Autodeconspirarea mimului Securității, Dan Puric

0
77
Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

de George Roncea

… sicofantul unui giuvaer eco-securistoid: ”Îl propun pe Călin Georgescu pentru scaunul de premier”
Prolixul Dan Puric, vectorul de imagine al iconicului Georgescu, ”…de la MAE”, servește publicului o reprezentare, un portret, zugrăvindu-l, deși el este doar mim, ca un maestru iconar (grecescul „eicon” are sensul de imagine sau portret – de aici provin termenii iconografie, iconocitate, iconic).

9af1826b772c4d0c3b40cc25c52f7637_M

Să vedem deci cum arată icoana lui Puric, sau giuvaerul, în fine…
”A fost în structurile ONU 17 ani…
E singurul om care…
E primul care…
Este un spirit cazon, cinstit, incoruptibil…
Pe domnul Călin Georgescu l-am propus ca prim-ministru”
Hagiografia lui Călin Georgescu, executată de principalul său agent de influență, în cadrul emisiunii „Ultimul Cuvânt”, moderată de Cătălin Striblea și difuzată de B1 TV, imediat după incendiul de la Colectiv.
Fără să vrea mimului i-a scăpat un porumbel – termenul ”cazon” asociat icoanei sale de la MAE. Poate cazon este calificativul cel mai apropiat de realitatea deplin conspirată a tovărășelului Georgescu J
Însă ca să fie și mai groasă și mai scârboasă operațiunea, propagandistul Puric a mai băgat pe interval și sufletele copiilor nevinovați – plus, desigur pe Eminescu…a cărui memorie a fost terfelită exact de către cei care l-au lansat (și) pe Călin Georgescu în politică.
„Sufletele copiilor nevinovați ne obligă să facem o curățenie totală. Niciodată nu o să ma o funcție. Tot ce îmi doresc e ca țara asta să iasă din ghetoul acesta securist. E nevoie o gardă de oameni marcați de dorul binelui, cum ar zice Eminescu. Sunt convins că în clipa în care domnia sa ar intra într-o funcție de genul acesta ar contamina în jurul său. Avem nevoie de o calitate la nivelul oamenilor politici” – dixit Puric, creat de păpușarii ghetoului securist.
Cât despre calitatea lui Călin Georgescu – menționăm doar câteva repere majore:
Dolfi Drimer, Marcian David Bleahu, Petre Roman. Cu toții, numai unu și unu.
Ca să cunoști un om politic, oricare, este de mare utilitate investigarea începuturilor sale – ce făcea el în anii 90, cu cine, alături de cine, în ce Gașcă. Vom vedea imediat Gașca de unde s-a lansat în viață giuvaerul lui Puric.
În 1990, sistemul de învățământ universitar a fost dinamitat de Dolfi Drimer, cu concursul lui Paul Cornea (nu se știe numele real, dar rudă de sânge cu Dolfi) și Mihai Șora. Ultimii doi, aparținând încă din tinerețe structurilor Kominternului creat de Moscova și NKVD, strămoșul KGB.
Paul Cornea, ca și Ovid Crohmălniceanu, mâna dreaptă a baronului roșu Moses Rosen, era printre cei făcuți doctori, profesori sau ingineri cu japca, după 1944. După decembrie 1989, vechii tovarăși aduși de Brucan în fruntea statului au trecut la treabă. În februarie 1990 Dolfi Drimer lansează așa zisa universitate ecologică, și anunța că primește studenți în anul I la medicină – era facultatea cea mai căutată inclusiv și mai ales de ciuhapi gen Arafat – fără examen de admitere, dar cu o taxă substanțială.
Așa a început ceea ce a devenit azi cancerul sistemului de învățământ românesc, fabrica de diplome, sistemul fraudulos de acordare a titlurilor universitare și a doctoratelor sistem de care au beneficiat majoritatea politicienilor de teapa lui Ponta, a milițienilor de teapa lui Oprea și Cătălin Voicu. Operațiunea lui Drimer a avut susținerea lui Paul Cornea, adus la ministerul învățământului de Mihai Șora, vechiul ilegalist comunist, coleg ”de luptă” cu Valter Roman. Andrei Pleșu a fost adus de Măgureanu și Iliescu la Ministerul Culturii și Șora la Ministerul Învățământului.
Paul Cornea răspundea ca ministru adjunct de învățămîntul universitar. Personal s-a ocupat de avizul necesar lui Dolfi Drimer pentru a-și lansa escrocheria înființării peste noapte a învățămîntului universitar particular. Paul Cornea, bolșevicul creat in bube mucegaiuri și noroi de Moscova, este cel care a fost Nașul operațiunii de compromitere iremediabilă a învățămîntului românesc, prin crearea unei armade de zeci de mii de sfertodocții ce au ajuns nu doar în Parlamentul României și în Guvern și administrație publică, ci și la catedre, la SRI, în Armată, în poziții importante ale statului român, în școli și licee, unde stâlcesc și smintesc mințile copiilor cu propria lor incultură și impostură, insinuând noilor generații disponibilitatea la fraudă, aceeași frauda care pe ei i-a făcut din nimic ”intelectuali”, profesori, doctori.
