Atacul armat de la Liège, un act (lumpen)terorist islamist low-cost sau un act de razbunare crapulos (sordid) contra Politiei Locale?

0
24
Raspandeste cu incredere
  • 37
  •  
  •  
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
    40
    Shares

Sondajul nostru

 Corespondenta din Belgia

Thomas CSINTA, Redactor – Corespondent (Franta)

 

O serie de contradictii în dosarul atacului armat de la Liegè din Belgia, pe 29 mai 2018, dar si informatii din anturajul agresorului (obtinute din mediul carceral), pun la îndoiala versiunea oficiala a autoritatilor judiciare belgiene, conform careia, acesta ar fi fost de natura confesionala islamista! Mai grav este însa faptul ca toti suntem presupusi niste potentiali  (lumpen)teroristi low-cost (nu neaparat islamisti) si putem fi oricând victime ale unui (lumpen)terorist low-cost (cu precadere, islamist). Totul depinde de loc, de timp si de circumstante (îmrejurari)!

PREAMBUL

Spre deosebire de atacurile teroriste islamiste comise în Agglo Carcassonne pe 23 martie 2018 de catre franco-marocanul Radouane Lakdim, iar pe 12 mai 2018 la Paris de catre franco-cecenul Khamzat Azimov, pe 29 mai 2018  (a se vedea pentru dtalii articole autorului: Jocul de-a Carcassonne! respectiv, Omul care n-avea intentia sa aduca ploaia, dar voia „sa salveze vieti”! ) are loc un nou atac terorist de natura confesionala (islamista) comis (din nou) în Belgia, la Liège, capitala provinciei cu acelasi nume si capitala economica a regiunii administrative Valonia (din care, alaturi de Liège, mai fac parte din punct de vedere administrativ, si  provinciile Brabant, Hainaut, Luxemburg si Namur – cu capitala la Namur, simultan, si capitala politica a regiunii Valonia– jumătatea de sud a țării).Din contra, daca în cele 2 atacuri mentionate mai sus, cei 2 teroristi implicati sunt (au fost) de confesiune musulmana (originari din Maroc, respectiv, din Cecenia), fara cazier judiciar, fiind naturalizati în Franta (în 2004, respectiv, în 2010), Benjamin Herman (n.1982), autorul atacului terorist de la Liège (în care 3 persoane au fost ucise, dintre care 2 politisti si un civil, si 4 politisti raniti) este un toxicoman (dependent de cocaina, heroina, etc.) notoriu, belgian de origine (din Rochefort, Provincia Namur, Regiunea Valonia), care s-ar fi fost convertit la religia islamica.

Cu un cazier judiciar „lourd” („încarcat”), Benjamin Herman era un delincvent de drept comun „foarte violent”, cu o importanta instabilitate psihica (conform  Ministrului de Interne, Jan Jambon), cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare belgiene atât pentru furt cu violenta, degradare de bunuri, vandalism, incendii voluntare, etc., cât si pentru violarea repetata a legislatiei (în vigoare) relativa la stupefiante (începând din 2003), dar si pentru evadarea sa în 2016 (încarcerat în 2013) din Închisoarea Lantin (regiunea urbana Liège),  în care sunt detinuti (astazi) 756 de persoane (697 de barbati si 59 de femei) si unde s-ar fi si radicalizat, sub influenta (sau în compania) a câtorva reprezentanti al islamismului extremist.

APROFUNDAREA DOSARULUI

Ca si în cazul lui Lakdin si Azimov, atacul terorist al lui Herman este revendicat tot de catre Daesh (Statul Islamic), care, pe 30 mai 2018 în comunicatul sau (via agentia sa de „presa” Amaq), îl numeste si pe acesta (ca de altfel si pe ceilalti 2 predecesori ai sai), un „soldat al Statului Islamic”.

Mentionez aici faptul ca Închisoarea Lantin a devenit cunoscuta marelui public în aprilie 2007, dupa ce 2 membri ai Chen’s Resistance (care se dadeau drept turisti din Marsilia) au deturnat un mic helicopter Ark (pilotat de catre Eric Ferdinand) la acest centru privat de libertate (cu o siguranta, relativ, scazuta), pentru eliberarea (reusita) a lui  Eric Ferdinand (unde acesta îsi executa o pedeapsa privata de libertate pentru furt, falsificare si deturnare de fonduri), arestat ulterior (în septembrie) în Italia si extradat în Belgia, unde în februarie 2008, a fost condamnat (îmreuna cu complicii sai) la 6 ani de închisoare pentru evadare. În plus, în cursul lunii iulie 2007, în aceasta închisoare au fost semnalate si 2 decese din cauza consumului excesiv de droguri (drug overdose de cocaina si heroina), iar în 2008, 10% din personalul penitenciar ar fi fost testat pozitiv cu Mycobacterium tuberculosis (baccilul de Koch) care cauzeaza (într-o majoritate de cazuri) tuberculoza.

