Adevaruri negraite candva, despre Manastirea Curtea de Arges.Episodul 1

0
102
Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

“Recent mi-a fost atrasă atenția în mod special de un articol apărut pe site-ul: http://adevarul.ro/locale/pitesti/zece-secrete-manastirii-curtea-arges-fost-fapt-mesterul-manole-aparut-allah-caramida-cheii-bolta-1_55141403448e03c0fdee7030/index.html
          Aici am descoperit că regele mason Carol al II-lea a interzis cultul ortodox (săvârșirea Sf. Slujbe ale Bisericii Ortodoxe), a confiscat sau a acaparat acest loc deosebit  și a decretat ca această mănăstire emblematică pentru Țara Românească (în trecut fusese aici la Curtea de Argeș prima capitală și prima Catedrală Mitropolitană în timpul lui Basarab I) să devină simplă necropolă regală și reședința de vară a familiei regale… În biserica ctitorită de Neagoe Basarab se află îngropați membrii familiei regale. Iar pe lângă multe alte simboluri masonice (precum crucea pătrată stilizată) și arhitectura cu unele influențe din stilurile armean și georgian (meșterul Manoli a existat în carne și oase, fiind de origine armean), deasupra turlelor, fântânii și altor construcții se află sfidătoare crucea lui Baphomet, simbol al Cavalerilor Templieri.

(N.R.Despre Crucea Baphomet aveti mai multe detalii, aici:

http://stiriactuale.ro/enigme/13686-infricosator-bisericile-ortodoxe-romanesti-trec-in-slujba-diavolului.html).
          Mai trebuie precizat și faptul că această mănăstire de la Curtea de Argeș fusese aleasă încă dinainte ca loc de veci de către regele mason Carol I (prinț de origine germană). Cel mai probabil a fost aleasă pentru biserica ctitorită de Neagoe Basarab, absolut remarcabilă pentru frumusețea ei exterioară, dar și pentru asemănările izbitoare dintre Legenda Meșterului Manole și Legenda lui Hiram din masonerie. Moartea acestui meșter a fost interpretată diferit, slujind astfel și ideologiei francmasonice. Este elogiată în mod deosebit de către purtătorul de cuvânt al masonilor religioși ,,de dreapta” Olimpian Ungherea în filmul documentar despre moartea lui Antonie Iorgovan și masonerie.
          Fostul stareț al mănăstirii Ilarion Craioveanu mărturisea cu multă durere în filmul  documentar de mai sus despre dărâmarea întregului complex, al tuturor construcțiilor și chiliilor monahilor (nu puține la număr, de ordinul a câteva sute; în locul lor s-a făcut un parc pentru flori!) în timpul restaurării dintre anii 1875-1886 pe timpul lui Carol I, de confesiune catolic (iar regina Elisabeta, fiind protestantă). A fost demolat atunci și Paraclisul din curtea mănăstirii care era înzestrat cu picturi deosebit de frumoase. S-a construit o clădire episcopală, unde se mai retrăgea ca într-o reședință de vară familia regală. Pictura din biserică a lui Dobromir de la Târgoviște a fost înlocuită. Catapeteasma conține multe forme geometrice și pietre semiprețioase. Nu întâmplător biserica a devenit în zilele noastre mai mult un obiectiv turistic iar moaștele Sfintei Filofteia au fost strămutate în clădirea episcopală fiind însă expuse la vedere într-un foarte mic paraclis…
Redăm în completare și câteva fragmente din alte surse și bloguri ortodoxe:

          În urmă cu două săptămâni, mai precis pe data de 21 ianuarie, oraşul Basarabilor a găzduit un eveniment pe cât de rar, pe atât de inedit şi învăluit în mister: aprinderea luminilor Lojei Regulare „Meşterul Manole“. Mai exact, la Curtea de Argeş, a fost înfiinţată o lojă masoni­că, ritualul desfăşurându-se într-o secretomanie specifică organizaţiilor de acest gen, departe de ochii curioşilor şi ai presei. Inaugurarea acestei loji a fost oficiată de însuşi Viorel Danacu, marele maestru al Marii Loje Naţionale a României. Acesta a fost de acord să declare în exclusivitate publicaţiei „Ancheta“ faptul că înfiinţarea unei noi loje în judeţul Argeş şi mai precis în „Orientul Curtea de Argeş“ a fost extrem de bine­-venită pentru dezvoltarea organizaţiei elitiste pe care o reprezintă. Mai mult, acesta ne-a pus la dispoziţie Hrisovul Masonic, care a fost citit la Curtea de Argeş şi care reprezintă, în fapt, actul constitutiv al Lojei „Meşterul Manole“. „Ancheta“ vă prezintă în continuare conţinutul unui document care ajunge rar sub privirea omului de rând. (…)
          Aşa cum rezultă din hrisovul de aprindere a luminilor la Curtea de Argeş, cel care a fost numit drept venerabil maestru pentru a reprezenta loja „Meşterul Manole“ este Mihai-Adrian Oprescu. Numele corespunde în mod absolut identic celui al directorului AJOFM Argeş recent reconfirmat în funcţie de către PSD. Directorul AJOFM Mihai-Adrian Oprescu susţine că este vorba de o uimitoare dar simplă coincidenţă de nume şi că i-ar fi făcut plăcere să fie vorba de domnia sa. Pe de altă parte, surse din cadrul masoneriei argeşene susţin că nu e vorba de nici o coincidenţă, fără a-şi asuma însă cineva în mod public faptul că tânărul director AJOFM este Venerabilul Maestru de la Curtea de Argeş.