Asta a fost lucrarea lui Paul Cornea pe tiparul metodologic teoretizat de Antonio Gramsci, agent comunist, ce propovăduia ocuparea culturii pentru a fi câștigată “hegemonia culturală” în societatea ce trebuie minată și distrusă din interior. Dacă Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, prin genocid, Gramsci a propus, în completare, o procedură infinit mai eficientă – cucerirea statului prin ocuparea culturală a societății, desființarea reperelor identitare și distrugerea memoriei acumulată în secole de civilizație. S-a aplicat un program sălbatic de distrugere a tuturor valorilor culturale tradiționale, specifice neamurilor europene.
„Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.
Controlul statului prin instrumente culturale nu este o invenție nouă, vine din zorii bolșevismului de la Lukacs, preferatul lui Tismăneanu, la Gramsci, teoreticienii de vârf ai terorismului cultural și a fost o temă principală a Școlii de la Frankfurt, instrument al Moscovei, implantant adânc în societatea occidentală. Școala Marxistă de la Frankfurt este responsabilă în primul rând de teoretizarea în spiritul lui Gramsci și Lukacs a așa zisei inginerii sociale, mecanism de distrugere a culturii tradiționale.
Vicecomisar pentru cultură sub regimul roșu bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919, Lukacs, alias Löwinger György Bernát născut intr-o familie de bancheri evrei din Budapesta și agent al Internaţionalei Comuniste, considerat al doilea teoretician marxist de frunte după Marx, a lansat ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Terorism cultural” – ceea ce însemna desființarea culturii unui neam ocupat pentru ca o nouă cultură marxistă să ia ființă prin distrugerea revoluționară a societății și răsturnarea valorilor sale. Folosirea culturii ca armă a fost unealta cheie în distrugerea structurii și a valorilor sociale.
Ceva de genul ăsta ni se întâmplă și nouă nu de azi de ieri.
La o întrunire secretă din Germania, din anul 1923, Lukacs a propus ideea inducerii „Pesimismului Cultural” oamenilor din Vest cu scopul de a le amplifica starea de deznădejde și alienare ca o precondiție necesară pentru înfăptuirea revoluției.
Această întrunire a condus la înființarea Institutului de Cercetări Sociale la Universitatea Frankfurt din Germania, în 1923, o organizație compusă din psihologi, sociologi și alți intelectuali marxiști și de orientare comunistă, marea majoritate evrei, care a ajuns să fie cunoscută ca Școala de la Frankfurt – instituție dedicată implementării programului inițiat de Georg Lukacs.
Institutul a fost creuzetul anti-uman unde s-a conceput distrugerea Occidentului prin atacul la valorile creștine traditionale și instaurarea “corectitudinii politice” de azi. Spiritul komisarilor bolsevici, ce ținteau anihilarea reperelor istorice și identitare, alungarea lui Dumnezeu din lume, distrugerea umanității de fapt a fost preluat de o stângă politică, cosmetizată, rafistolată, adusă din condei, pentru a se distanța de crimele comunismului, ce promovează însă același tip de ateism cu forme de cult specifice de fapt satanismului.
Școala de la Frankfurt plănuită după Institutul Marx-Engels din Moscova și a fost sprijinită de URSS cu scopul de slăbi țările vest-europene prin subminarea tradițiilor culturale europene pe calea așa zisului multiculturalism, în timp ce nici un moment URSS nu a renunțat la propriul conservatorism social.
În ziua de azi, la noi, Vladimir Tismăneanu este susținătorul cel mai entuziast ale idealurilor Școlii de la Frankfurt, pe care le-a îmbrățișat și le propagă în continuare, activitatea sa așa zis intelectuală fiind întemeiată pe teza-elogiu susținută în 1974, despre Școala de la Frankfurt, pe vremea când era komisar și îndrumător politic al cadrelor de la „Ștefan Gheorghiu”, așa zisa academie comunistă.
Admirația sa nețărmurită față de bolșevicul Lukacs, scrie însuși Vladimir Tismăneanu pe blogul său era împărtășită și de un alt urmaș de NKVD-ist. ”Peste ani, Horia Patapievici îmi povestea despre propria fascinație de tinerețe pentru scrierile gnostic-revoluționare ale lui Lukacs.”