Liberabil în 2020 din Închisoarea de la Marche-en-Famenne (Chaussée de Liège n°178 –Provincia Luxemburg, Regiunea Valonia, inaugurat pe 17 octombrie 2013 în cadrul Masterplan 2008–2012–2016 si dat în folosinta începând cu luna noiembrie–cu 250 de locuri pentru detinuti, 50 de locuri pentru preveniti, respectiv, 11 locuri pentru femei), unde a fost (re)încarcerat în 2017 si banuit de radicalizare (în timpul încarcerarii sale la închisoarea Lantin), Herman ar fi fost supravegheat de „aproape” de  catre Siguranta Statului.

Însa, conform ministrului belgian de justitie Koen Geens, n-ar fi existat motive de îngrijorare lagate de comiterea unui atac terorist de catre acesta, pentru ca în momentul comiterii actului sau criminal el se afla deja în cea de-a 14-a permisie de iesire de 2 zile („concediu penitenciar”) cu scopul „reinsertiunii” sale (post-carcerale) în societate, fara ca în cele precedente sa fi creat vreo problema Administratiei penitenciare.

În ceea ce priveste autorizatiile de iesire (din penitenciar) de 1 zi, Herman, ar fi beneficiat de acestea (de-a lungul încarcerarii sale), de 11 ori, iar acestea ar fi fost acordate de catre o comisie de disciplina si evaluare (din care ar fi facut parte atât un psiholog, cât si un asistent social) si faceau si ele parte dintr-un plan de reinsertiune sociala aprobat de conducerea institutiei. Dar nici în acestea, detinutul n-ar fi încalcat niciodata, codul de comportament civic mentionat în regulamentul intern al închisorii. Din contra, totusi, Benjamin Herman nu ar fi beneficiat niciodata de liberare conditionata (sub control judiciar). În concluzie, Administratia penitenciara nu-si poate reprosa absolut nimic în privinta actului terorist islamist comis de catre Herman, pentru ca acesta ar fi fost, absolut, imprevizibil.

Conform Prim-Ministrului Charles Michel, s-ar parea totusi ca, Herman era mai putin „sfânt” decât parea la prima vedere (sau cel putin în arhiva Administratiei penitenciare), pentru ca numele lui ar fi aparut (indirect) si în alte 2 dosare infractionale, cu care CNS (Consiliul National de sexuritate) ar fi fost la curent, însa OCAM (Organul de Coordonare pentru Analizarea Amenintarii dirijat de catre Paul Van Tigchelt) nu ar fi considerat necesara înregistrarea lui în baza sa de date (care contine numele a  450 de persoane, dintre care 197 din Regiunea  Bruxelles Capitale si 195 din Regiunea Flamanda – Flandra, jumătatea de nord a țării).

Din informatiile pe care le detin de la Ministerul de Interne belgian, cca 270 de belgieni (rezidenti sau cetateni) ar lupta ca mujahedinii – muhajiruni în cadrul Daesh (Statul Islamic), iar cca 120 s-ar fi întors „acasa”, în timp ce alte cca 130 de persoane ar sustine jihadul islamist (financiar si din punct de vedere logistic).

Conform Procurorului de Liège, Philippe Dulieu, Atacul terorist islamist al lui Benjamin Herman debuteaza în jurul orei (locale) 10h30, în fata cafenelei Aux Augustins (la intersectia dintre str. Des Augustins si Bul. d’Avroy), în plin centru al orasului Liège (nucleul unei regiuni urbane de cca 700.000 locuitori), când „echipat” cu un cutit de bucatarie ataca pe la spate (si raneste) 2 agenti (de sex feminin) ai Politiei locale (îmbracati în uniforma – aflati în timpul serviciului), dupa care, cu arma din dotare recuperata de la unul dintre ei (pistol semiautomat Luger 9 mm), îi „executa”, cu sânge rece, pe amândoi.

Mentionez aici faptul ca Politia begiana, dupa reforma din 1998 (conform legii din 7 decembrie 1998), în urma careia are loc fuziunea dintre Politia comunala si Jandarmeria) devine „federala” si „profesionista”, împartita în 187 zone locale de politie locala (fiecare dintre ele, autonome), iar începând din 2002, politistii belgieni vor fi si ei dotati cu pistoale semiautomate (Parabellum 9mm, Glock 19, Glock 17 et Glock 26) care sunt completate cu pistoale Smith & Wesson M&P9, respectiv, Glock 9 mm, iar începând din octombrie 2017, munitia 7.62x 35 este autorizata (numai) pentru arma colectiva. (A se vedea pentru detalii si articole autorului: Criza de identitate a Politiei Romane!, respectiv, Reforma Politiei Române dupa modelul european – Politia Capitalei).

În sfârsit, pentru a-si urma planul sau diabolic, Herman, se apropie de un vehicul pentru a-l „rechizitiona”, la bordul caruia se afla, ca pasager, Cyril Vangriecken (un tânar în vârsta de 22 ani, elev al Haute École a Provinciei Liège, care peste putin timp urma se devina dascal, conform Primarului Willy Demeyer) si Fabienne Marichal, mama acestuia, la volan.

