţii favorabile şi renume.
    De vină pentru această stare jalnică
    de lucruri din Justiţia Română sunt în primul rând judecătorii şi
    procurorii care cedează moral în faţa acestor haite de derbedei penali
    care au acaparat nobila profesie de avocat şi care ne umilesc pe noi,
    avocaţii bazaţi doar pe cunoaşterea legii, prin avantajele pe care le
    conferă în mod ilicit acestor traficanţi de influenţă travestiţi în
    avocaţi.
    Desigur, o să îmi cereţi nume. Dacă
    eşti în branşă, imposibil să nu îi ştii. Apar tot timpul la televizor,
    pe post de mari cunoscători în ale Dreptului, deşi până mai acum câţiva
    ani, mulţi dintre ei se aflau de cealaltă parte a fileului Justiţiei,
    ne-având habar cu ce se mănâncă avocatura.
    Mă doare sufletul când văd cum
    generaţii întregi de tineri, ieşiţi de pe băncile şcolilor de drept din
    toată ţara, plini de idealism, se sparg precum valurile mării de digul
    inexpugnabil al Sistemului mafiot din justiţia română, care a confiscat
    acest Sistem la toate nivelele.
    Sper ca nici unul dintre copii mei să
    nu îmi urmeze drumul în această profesie plină de umilinţe şi
    dezamăgiri, care este avocatura onestă în România.


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here