Acasă Opinii Amnistia fiscala i-a facut sa se certe pe cei doi prieteni ai...

Amnistia fiscala i-a facut sa se certe pe cei doi prieteni ai mei,

17
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Am doi prieteni, vechi, colegi de scoală și de meserie. Ca în orice poveste unul lucrează la stat iar altul la privat. Eu am lucrat cu ambele societăți iar din punctul asta de vedere sunt undeva la mijloc. E vara, e cald, e canicula și am hotărât tus-trei sa ieșim la o bere în cartier.

Pe terasa e un televizor care merge fără întrerupere. La un moment dat apare o știre despre amnistia fiscala, ceva de genul ca nu trebuie discutata trebuie făcuta. Chestia asta l-a stârnit pe prietenul meu de la privat, Calin:

–          -Ce e porcăria asta cu amnistia fiscala, adică noi de la firmele private care ne-am plătit toate datoriile la timp sa acoperim datoriile firmelor de stat?  Auzi, datoriile istorice ale firmelor de stat. Pai dacă sunt ineficiente și merg numai în pierdere de ce le mai țin în viata?

Florin care lucrează la o firma similara, dar de stat:

–          -Bai Caline, nu e chiar asa, statul trebuie sa aibă grija de firmele lui, ca e acționar unic. Peste tot în lume statul investește în societățile care ii aparțin. Noi suntem de exemplu o firma de importanta strategica națională. Nu se poate sa nu investești in propria firma. Plus ca ce faci cu oamenii?

Calin își aprinde o țigară:

–          -Ce importanta națională? Oricare din firmele private pot sa facă ce faceți voi mult mai eficient și cu servicii de calitate mai buna. Voi faceți datorii pentru ca nu sunteți eficienți, pentru ca sunteți mii de oameni angajați care nu fac nimic, plimba doua hârtii toata ziua prin minister, bârfa, jocuri pe calculator și filme. Pai bai Florine, tu crezi ca la privat ai timp de asa ceva?

Florin se roseste si bea o gura de bere ca sa-i treaca:

–         – Ti-am mai spus Caline, nu e vorba de eficienta, înainte nimeni nu cerea profit și toate astea. Noi suntem conduși politic, toți directorii noștri sunt puși politic, ce vina avem noi. Asta e sistemul.

Calin îl întrerupe:

–         = Pai și noi ce vina avem? De ce trebuie sa plătim pentru voi? Voua tot timpul va șterg ăștia datoriile de ani de zile. Si după ce va șterg datoriile faceți altele. Pai pana când sa va mai ducem în spate? Ati blocat toata piața, țineți prețurile jos artificial, nu va acoperiți nici măcar cheltuielile de producție, faceți contracte în pierdere și după aia vreți sa plătim tot noi.

Acum il intrerupe Florin:

–          – Lasa ma ca voi ne-ați furat clienții, directorii voștri care provin de la noi ne-au trădat și ne-au luat clienții. Ar trebui sa le interzică prin lege sa facă asta. De unde știau ei de clienții ăștia pe care i-ați luat voi de la noi?

Calin ii răspunde:

–          – Suntem pe o piață libera, noi nu v-am luat directorii, voi i-ați dat afara, i-ați marginalizat, au plecat oamenii ca nu mai puteau lucra la voi. Si ce ai vrea, sa nu mai lucreze niciodată pentru ca au lucrat la voi? Au fost licitații publice, am participat și noi și voi, noi am câștigat, voi ați pierdut, am făcut serviciu de calitate, clientul e mulțumit, asa merg lucrurile în capitalism.

Florin incearca sa iasa din corzi pe latura sensibila:

–         –  Bine ma, ai dreptate, dar tu nu te gândești la oameni? La familiile lor? Au copii, ce sa facă?

Calin ramane montat:

–         –  Ma gândesc ma, dar ma gândesc și la noi, și noi avem familii și copii, numai voi aveți? La noi dacă nu muncim și nu ne plătim dările la stat ne închide și rămânem fără servici, la voi nu e asa, la voi tot timpul se găsește o soluție d-asta.Pe voi va doare la basca. 

Florin se retrage strategic:

–          – Hai ma sa nu mai vorbim despre asta, ce naiba, ne certam de la politica?

Calin nu se lasă:

–          – Nu ne certam ma de la politica, e o chestiune de principiu, adică de ce statul asta e pentru unul muma și pentru altu ciuma? La voi au rămas toți incompetenții, toți nepricepuții, toți piloșii. De ce nu pleacă și ei la privat? Iti spun tot eu, pentru ca nu-i vrea nimeni.

Florin se supara de data asta:

–          – Bai , vezi ca ma jignești. Te rog frumos sa-ți masori cuvintele.

–          -N-am ma ce sa-mi masor, am dreptate și asta te supără. Eu m-am saturat sa-mi tot băgați mana în buzunar, voi ăștia de la stat, ăștia care ma tratați și cu aroganta după aia. Ca fost sunteți importanți, funcționari de stat, bugetari.

–          -Bai eu nu mai stau de vorba cu tine, plec…

–          -Pleacă ma , ce crezi ca ma impresionezi, crezi ca eu nu pot sa plec?

–          -Am plecat…

–          -Si eu…

S-au ridicat amândoi aproape instantaneu și au apucat în direcții diferite. Pe masa au rămas trei halbe de bere pe jumătate băute. Eu sunt uluit. Nici n-am apucat sa reacționez. Vine ospătarul cu nota. Plătesc  eu  toata consumația și rămân sa-mi savurez berea în liniște.

Nucu MORAR

Mai scriu si pe blogul meu https://nuculus70.blogspot.com


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here