Dupa ce îl executa (tot cu sânge rece si indiferenta) pe Cyril (fara a comite un act de carjacking – piraterie rutiera) el se va îndrepta catre Athénée Léonie de Waha (institutie de învatamânt secundar– preuniversitar) aflat pe Bul. Avroy, unde va lua ostatec pe Darifa Imaankaf (o femeie de serviciu de confesiune musulmana, în vârsta de 47 de an)i, careia îi va spune ca este „belgian convertit la Islam”, si ca o va „ierta” pentru ca este practicanta, „respecta Ramadanul”si este fidela lui Allah. În scurt timp însa, acesta iese din cladire (însotit la distanta de femeia de serviciu) si deschide focul asupra fortelor de ordine PAB (Peloton Anti-Banditisme) – care îl întâmpinau si care vor si  ucide pe loc (în jurul orei 11h00).

În timpul fuziadei (schimb intens de focuri) dintre agresor si politisti (care au intervenit, numai dupa ce elevii vor fi evacuati catre Gradina Botanica, Liceul Sainte-Véronique si Haute école de la Province de Liège din strada Beeckman), conform declaratiei lui lui Catherine Collignon (purtatorul de cuvânt al Procurorului regelui), 4 politisti vor fi raniti deasemenea.

Conform purtatorului de cuvânt al Parchetului Federal Eric Van Der Sypt, în privinta atacului criminal al lui Benjamin Herman, caracterul „infractional terorist islamist” al acestuia ar fi fost retinut de catre Parchetul federal (care a si fost însarcinat cu ancheta), cu atât mai mult cu cât agresorul a avut ca scop „uciderea (asasinarea) de politisti” (conform declaratiei lui Christian Beaupere, seful Corpului de Politie Liège).

Cei 2 politisti locali ucisi ar fi fost alesi la înâmplare de catre atacator, iar nesansa lor ar fi constat în faptul ca s-ar fi aflat „în calea acestuia). Este vorba de Soraya Belkacemi (în vârsta de 45 de ani), vaduva unui politist decedat în 2005, care a integrat Politia belgiana în 1994 (si era mama a 2 gemene în vârsta de 13 ani), respectiv, Lucile Garcia (în vârsta 53 de ani), mama unei tinere în vârsta de 25 de ani, benevol la lASBL  („Parinti ai copiilor victime ale accidentelor rutiere”), dupa ce si-a pierdut un baiat în vârsta de 21 de ani, recent casatorita cu Comisarul Patrick Hagelstein de la WPR (diviziune administrativa a Politiei Rutiere Belgiene) din Awans (Provincia Liège, Regiunea Valonia).

În sfârsit, dupa uciderea agresorului si începerea investigatiilor de catre Parchetul federal, acesta din urma banuieste ca Herman ar fi fost cel care l-ar fi ucis (cu multiple lovituri de ciocan în cap) si pe Michael Wilmet (un fost co-detinut în vârsta 29 de ani, heronioman si el, cu care s-ar fi întalnit în cartierul de locuinte sociale în comuna On, aflata la cc 7km de Marche-en-Famenne si 6km de Rochefort) în noaptea premergatoare fuziadei de la Liège (28 – 29 mai). Se pare ca în timpul noptii (în jurul orei 03h00) 3 indivizi, probabil Benjamin Herman, Dimitri Herman (n.1984 la Dinant, Provincia Namur, regiunea Valonia–toxicooman violent si delincvent multirecidivist) fratele sau mai mic si complice în repetate rânduri al lui Benjamin, printre care si în jaful armat comis în februarie 2008 la un magazin din Forrières (Provincia Luxemburg, Regiunea Valonia), interpelat si audiat la putin timp dupa atacul terorist al acestuia din urma (la Liège), respectiv, Michael Wilmet (încarcerat în perioada 2014–2016 pentru trafic de stupefiante, iar ulterior, în libertate „sub sechestru electronic” pâna în martie 2018) ar fi comis un jaf (armat) la o bijuterie din Rochefort, dar au reusit sa fuga înainte de aparitia, la fata locului, a politistilor. [A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Libertatea sub sechestru electronic” („Penitenciarul la purtător”). Importanța și rolul ei în (re)inserțiunea socială a „drojdidei” societății.].

Mentionez aici faptul ca exista martori (fiabili, conform autoritatilor de ancheta ale Parchetului federal) care declara ca l-ar fi vazut pe Herman (considerat „marginal”, instabil” si „foarte violent”)  parasind „precipitat” locuinta lui Wilment în noaptea de 28 mai, care ar fi fost descoperit mort (acasa la el), în dimineata zilei urmatoare (pe 29 mai) în jurul  orei 6h00, într-o baie de sânge, imposibil de recunoscut (identificat) la fata, datorita loviturilor practicate asupra fetei acestuia cu un obiect contondent–probabil un ciocan (gasit în masina agresorului de la Liège cu care se deplasa în Cité Ardente), dar mai ales a unei gauri (mari) care putea sa provina (eventual) si de la o arma de foc. N-ar fi exclus, ca urmare a unor neîntelegeri dupa jaful pe care l-ar fi comis. În acest sens, marturia lui Marie Magonette, verisoara lui Benjamin Herman, conform careia, l-ar fi întâlnit pe acesta din urma, întocmai, în seara zilei de 28 mai, pe când îl cauta pe Michael Wilmet în localitatea Marche-en-Famenne, respectiv, cea a lui Sabrina Chasseur (vecina lui de palier), care ar fi auzit zgomotul din apartamentul acestuia si care l-ar fi descoperit fara suflare pe acesta în dimineata zilei de 29 mai, par a fi decisive.