          Sursa:http://www.ziarulancheta.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=497:mihai-adrian-oprescu-a-fost-numit-in-fruntea-lojei-masonice-meterul-manole&catid=38:dezvaluiri&Itemid=91

(N.R. Legenda Mesterului Manole, se construieste pe baza mitului masonic al arhitectului Hiram, omorat de trei calfe pentru ca nu a vrut sa divulge secretele zidirii marelui templu.vezi aici mai multe detalii:

https://ro.scribd.com/doc/57576032/OLIMPIAN-UNGHEREA)

 

          …După domnia de scurtă durata a lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1866, Locotenența Domnească l-a adus la putere pe tânărul de numai 27 de ani, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
          Carol s-a născut la Sigmaringen, în ziua de 7/20 aprilie 1939, fiind al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al sotiei sale, Josefina. Dupa terminarea cursurilor secundare, Carol a urmat la scoala de cadeti din Munster, iar apoi, in 1857, scoala de artilerie de geniu din Berlin. El s-a remarcat, pe cand avea gradul de locotenent, in razboiul austro-germano-danez, participand la asediul cetatii Fredericia.
In 1866, dupa ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, masonul Ion C. Bratianu a plecat in Germania pentru a-l aduce in tara pe Principele Carol. Dupa o calatorie incognito plina de peripetii, cu trenul pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Bazias, unde s-a imbarcat pe un vapor dunarean care l-a dus pana la granita cu Romania. El avea un pasaport fals, calatorind deghizat ca om de afaceri, pentru ca intre Germania si Austria exista la acea data o stare conflictuala.
          La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucuresti, capitala Romaniei, i s-a dat Romania pe tava, intampinat de multimi entuziaste. Acest moment a reprezentat nasterea Dinastiei…

          Sursa: https://salwatiromania.wordpress.com/2011/06/23/familia-regelui-mihai-casa-de-hohenzollern-si-facaturile-masonice-asupra-romaniei/
          …Parcurgând cu destulă atenție rândurile de mai sus, observăm că nu au fost menționate cel puțin două ordine masonice: Ordinul Cavalerilor Templieri și Ordinul Cavalerilor de Malta (în ultimul activând fostul premier Adrian Năstase).
          Mai observăm o lojă care a preluat chiar numele domnitorului Neagoe Basarab, despre care nu avem niciun fel de informații că ar fi fost mason sau precursor al masoneriei. Oare au botezat un atelier masonic în București, doar pentru faptul că în Catedrala Mănăstirii de la Curtea de Argeș se află câteva cripte regale, alături de cea a domnitorului român care a ctitorit-o, precum și o pictură imensă cu regele Carol I cu soția?
          Există un film documentar de altfel foarte bine făcut și frumos, despre Mănăstirea Curtea de Argeș, în care se arată că aici au fost îngropați regii României, aparținând Casei de Hohenzollern, una dintre cele mai bogate familii din nobilimea neagră (masonică).
S-a comis un sacrilegiu de către regele mason Carol I, dacă ținem seama de faptul că era de confesiune catolică), căsătorit cu regina sa de confesiune protestantă, iar prin ,,restaurare” a distrus de fapt întregul complex inițial din jurul frumoasei Biserici (care cuprindea o clopotniță înaltă și clădiri de două etaje cu chilii, ce puteau primi sute de monahi), transformându-le pe toate în actualul parc din jurul Bisericii și în reședința de vară a regelui (acum Palat arhiepiscopal) construită după planurile unui arhitect francez Andre leComte de Nouy, ajutat de alți doi pictori francezi.
          Pictura în stil bizantin din Biserică (capodoperă arhitectonică ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab și în prezent monument istoric protejat de UNESCO), aparținând pictorului Dobromir din Târgoviște (cel care a pictat și Mănăstirea Tismana), adus de domnitorul Radu de la Afumați, care a continuat opera începută, a fost înlăturată.
Aceste date de mai sus, în mare parte sunt mărturisiri făcute chiar de fostul egumen al mănăstirii, Ieromonahul Ilarion Craioveanu și sunt spuse cu durere în acest film.
         Dar, ceea ce m-a intrigat poate cel mai mult, pe mine personal, este propaganda subtilă care se face chiar la final regilor României, în frunte cu Carol I, care a și lăsat ca să se scrie pe piatra funerară cât de bine s-a simțit la noi. Redau textual finalul acestui film documentar (pe care vi-l recomand și frățiilor voastre): ,,Viața monahală, slujbele religioase și pelerinajul din toate mănăstirile României vorbesc despre o vocație profund creștină a poporului român (până aici toate sunt frumoase și adevărate! – n.a.). Căci voievozi ȘI REGI AI ROMÂNIEI ȘI-AU ÎNCEPUT ÎNTOTDEAUNA DOMNIILE CU PRIVIREA AȚINTITĂ SPRE DUMNEZEU.”…
         Mă întreb de ce a ales oare regele Carol I tocmai acest loc de îngropăciune pentru regii României. Pentru că aici era un loc de mare rezonanță pentru sufletul românilor (prima Mitropolie a Țării Românești, picturile cele mai frumoase și mai vechi de la noi, mănăstire care avea înainte mulți monahi) și voiau să aibă mai multă popularitate? Sau doar pentru faptul că a fost atras din cauza acestei bijuterii arhitectonice care este Biserica mănăstirii Curtea de Argeș? Sau din cauza masonilor care au confiscat legenda populară a Meșterului Manole, spunând că este a lor? Știm că există o Lojă sau mai multe cu această denumire, condusă se pare de un purtător de cuvânt al masoneriei, Olimpian Ungherea…