https://tismaneanu.wordpress.com/2011/07/25/cartea-mea-de-debut-noua-stanga-si-scoala-dela-frankfurt/

Marxismul Cultural (fostul Terorism Cultural al lui Gramsci și Lukacks) a devenit ideologia de bază a elitelor vestice, mai ales, americane – cu același obiectiv dintotdeauna – distrugerea valorilor tradiționale, a fondului cultural al lumii. Termenul cultură este întemeiat pe rădăcina cult.
Termenului latin pentru cultură este “paidéia”, ce se referă la formație/educație. Prin cultură, omul se valorifică, devine cultivat, germinează idei, creează, inovează își schimbă fizionomia, se îmbunătățește, capătă fundamente.
Gașca lui Cornea/Pleșu/Brucan/Drimer/Marga/Zoe Petre/Barbu etc a produs în loc de cultivare – deșertificare, generații întregi au fost dezarmate spiritual, a fost impusă o aculturație catastrofală, o degenerescență grotească apropiată de bestialitate. Rezultatele se văd, în cazul României – conform ultimelor eurobarometre și studii statistice, aculturația și cretinismul a atins cote de vârf, românii fiind în topul analfabetismului la nivel european, depășind până și Bulgaria.
Debutul procesului și activarea întregului mecanism de distrugere a avut loc imediat după decembrie 1989. În primele zile ale așa zisei rivoluții Petre Roman, Ilici și Brucan și-au atribuit iute vile, apoi au împărțit rapid hălci din patrimoniul statului – lui Liiceanu i-a revenit de exemplu prin semnătura lui Pleșu ditai editura PCR, ajungând primul pseudo filozof din istoria omenirii multimilionar, ca și Dinescu primul pseudo poet din istoria Planetei multimilionar în euroi.
În ianuarie 1990 o gașcă de escroci au purces la înregistrarea unor așa zise formațiuni verzi ecologiste. Dolfi Drimer a fondat Mișcarea Ecologistă Romănă – MER, cu Otto Weber, combinat apoi cu PER – Partidul Ecologist Român, al cărui prim presedinte al și senator în sesiunea 1990-1992 a fost un neica nimeni, Adrian Manolache, alăturat lui Otto Weber și mai ales cu toții alături de FSN, care avea nevoie și de aripă ecologistă, după ce avea aripă maghiară, respectiv UDMR, nășit de însuși Ion Iliescu.
Între fondatorii jucăriei ”ecologiste”: alături de Adrian Manolache, Talpeș Iulian și Marcian Bleahu îl găsim pe giuvaerul lui Puric, Călin Georgescu, specialist în spații verzi, absolvent de Îmbunătățiri Funciare (facultatea de plantat pomuleți și iarbă de gazon) de la Școala de Agronomi și Veterinari. Din 1993 până în 1996, Călin Georgescu a fost prezidentul obscurei ”Asociații a Tinerilor Ecologiști din România” dar deja era din 1991 atârnător pe lângă Marcian Bleahu, senator în legislatura 1990-1992 din partea Mișcării Ecologiste din România, și Ministru al Mediului, în perioada 1991-1992.
Primește slujbuliță și la Minister, micuțul ecologist Călin Georgescu, pe lângă șmecherul Bleahu, în guvernarea Stolojan. Marcian David Bleahu, alături de Toma George Maiorescu a fost cel care a înființat Mișcarea Ecologistă din România (M.E.R.), fiind totodată fondator alături de Dolfi Drimer a mânăriei ordinare numită Universitatea Ecologică, unde este Decan al Facultății de Științele Naturii (transformată în Facultatea de Ecologie). De la Institutului Geologic al României, unde a fost director Marcian Bleahu au luat calea codrului valori de însemnătate strategică, cum ar fi hărți ale perimetrelor bogate în petrol, minerale rare, râvnite de bunii prieteni ai românilor, goldsteinii.