Conform altor surse belgiene (fiabile, apropiate dosarului), Benjamin Herman ar fi obtinut un permis de iesire în dimineata zilei de 28 mai pentru câteva ore (legata de reinsertiunea sa sociala), deci n-ar fi fost în „concediu penitenciar” de week – end, urmând sa se întoarca pâna luni (dimineata de 28 mai). Cel putin în aceasta faza a anchetei putem constata o contradictie importanta dintre declaratiile autoritatilor penitenciare, probabil, pentru justificarea acordarii acestuia unui permis de „indepartare” de penitenciar (unde în celula sa anchetatorii, dupa atacul sau armat, ar fi gasit un exemplar din Coran si un covor de rugaciuni). 

Si în privinta radicalizarii acestuia ar exista o serie de incoerente, pentru ca într-un comincat (raport – la care am avut acces) al Sigurantei Statului, purtatorul de cuvânt al acesteia, Ingrid Van Daele mentioneaza: „Noi nu putem nici confirma si nici infirma faptul ca (…) Benjamin Herman ar fi fost banuit ca s-ar fi radicalizat prin intermediul unei persoane îndoctrinate cu gândirea islamista”. În plus, chiar si Ministrul de Interne Jan Jambon, mentiona într-un comunicat al sau ca nu ar fi „evident” ca este vorba de un act terorist. Într-un asemenea context, putem sa ne întrebam daca atacul de la Liège a fost sau nu, în realitate, un atac terorist islamist. Pentru ca n-ar fi exclus nici o posibila razbunare (disimulata în atac terorist islamist) din partea fratilor Herman contra poltistilor.

Ïntr-o serie de dosare criminale de mare anvergura, personal, m-am confruntat cu o asemenea conduita din partea celor implicati. Multi dintre acestia au „dezvoltat” de-a lungul timpului  (în special, în anii de detentie) o ura atât de profunda contra autoritatilor politienesti, încât erau capabili chiar sa si moara din razbunare. Exista si nenumarate cazuri (la care am lucrat si eu) în care din cauza unor abuzuri (mai mult sau mai putin grave) din partea autoritatilor politienesti sau judiciare, cei neîndreptatiti, carora le-ar fi fost distrusa viata (sub o forma sau alta), n-au fost capabili sa comita crime de sânge (sa ucida politisti), dar fiind instabili din punct de vedere psihologic, s-au sinucis, fie în închisoare, fie, ulterior, în libertate. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: “Evadare” din infern!). Mentionez aici si faptul ca desi o serie de atacuri teroriste islamiste de tip „low cost”, comise în principiu de catre lumpenteroristi (teroristi de generatia a 3-a) sunt revendicate de catre Daesh (Statul Islamic), acestea, în majoritatea cazurilor, n-au absolut nimic de-a face cu acesta. Cu alte cuvinte, n-au fost nici comanditate (comandate) si nici perpetrate cu logistica Statului Islamic.

În plus, nu numai jihadistii sunt instigati sa ucida politisti de catre „mentorii” lor (ca Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri/Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Quraychi, fost Abou Du’a/n.1971, jihadist irakian, „Calif” al Statului Islamic;  Abou Moussab al-Souri/Mustafa bin Abd al-Qadir Setmariam Nasar/n.1958, teoretician jihadist sirian, naturalizat spaniol sau Taha Sobhi Falaha-Abou Mohammed al-Adnani al-Shami/1977 – 2016, jihadist sirian, fost purtator de cuvânt, sef militar si responsabil cu operatiuni teroriste ale Daesh– Statul Islamic). Chiar si membri retelelor (mafiote) de crima organizata (în special, în materie de trafic de stupefiante) recurg la asemenea practic, cu care acestia, chiar se si mândresc. Iar la urma urmei, sinistrul bilant al lui Benjamin Herman contabilizeaza 6 politisti ca victime: 2 ucisi si 4 raniti.

În sfârsit, ceea ce ma intriga în acest dosar, este faptul ca (conform unor informatii primite din mediul carceral) Benjamin Herman nu ar fi fost în niciun fel de contact cu „galaxia” jihadista franco–belgiano–spaniola  (cu importante focare ale islamismului radical în regiunile urbane Toulouse, Bruxelles, Strasbourg sau Barcelona) care în acest secol (dupa declansarea GWOT–Global War On Terror de catre Administratia Bush, pe 28 septembrie 2001) a perpetrat o serie de atacuri teroriste islamiste în spatiul european, în care au murit cca 2.400 de persoane si nici nu prea era cunoscut ca un adept al islamului radical sau al terorismului islamist, chiar daca informatii din mediul carceral încearca sa sustina aceasta versiune. Sau, în cazul în care, ar fi fost asa, omul era mai mult decât discret. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT].