         Sursa: https://credintadreaptaortodoxa.wordpress.com/2014/04/26/in-romania-exista-multe-simboluri-si-personalitati-care-apartin-francmasoneriei-radu-iacoboaie-26-aprilie-2014/

 

         …Am să vă vorbesc, totuşi, despre o scrisoare a Sfântului Ilie Lăcătuşu care arată cât de fierbinte era credinţa din inima sa. Un îndemn al Bisericii este să-i cinstim, să-i sprijinim pe cei care dau mărturia cea bună pentru Hristos. Din păcate, noi, în zilele noastre, ne temem. Când cineva dă mărturia cea bună şi e prigonit, ceilalţi se feresc de el ca de un lepros. Revistele bisericeşti, publicaţiile aşa-zis ortodoxe ne vorbesc despre rugăciune, despre smerenie şi atât! Dar nu ne vorbesc despre faptul că în zilele noastre sunt mărturisitori cu viaţă sfântă.
          Ei bine, prin anii’40, a pătimit mult pentru Hristos mitropolitul Gurie Grosu, în Basarabia. şi Sfântul Ilie Lăcătuşu i-a fost aproape. Mitropolitul Gurie Grosu a avut curajul de a-l înfrunta pe regele Carol al II-lea, care a făcut atâta rău ţării noastre, slujind intereselor masonice. Regele Carol al II-lea, care şi-a părăsit soţia şi trăia în desfrânare cu o evreică (Elena Lupescu, fostă Woolf, folosită de evreii sioniști pentru a-l alătura cauzei lor – n.a.)… Ei bine, pentru că a lăsat-o pe regina sa, pe Elena a Greciei, în clipa în care a vrut să intre în biserică, fiind primit cu toată pompa, mitropolitul Gurie l-a mustrat, pentru că regele voia să stea în biserică în jilţul regal, pe care-l necinstea prin păcatele şi prin desfrâul său. Şi, în acel moment, mitropolitul Gurie a ieşit din sfântul altar, îmbrăcat în veşmintele arhiereşti, şi s-a dus la rege şi l-a mustrat, spunându-i: „Măria-ta, nu ţi se cuvine să şezi în strana regală. Unde-ţi este regina?” În acel moment, regele a părăsit strana, împreună cu fiul său, iar abia apoi mitropolitul a dat binecuvântare pentru începerea Sfintei Liturghii. Pentru că nu voia să slujească Sfânta Liturghie când pe tronul regal stătea Carol al II-lea, care a făcut atâta şi atâta rău poporului nostru.
          După această slujbă, s-a întors regele în capitală şi a dat un decret regal prin care mitropolitul Gurie a fost pensionat. Mitropolitul a trăit în exil la Mănăstirea Cernica, până la sfârşitul vieţii sale. Ei bine, vlădica Gurie Grosu — pe care Sinodul Bisericii Ortodoxe din Basarabia vrea să-l canonizeze — s-a arătat urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul şi al sfinţilor din vechime… şi e mare bucurie că vrea Sinodul Bisericii din Basarabia să-l canonizeze, ca şi pe Sfântul Valeriu Gafencu. Ar trebui însă ca şi Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să-l canonizeze pe mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu. De ce? Pentru că făcea parte din Sinodul Bisericii noastre, nu din patriarhia rusă.
          Nouă, însă, ne place prin revistele şi emisiunile bisericeşti să vorbim despre mitropoliţi, despre ierarhi care s-au plecat în faţa puterii lumeşti, trecându-i cu vederea pe adevăraţii mărturisitori. Ei bine, atunci când mitropolitul Gurie a fost prigonit de regele Carol, ceilalţi ierarhi din Biserica noastră s-au ferit să-l apere. Părinţii de prin mănăstiri s-au ocupat doar de rugăciunea lor, s-au ferit să-l apere. Dar părintele Ilie Lăcătuşu, fiind iubitor de Hristos şi de sfinţii Săi, i-a scris imediat, la câteva zile după ce fusese depus din scaun. I-a scris o scrisoare de încurajare. În această scrisoare, din 13 noiembrie 1936, părintele Ilie spunea aşa: „Înalt Prea Sfinţite, am urmărit de aproape cele ce vi s-au întâmplat. Pentru considerente care se vor vedea mai târziu, eu şi tot tineretul legionar suntem alături de înalt Prea Sfinţia Voastră. Loviturile pe care le primiţi de la o lume masonizată, iudaizată şi cu incomparabil mai mari păcate decât acelea pe care vi le atribuie, suportaţi-le cu credinţa creştină în învierea neamului!”
