Amintiri din odaia bunicilor

1
83
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

De câte ori aud de cartofi la cuptor, gândul îmi fuge automat la copilărie, la galoşii încălţaţi de bunicul meu, care se mişca agale până în magazie să aducă lemnele pentru foc. Viscolul parcă mă cutremură şi acum, iar imaginea de uliţă întroienită îmi trezeşte amintiri. Iarna, anotimpul preferat al copiilor, îmi aduce prin faţa ochilor unul din momentele de neuitat ale perioadei petrecute în odaia bunicilor, unde mirosul de sobă se îmbină cu mireasma dată de cartofii care trosnesc în cuptor.  Cartofii la cuptor nu înseamnă doar o mâncare preferată, ci  reprezintă un întreg ritual, în care o revăd pe bunica zâmbitoare, aşezând un prosop pe pat cu o solniţă pe el, iar pe mine mă îndeamnă să mă “dau” mai lângă sobă, să vină “dogoarea” înspre mine. Plin de julituri, ştirb şi cu părul vâlvoi, copilul sare de bucurie şi chinuie pisica pe care nu o suportă deloc, dar cu care se urcă în cârca bunicului, nerăbdător să  scoată cartofii din care ies aburi.
Acum, când revăd odaia colipăriei, melancolia mă face să plâng, iar revederea bunicului care a rămas singur, doar cu câinele lui, Cartuş, mă face să mă simt ca o fiinţă rătăcită şi neputincioasă. (Diana Nistor)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 COMENTARIU

  1. Mai ales acum, cand sarbatorile bat la usa, toti avem amintiri dragi pe care le scoatem din sertarasele sufletului, le tinem cu ambele maini si le ridicam spre lumina, le intoarcem pe toate partile si ne bucuram de ele ca si cum le-am vedea pentru prima oara. Acest remember de acel ceva sau cineva drag e de fapt momentul care ne indulceste mai mult decat cozonacul sarbatoarea Craciunului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here