Legat de jaful armat comis la bijuteria din Rochefort (în ajunul atacului terorist islamist), este putin probabil ca Benjamin Herman sa fi fost implicat în acesta, pentru ca si-ar fi putut pune în pericol atacul diabolic din ziua urmatoare. Un studiu aprofundat al atacurilor teroriste islamiste de tip low–cost din ultimul deceniu, pune în evidenta clara acest lucru. Cu alte cuvinte, (lumpen)teroristii islamisti low – cost implicati în atentate, în spatiul european (dintre care o mare majoritate fosti delincventi de drept comun, condamnati pentru infractiuni corectionale–relativ, minore), niciodata nu au desfasurat activitati infractionale în ajunul atacurilor planificate, întocmai pentru a nu esua în realizarea lor.

Din contra, conform reducerii la absurd, tinând cont de propozitia de mai sus, daca totusi Benjamin Herman (aflat sub influenta drogurilor în spatiul „extracarceral”, conform unor surse fiabile), ar fi participat la jaful armat de la Rochefort, înseamna ca decizia lui de a ucide politisti în dimineata zilei de 29 mai nu ar fi fost premeditata si nici de natura confesionala, doar dictata mai mult de catre instinctul sau de criminal ceea ce în fond si la urma urmei, el nu era, având în vedere faptul ca nu a fost niciodata condamnat pentru crima, decât, doar pentru delicte (infractiuni corectionale).

Daca Dimitri este (e)liberat si disculpat în jaful de la bijuterie la putin timp dupa arestarea lui (în urma interogatoriului caruia este supus), informatii (surse) din mediul carceral sustin ca Benjamin ar fi petrecut mult timp în compania unui detinut pe nume Joey Leclerc (belgian în vârsta de 25 de ani, originar din Welkenraedt, convertit si el la Islam, condamnat pentru „violent home-jacking” la  Beyne-Heusay en 2012, arestat din nou la Chaineux în cadrul unui raid antiterorist spectaculos – în cursul unei nopti, îmreuna cu prietena sa – în cursul lunii noiembrie 2016), aflat în libertate conditionata sub control judiciar, înregistrat si el în fisierul Sigurantei Statului, ca „radicalizat” din 2016. Acesta, teoretic, putea sa fi fost si el cel de-al 3-le individ (în locul lui Dimitri) care ar fi putut participa la jaful armat de labijuteria din Rochefort. De altfel, el n-ar fi singurul pe care îl denunta mediul carceral, ca fost apropiat al lui Herman si un real sprijin „moral” al acestuia.

Un indic („ballance”–turnator) Fouad Bennane (în vârsta de 39 de ani, fost si el incarcerat  împreuna cu Benjamin Herman, care în detentie s-ar fi transformat în predicator extremist), aflat în libertate conditionata sub control judiciar din 22 mai, îl mentioneaza, ca un „foarte apropiat” al lui Herman si pe Yassine Dibi (un islamist radicalizat în vârsta de 31 de ani, liberabil în 2040), care executa o pedeapsa privata de libertate de 32 de ani pentru jaf armat cu circumstante agravante, evadare din Palatul de Justitie de la Bruxelles în 2009 si luarea ca ostatec a directoarei închisorii din Lantin în 2010, respectiv, pentru tentativa de evadare din închisoarea Nivelles si presupusa sa legatura cu Khalid El Bakraoui (fostul kamikaze la metroul din Bruxelles pe 22 martie 2016 din statia Maelbeek). Dibi ar fi beneficiat de complicitatea lui Jawad Benhattal (var cu fratii El Bakraoui), care este încarcerat si urmeaza a fi judecat pentru terorism. În sfârsit, conform depozitiei lui Bennane, cei 3: Herman, Leclrec si Dibi ar fi fost „nedespartiti” în închisoare si partajau aceasi ideologie radical – islamista.

Arestat de catre politistii belgieni (în urma unei interventii spectaculoase) pe 30 mai 2018 la Ensival (Verviers, Provincia Liège, Regiunea Valonia), dupa un dialog (în „privat”, mai mumlt sau mai putin amenintator) cu jurnalistul Bruno Struys (Le Morgen), acesta afirma ca „OCAM îl considera un mare terorist, (…), un sef pentru Statul Islamic, fara sa fi ajuns în Siria, doar prin intermediul contactelor pe care le ar avea cu leaderii acestuia”. Pentru anchetatori, el pare sa fie cel care l-ar fi radicalizat pe Benjamin Herman în închisoare, în tandem (strânsa „colaborare”) cu Dibi. În ceea ce ma priveste, personal, eu ma îndoiesc de veridicitatea afirmatiilor  acestuia, pentru ca multe dintre acestea nu concorda cu cele pe care le-am obtinut din alte surse.