          lată cuvintele părintelui llie Lăcătuşu. N-a scris tratate de teologie. Dar, în clipa în care un ierarh a fost prigonit pentru că a mărturisit adevărul, imediat a pus umărul ca să-l sprijine. Şi la asta ne îndeamnă Sfântul Ilie Lăcătuşu pe toţi, pe fiecare dintre noi. Când un ierarh are curajul de a da mărturia cea bună, imediat trebuie să se strângă lângă el preoţii, monahii, monahiile, mirenii şi să-l apere, pentru că au nevoie de un astfel de păstor. Mare curaj să sprijini un ierarh pe care regele ceruse să fie depus din treaptă! Părintele Ilie putea să fie caterisit pentru această scrisoare, pentru acest gest. Dar nu s-a temut. Şi, datorită râvnei sale, datorită curajului său, datorită rugăciunilor sale, Dumnezeu i-a dat acest mare dar, şi părintele a ajuns mare făcător de minuni. (…)
          Nu am să vorbesc mai mult despre minunile pe care le-a făcut, pentru a nu lungi cuvântul. Am să spun însă că e o mare datorie a noastră să cunoaştem cât mai mulţi dintre aceşti noi mărturisitori. Gheorghe Jijie, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni care au trecut prin închisorile comuniste, spunea la un moment dat că este trist că se vorbeşte doar despre Valeriu Gafencu, despre Costache Oprişan, despre Traian Trifan… Spunea domnul Jijie că în Mişcarea Legionară erau zeci şi zeci de oameni cu viaţă sfântă, sporiţi în rugăciune, care ţineau posturi aspre. Şi despre marea lor mulţime nu se prea vorbeşte. Dar avem datoria să mergem la cei care au stat în închisoare alături de aceşti mărturisitori şi să aflăm cât mai multe lucruri de mare folos.
           Mulţi zic astăzi: „Ce putem face?” „Suntem prigoniţi, înşelarea se răspândeşte şi nu mai putem rezista!” Sau: „Murim de foame, suntem daţi afară din mănăstiri dacă facem ce trebuie!” – spun unii călugări. Să ne întrebăm, însă: sfinţii noştri prin ce au trecut? Au trecut sfinţii mucenici prin încercări mai grele sau mai uşoare decât cele prin care trecem noi?…

          Sursa: https://ayeaye20.wordpress.com/category/danion-vasile/
          Fragment dintr-o predică ţinută de Danion Vasile în ziua de 23 iulie 2011 la Schitul Paltin – Petru Vodă, 12 iulie 2014

 

          Mai multe detalii despre viața și faptele masonului de grad 32, regele Carol al II-lea, înhumat împreună cu amanta lui evreică Elena Lupescu în cripta regală din biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș puteți afla aici:

         http://www.fgmanu.ro/Istorie/articol203.html

         https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/12/29/familia-regelui-mihai-casa-de-hohenzollern-si-facaturile-masonice-asupra-romaniei/

 

                        Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie”

SURSA DOCUMENTARA:

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/27/interesele-masoneriei-in-ceea-ce-priveste-manastirea-ortodoxa-curtea-de-arges-radu-iacoboaie-27-martie-2015/


Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here