Acasă Jurnalul Bucurestiului Confesiuni la o ceasca de cafea Arta

Arta

61
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

                                                  Arta şi plăcerile ei perverse

Arta este ca muzica sferelor. O auzi sau nu. Azi nu ai chef de ea. Simpla ei prezenţă îţi produce migrene.  Ieri, însă simţeai că momentul pe care tocmai îl trăiai, amintirea pe care tocmai ţi-o construiai nu era completă fară artă/muzică. Arta îţi transmite ceva. Arta e ca un cântec, chiar dacă e în altă limbă, încadrat în alt stil. Simţi acest cântec, îţi trezeşte o stare, uneori chiar anumite mişcări, gesturi, acţiuni.

  1. Te ridici şi ţopăi.
  2. Te ridici şi dai din cap .
  3. Stai nemişcat pe un scaun în lojă.
  4. Te ridici şi te loveşti de pereţi.
  5. Te invârteşti până ameţeşti.
  6. Fluturi mâinile.
  7. Fluieri.
  8. Uneori, intru într-o expoziţie şi mă apucă o criză nestăvilită de râs. Râd cu toată pofta.
  9. Alteori, îmi vine să mă aplec în faţa tablourilor. Atâta măreţie mă copleşeşte.  Îmi privesc cu groază hainele şi mă gândesc că o rochie ar fi fost  mult potrivită.
  10. Rar, simt chiar nevoiea perfidă să ating. Să simt netezimea, perfecţiunea acelei bucăţi de marmură sau lemn.
  11. Dar, de cele mai multe ori îmi place şi atât, îmi place ca o plăcintă, ca o bere  în Centrul Vechi, ca un film „bun”, ca o carte care mă face să stau la pat şi să răsfoiesc gândurile altora ! (Daria Nedelcu)

 

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here