Nu contest nici faptul ca Benjamin Herman l-ar fi frecventat în închisoare si nici faptul ca acesta, încerca sa cumpere arme de foc (sau sa fac rost, într-un fel), prin intermediul lui, dar asta nu implica sub nicio forma ca autorul atacului armat din Liège ar fi vrut sa le foloseasca în comiterea de atacuri teroriste islamiste (contra politistilor). Armele puteau sa-i fie mult mai utile în jafurile armate (destul de amatoricesti) pe care voia sa le comita sau sa se razbune pe politisti, nu neaparat din considerente strict confesionale. Ca dovada, el a reusit sa faca rost de arme de foc, numai cu arma sa alba din „dotare” (cutit de bucatarie) si fara ajutorul lui Bennane si Dibi. Dupa parerea mea, este foarte putin probabil ca ideea de a-i ataca pe politisti (pe la spate) ar fi avut-o cei 2 „mentori” ai lui Herman (Bennane si Dibi). Conform depozitiei unor martori prezenti în proximitatea locului, care au descris evenimentul, deduc ca, ideea i-ar fi venit lui Herman, pe loc, ad-hoc, fara niciun fel de premeditare. Ca urmare a atacului acestuia, totusi, ceilalti 2, Dibi si Leclerc (reîncarcerat, pentru violarea legislatiei relativ la liberarea conditionata sub control judiciar) au fost mutati în sectorul QI (Cartier de Izolare).

Si în privinta radicalizarii „reale” a lui Herman am îndoieli, pentru ca, conform unor surse fiabile, acesta nu parea sa fi fost, în realiate, credincios si nu ar fi fost adept decât al „religiei” de cocaina si heroina. Aderenta sa la islamismul (islamul) radical, astazi, oarecum la „moda”, n-ar fi fost pentru el decât o falsa imagine, pe care ar fi creat-o, pe fondul dezechilibrului sau mental si a toxicomaniei si numai pentru a se evidentia. Mai mult ca sigur ca acesta era asociat cu Dibi si Lecrec, nu atât pe planul islamismului radical, cât mai ales pe cel al infractionalitatii, care l-ar fi si influentat cu „reusitele” (succesele) lor spectaculoase (notabile) în materie de criminalitate.

Nimic nu este sigur, pentru ca ancheta este (înca) în derulare. Poate ca Parchetul federal belgian va avansa pe parcursul acesteia si alte conjecturi ceva mai convingatoare (credibile). Mentionez aici faptul ca în jaful comis în 2008 de catre fratii Herman în magazinul din Forrières (gestionatata de catre o femeie în vârsta), suma sustrasa ar fi fost doar de 180€, pentru care cei 2 vor fi condamnati la 3 ani de închisoare cu executare. Nu atât pentru jaf, cât pentru fortarea barajului de politie care încerca sa-i opreasaca (anihilize), prin blocarea vehiculului lor. Cu alte pedepse acumulate pe parcurs (cu suspendare), Benjamin Herman va avea de efectuat 7 ani de detentie, pe care îi va efectua la Lantin, de unde dupa cum stim, evadeaza în 2016 (dupa reîncarcerarea sa în 2013).

În raportul de expertiza al lui Benjamin Herman al vremii era marcat: „personalitate psihopatica, putin accesibila terapiei, periculozitate, slaba rezistenta la frustrare, fara remuscari sau parere de rau, risc ridicat de recidiva, etc”.

La înmormântarea acestuia pe 5 iunie, în On, la ceremonia din Biserica (celebrata de catre Parintele François Barbieux), cca 30 de persoane  au participat (majoritatea din sat), printre care si Martine, mama lui Benjamin si sora sa Sophie, îmreuna cu fratele lor, Dimitri, dar si alte persoane (mai mult sau mai putin apropiate) care ar fi apreciat familia Herman si careia ar fi dorit sa-i acorde un sprijin moral.

COMENTARIUL AUTORULUI

Dupa cum am mentionat, Liège nu este un focar (nici macar neînsemnat) al islamismului radical (belgian sau european) si nici nu s-a confruntat cu atacuri teroriste islamiste. Ultimul eveniment remarcabil (notabil) în materia de crima de sânge (în masa) în acest oras este cel comis de catre Nordine Amrani (n.1978, de origine marocana, din Ixelles, Regiunea Bruxelles Capitale), un delincvent familist, care ar fi avut o copilarie dificila, nefericita, pe care ar fi petrecut-o în cadrul unor familii adoptive (din Ixelles si Vilvorde), iar ulterior, ar fi crescut (ca adolsecent) în cartiere devaorizate (printre care si Borgt din Grimbergen). Acesta (un fanatic al armelor de foc), pe 13 decembrie 2011 (între orele 12h35–12h40), în piata Saint-Lambert (organizata ca piata de Craciun în centrul orasului), înarmat cu grenade, un pistol si o pusca lejera de asalt de tip FN FAL (de calibru 7,62 OTAN, de conceptie belgiana) deschide focul asupra multimii din piata, ucigând pe loc 3 persoane (Gabriel Leblond – un  copilas în vârsta de 17 luni, respectiv, 2 adolescenti: Mehdi Nathan Belhadj, în vârsta de 15 ani si Pierre Gérouville în vârsta de 17 ani).

