Acasă Jurnalul Bucurestiului Confesiuni la o ceasca de cafea Augustin Cozmuța : Criticul și bunul simț

Augustin Cozmuța : Criticul și bunul simț

111
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Nu știu cât de bun memorialist sunt, dar văd că trebuie să exersez și această artă a evocării trecutului, împins din spate de împrejurări. La Biblioteca județeană, în Centrul Vechi, pe atunci, acolo cred  că l-am văzut pentru prima dată pe Cozmuța. Slăbuț, cu ochelari și tot timpul scormonind cu privirea lumea din jurul său. Am ajuns la ziar, la secția Cultură, acolo Cosoi m-a prezentat ca poet. Cozmuța vroia să știe mai multe despre noi, dar cum eram singur cuc, din orașul lui Beniuc, nu se lega nimic. Apoi am intrat în cercul pictorilor, că erau mai generoși, Titus Petruse, Iosif Hamza, Ilie Cămărășan. Domnul  Alexandru Șainelic, cu pipa sa în colțul gurii, ne întreba, cu o vorbă domoală: Îl căutați pe Olos ? Acum era pe aici.

Mai departe nu mai știu ce s-a întîmplat, l-au arestat pe unul de-al nostru, un cenaclist cu  umor acidulat. Nu-mi era frică dar nici bine nu mă simțeam, după ce mă judecasem, ca un nebun, cu propria-mi firmă. Cine a mai făcut așa ceva în România? Dar trebuia să scriu despre Augustin Cozmuța. Era un fel de tarabostes la cenacluri, am stat și l-am ascultat, deși nu spectaculos, spunea lucruri interesante. Cum a venit în Baia Mare,după studiile universitare de la Cluj- Napoca, s-a gândit la poetul Gheorghe Chivu, singurul  literat și pictor cunoscut și  în afara  zonei. Să scrie un studiu despre poet care era încă la Sighet. În anul 1982 am pătruns în Caietele Măiastra, ambii, deși eram doi diletanți, nemembri de partid, eu și Cosoi.Un tovarăș ne acuza că scriem metaforic și contemplativ fără să ne implicăm în social. Făceam și noi ce puteam.Gusti, cum îl voi numi și eu mai apoi, se luptase  mult pentru apariția revistei Nord Literar. Ne-am apropiat unul de celălalt deși  aveam  în comun doar  dragostea față de literatură și dorința de a scoate un colț de țară din umbra nemeritată pe care o duce cu el ca un blestem. Aici ar fi multe de scris. Zicea că i-ar fi plăcut să scrie o istorie a artelor plastice din Baia Mare, același vis mi l-a împărtășit și pictorul Iosif Hamza. Acum cronicile sale plastice au fost adunate într-un volum. Îl citisem pe Augustin Cozmuța și în revistele din Cluj cu cronici de teatru. Interviurile sale, cronicile literare, plastice ori cele dramatice au fost tipărite în volume. Dacă ar fi trăit, că nu era prea bătrîn, poate ar fi realizat un corpus cultural al zonei.M-a sfătuit să fac o nouă ediție la volumul de povestiri Păpușa de rumeguș, tipărit într-un tiraj confidențial.I-am propus să-mi scrie prefața, a fost de acord.Dar n-a fost să fie. El le spunea lucrurilor pe nume,îl întrebam și eu și lucruri mai nepotrivite despre lumea ziariștilor, cărora le spunea pe nume.Nu le curăța multe ouă.Repet Augustin Cozmuța a fost un critic cu mult bun simț, deși pioner al zonei de pe malurile Săsarului, și-a păstrat cumpătul critic.

Toată lumea se pricepe la critică dar puțini sunt cei care ca el și-a asumat această ingrată sarcină, unii, să fiu iertat nici nu au habar ce-i aceea critică: prin cîteva cuvinte poți schimba destinele unor oameni care crează. A încercat tot timpul prin articolele și cronicile sale să integreze zona din nord în spațiul cultural național.Dar nu este ușor lucru să păstorești trei focuri: literar, plastic și dramatic.Fie-i memoria binecuvântată și opera nepieritoare.

 

Ștefan Jurcă


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here