Raspandeste cu incredere
Arta şi plăcerile ei perverse
Arta este ca muzica sferelor. O auzi sau nu. Azi nu ai chef de ea. Simpla ei prezenţă îţi produce migrene. Ieri, însă simţeai că momentul pe care tocmai îl trăiai, amintirea pe care tocmai ţi-o construiai nu era completă fară artă/muzică. Arta îţi transmite ceva. Arta e ca un cântec, chiar dacă e în altă limbă, încadrat în alt stil. Simţi acest cântec, îţi trezeşte o stare, uneori chiar anumite mişcări, gesturi, acţiuni.
- Te ridici şi ţopăi.
- Te ridici şi dai din cap .
- Stai nemişcat pe un scaun în lojă.
- Te ridici şi te loveşti de pereţi.
- Te invârteşti până ameţeşti.
- Fluturi mâinile.
- Fluieri.
- Uneori, intru într-o expoziţie şi mă apucă o criză nestăvilită de râs. Râd cu toată pofta.
- Alteori, îmi vine să mă aplec în faţa tablourilor. Atâta măreţie mă copleşeşte. Îmi privesc cu groază hainele şi mă gândesc că o rochie ar fi fost mult potrivită.
- Rar, simt chiar nevoiea perfidă să ating. Să simt netezimea, perfecţiunea acelei bucăţi de marmură sau lemn.
- Dar, de cele mai multe ori îmi place şi atât, îmi place ca o plăcintă, ca o bere în Centrul Vechi, ca un film „bun”, ca o carte care mă face să stau la pat şi să răsfoiesc gândurile altora ! (Daria Nedelcu)
Raspandeste cu incredere