Laurent Kremer un tânar (în varsta de 20 de ani, ranit grav moare pe 23 decembrie), iar Claudette Derimier (o femeie în vârsta de 75 de ani) moare a doua zi dupa fuziada, ca urmare a ranilor sale grave (incompatibile cu viata). Cadavrul lui Antonietta Racano (o femeie în vârsta de 45 de ani, cea de-a 6-a persoana ucisa) este descoperit, ulterior, în urma unei perchezitii într-un hangar aflat în proximiatea locuintei sale (din str. Camine din cartierul Saint-Léonard). Pe 2 iunie 2012, devenita depresiva datorita mortii fiului ei, Linda Pottier (în vârsta de 40 de ani) îsi pune capat zilelor (ingerând o mare cantitate de medicamente cu o mare cantitate de alcool) ceea ce ar fi încercat deja si în cursul lunii ianuarie,  devenita astfel cea de-a 7 victima (colaterala) a lui Amrani. În timpul fuziadei, alte 125 de persoane vor fi ranite (din care 5 foarte grav), înainte ca agresorul sa se sinucida (accidental, dupa unele surse) cu un pistol (revolver, dupa alte surse, apropiate dosarului).

Agresorul (nu era numai fanatic al armelor de foc dar si un specialst în armament, conform unor surse fiabile), condamnat în 2008 de catre Tribunalul din Liège la 58 de luni de închisoare pentru detinere ilegala de arme de foc (o duzina de arme „complete” si 9.500 piese detasate), respectiv, pentru cultivarea a 2.800 de plante de cannabis, se afla în libertate conditionata (sub control judiciar) si motivatia acestuia n-ar fi fost de natura confesionala. De ceva vreme, acesta (care nu cunostea limba araba, nu era integrist si se simtea belgian, conform unuia dintre avocatii sai la procesul din 2008, Didier De Quévy) ar fi suferit de o depresie profunda (în special dupa separarea de sotia sa, careia în ajunul atacului i-ar fi fi si facut un virament bancar). De altfel, atacul armat al acestuia nici nu a fost revendicat de catre Statul Islamic, care pe atunci nici nu s-a (auto)declarat înca „Califat” (devenit pe 29 iunie 2014). Cu alte cuvinte, atacul perpetrat de catre acesta n-a fost un atac terorist islamist si ar avea, din acest punct de vedere (dupa parerea mea) puncte comune cu cel comis de catre Benjamin Herman.

Regiunea Valonia a mai cunoscut un atac teroriste islamist si mai recent, dar mai putin sângeros (fara victime omenesti), cel perpetrat în jurul orei 16h00, pe 6 august 2016 la Charleroi (Provincia Hainaut, Regiunea Valonia), în care teroristul jihadist („soldat lal Statului Islamic”) Khaled Babouri (în vârsta de 33 de ani, originar din  Berrahal, Provincia Annaba – Algeria) rezident ilegal în Begia din 2012, necunoscut serviciilor de politie belgiene in absenta unui cazier judiciar  (contrazis de catre Parchetul federal, care sustine ca acesta era cunoscut ca autor a mai multor infractiuni de drept comun). Înarmat cu o maceta, acesta ataca politistii din fata Hotelului de Politie (Comisariatul Central) Tour Bleue (inaugurat pe 14 noiembrie 2014), al Politiei locale–al  zonei de poltie Charleroi (în cadrul caruia sunt operationali 905 politisti, conform informatiei furnizate de catre David Quinaux, un purtator de cuvânt al politiei).  Conform, celor afirmate de catre Theo Francken (de la Cabinetul Secretarului de Stat al Azilului si Migratiei), individul n-ar fi respectat ordinul de a parasi teritoriul belgian, în contextul în care, în prima jumatate a anului (2016), 909 detinuti (aflati ilegal în Belgia, printre care si Babouri) ar fi fost expulzati catre tarile lor de origine. Daca numarul acestora era numai de 625 în 2014, acesta s-ar fi majorat subtantial în 2015, ajungând la 1.434, în special, dupa atacul terorist islamist comis de catre Mehdi Nemmouche pe 24 mai la Muzeul evreiesc din Bruxelles. Si numarul „repatrierilor” (de maniera voluntara sau nu) a înregistrat o crestere importanta: 10.081, în 2015, fata de 8.727, în 2014. Din contra, conform versiunii Ambasadorului Algerie la Buxelles, Amar Belani, acesta sustine ca autoritatle belgiene nu i-ar fi niciodata solicitat repatrierea lui Khaled Babouri, cu toate ca conform acestora, 2 expulzari ale acestuia din urma ar fi avut loc în 2012, respectiv, în 2014, iar în anul care preceda atacul (2015), 155 de algerieni expulzati ar fi fost repatriati în Algeria. Ca o reactie „spontana” la declaratiile acestuia, Dominique Ernould, purtatorul de cuvânt al SEFOR (Oficiului Strainilor în Belgia), ne-a declarat ca Ambasada n-ar fi fost anuntata cu expulzarea lui Babouri pentru ca „elementele de analiza n-ar fi permis sa creada ca este vorba de un dosar prioritar”.