Ca parlamentar David Bleahu n-a avut altă treabă decât să activeze în Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania și în Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel. Numai prieteni avem peste tot.
Marcian David Bleahu a redevenit parlamentar și sub acoperirea Convenției Democrate, în perioada 96 – 2000, unde s-a ocupat de reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional și de situația mineritului. Se văd astăzi rezultatele, cu ochiul liber, nu doar FSN și UDMR a băgat jaf la păduri ci și Convenția Democrată – mai ales via Vasile Lupu, secretar general în PNȚ.
Tărășenia ecologistă a durat mulți ani, în 2003 s-au desființat primele celule așa zis ecologiste, s-a lansat un nou așa zis partid ecologist, cu semnul electoral Bradul, și cu o duduiță semigoală pe post de manechin pe lângă brad, au apărut și noi activiști ”verzi” prin preajmă, din aria Măgureanu, Gușe etc
Călin Georgescu devenise între timp amploaiatul lui Petre Roman, căruia îi ținea plosca la așa numită Forța Democrată, o formațiune fantomatică, creată după bascularea lui Petre Roman de tovarășul său Traian Băsescu. Anul 1996 a fost apogeul carierei politice a lui Petre Roman care crease vederea apopierii de CDR, Convenție pe care o va și scufunda, Uniunea Social-Democrată, în septembrie 1995, ca parteneriat politic între PD şi PDSR.
În 1996 la alegerile prezidenţiale, Petre Roman obţinea circa 21% din voturi, situându-se pe locul al treilea după Ion Iliescu (32%) şi Emil Constantinescu (28%). Graţie sprijinului lui Petre Roman, al PD, Umil Constantinescu a devenit în anul 1996 preşedintele României. După care Adrian Severin, principalul minstru de stat al PD şi coordonator al reformei economice, ajunge șeful MAE și dă Insula Șerpilor Ucrainei, respectiv bogățiile uriașe ale platoului continental al Mării Negre, în timp ce Umil Constantinescu livrează tot Ucrainei toată populația românească a Basarabiei istorice, Bugeacul unde s-a născut Mareșalul Averescu și Bucovina. Ăsta a fost rolul principal al micului grupuscul de evrei ai KGB.
În 2003 Petre Roman a plecat din PD a intrat în Clubul de la Madrid, un fel de văr al Clubului de la Roma, unde aspira micuțul Călin Georgescu dar și-a tras mai întâi o Fundație cu schepsis, de gânditori. Fundația “Institutul Roman pentru Studii Democrate”, cu sediu baban de la RAPPS, de 362,04 metri, unde pe acei ,04 metri trona însuși Călin Georgescu. Pe restul de sute de metri conducea larg Clubul de gânditori prof.univ.dr. Daniel Barbu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice Bucureşti şi sociologul Vasile Morar ce au pus la cale un așa zis Plan de Acţiune pe 10 ani, cu contribuția și a altor giurumeți, gen prof.dr. Ion Mihăilescu, acad. Dinu C.Giurescu, prof.dr. Cezar Barzea, prof.dr. Dan Potolea.
În anticiparea celor zece ani de victorii social democrate Clubul s-a scărmănat cu forță în dos și a ajectat un partiduleț, Forţa Democrată, vicepresedinți Daniel Barbu, expertul în studii iudaice, studentul lui Andrei Pleșu pus de acesta director la Editura Meridiane în 1990, odată cu instalarea lui Liiceanu la Editura PCR, devenită Humanitas, consilier prezidenţial pe lângă Emil Constantinescu și Nicolae Dide, bișnițar si Valeria Sitaru, fondatori, Nicolae Stăiculescu, din fostul activ de cadre de la PCR plus alde Dan Zamfir, Nicolae Grădinaru.
Dinel Staicu, (tot) de la Securitate, era candidatul FDR la Primăria Craiovei. În 2006 FDR și Petre Roman era deja secondat public de Ion Iliescu, atunci senator, ”pentru crearea unei stângi sănătoase.