În sfârsit, în acest atac de la Charleroi (revendicat  tot de catre Agentia Amaq al Statului Islamic), în care sunt vizati oameni ai legii–2 politiste (ca de altfel si la Liège, în atacul armat al lui Benjamin Herman), sunt ranite, Corinne Raymond (anchetatoare în cadrul sectiei de omucideri), mai putin grav (transferata ulterior la Clinica universitara Saint-Luc la Bruxelles, pentru o a 2-a interventie chirurgicala, ca urmare a unei paralizii partiale la încheietura maâini stângi) si Hakima Dhamna (fost jandarm, care lucra în cadrul Politiei locala de peste un deceniu si jumatate), transportati de urgenta la spitalul Notre Dame din oras. Cea de-a 3 politista (numele careia nu-l putem mentiona pentru conservarea anonimatului – aflata la o distanta mai mare) deschide focul asupra atacatorului si îl raneste grav (în abdomen si la picioare), decedat pe masa de operatie în spitalul universitar Marie Curie (din Lodelinsart), unde a fost internat si el, tot în regim de urgenta.

În ceea ce îi priveste pe parintii lui Khaled Babouri, dar si cei apropiati acestuia (din Berrahal) contrazic afirmatia ca atacatorul ar fi fost un „soldat al Statului Islamic”, având în vedere faptul, ca acesta nu ar fi manifestat niciodata vreun semn de radicalizare sau atasament fata de jihadul islamist. Pentru ei, acesta n-ar fi fost decât „un simplu migrant, care era în cautarea unui trai mai bun în Europa”, ca de altfel si fratele sau, care în 2008 ar fi reusit sa se stabileasca (legal) în Olanda. De altfel, perchezitia efectuata într-o locuinta sociala din strada Ry de la Glacière la Farciennes – regiunea urbana Charleroi (la o familie de algerieni care îl gazduia), nu a a putut confirma nicio legatura (reala) între Babouri si Statul Islamic.

Merita sa subliniez aici faptul ca în comparatie cu ceilalti lumpenteroristi franco-belgieni low-cost (din cea de a 3-a generatie), cadavrul lui Khaled Babouri a ramas cca 16 luni neîngropat si conservat în camera frigorifica a Funerariului  (funérarium) de Pompe funebre  Fontaine din Gilly (Charleroi), pentru ca autoritatile belgiene nu voiau ca acesta sa fie înmormântat pe teritoriul orasului. Însa, nici autoritatile algeriene nu erau de acord cu repatrierea corpului defunctului, atât timp cât ancheta Politiei federale coordonata de catre Parchetul Federal nu a definitivat ancheta, în care sa figurze, detaliat, concluziile acesteia. Pâna la urma, pentru a nu fi dezgropat cadavrul în cazul în care ancheta o reclama (timp de 5 ani, conform legislatiei belgiene în vigoare) –  ceea ce parintii lui Babouri n-ar fi acceptat (având în vedere traditia musulmana), de comun acord cu familia, acesta va fi înmormânt (conform ritualului islamic) la începutul acestui an într-un cimitir din Charleroi, tinut secret de catre au autoritatile judiciare (pentru ca acesta sa nu poata fi nici profanat, dar nici sa nu poata servi, eventual, pentru alti candidati la lumpenterorismul  low-cost ca un loc de pelerinaj).

În încheiere, merita sa mentionam faptul ca Belgia este cea de-a 2-a tara a Uniunii Europene, cea mai afectata de atacuri teroriste islamiste, dupa „instaurarea” în acest deceniu, a terorismului de a 3-a generatie, lumpenterorismul de tip low-cost.

Daca în Franta, prima tara a Uniunii Europene din punctul de vedere al numarului victimelor atacurilor teroriste islamiste de-a 3 generatie, au murit, în total cca 254 de persoane, în Belgia, 39 de persoane si-au pierdut viata dupa debutul  acestui tip de terorism.

Daca în Franta, acesta este marcat de atacurile armate perpetrate în Toulouse Métropole (Toulouse si Montauban) între 11-19 martie 2012 (debutul lumpenterorismului islamist low-cost în Europa), de catre Mohammed Merah (considerat precursorul terorismului modern, contemporan), în  care 7 persoane vor fi ucise, în Belgia, lumpenterorismul îsi face debutul odata cu atacul perpetrat de Mehdi Nemmouche  pe 24 mai 2014 la Muzeul evreiesc din Bruxelles, în care 4 persoane vor fi ucise. [A se vedea pentru detalii si lucrarile autorului: “Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea V. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste din Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu; Allah(o)u Akbar! (Lumpenterorismul, terorismul modern, contempran, Necenzurat]

Nota

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

Atacul armat de la Liège, un act (lumpen)terorist islamist low-cost sau un act de razbunare crapulos (sordid) contra Politiei Locale?

 

 


Raspandeste cu incredere
  • 37
  •  
  •  
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
    40
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here