http://www.amosnews.ro/arhiva/petre-roman-l-ar-vrea-fdr-ion-iliescu-07-03-2006

http://www.amosnews.ro/arhiva/refacerea-unei-vechi-prietenii-ion-iliescu-petre-roman-22-09-2004

Georgescu a devenit și el coleg cu Iliescu și cu Isărescu în simpaticul ONG zis Clubu de la Roma, fiind principalul susținător al lui Isărescu, cel mai bun prieten al lui Voiculescu, pușcăriașul, dar și, ca super șmecher pe BNR de-o viață, stâlpul pe care se susțin în România corporațiile care au secat și au transformat statul român în instrument al puterii lor. Statul pe care abia abia așteaptă Georgescu a lu Puric să-l salveze…
Iar până una alta salvează Planeta, din poziția de secretar general în Asociația Română pentru Clubul de la Roma (ARCOR) la care între vice-președinți sunt niște boșorogi securiști cu dublă comandă, Mircea Malița și Sergiu Celac, de la KGB. Printre membrii asociației se găsesc personalități și foști președinți și prim-miniștri ai României – cum ar fi Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Petre Roman – dar si, ultimul pe listă, cu voia lor, magnatul Dan Voiculescovici, pușcăriașul.
ARCOR este parteneră a mai multor initiațive instituționale care se ocupă de “dezvoltarea durabilă” a României, inclusiv cu sprijin guvernamental. Printre acestea se regăsește și Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) din al cărui Consiliu Director fac parte atât Malița, Celac sau Georgescu cât și Ecaterina Andronescu, Daniel Dăianu sau Dan Puric. Mircea Malița, fost demnitar comunist de rang inalt remarcat pentru operațiunea de cosmetizare a imaginii regimului în lume, cadru DIE-SIE cu racord la Moscova, un apropiat al lui Ion Iliescu, și al reprezentantului Noului Val, Dan Dungaciu, autopropus recent pe postul de Ministru de Interne, s-a raliat si initiativei acestuia din urmă pentru un “Club de la București”. Deși ar fi mers și un Club de la Tărtășești, de unde mulți miliardari au plecat, penali desigur, de la Guru Bivolaru, la fra-su vitreg, ciorditor a 300 de milioane de euro, plus diamantinul Năstase ciorditor a sute de milioane de euroi.
Sub Cluburile și Fundațiile astea ce bobinează bani de la țigani gen Niro, se moșesc tot felul de strategii, nu doar pentru Zece ani, ci pentru și pentru timpurile noastre. În anumite momente, cei răspândiţi ca făina la stânga şi la dreapta FSN-ului moscovit, de unde au iradiat toate așa zisele formațiuni de stânga-dreapta, îşi redescoperă grupa comună de sânge.
Grupa de sânge a tuturor tovărășeilor ăștia este bine păstrată în Laboratoarele Securității moscovite a lui Iulică Vlad, de unde s-au răspândit toți gândacii, insectele, puricii ce forfotesc printre noi…
Ipochimen cu o performanță rară, Dan Puric face parte din arsenalul lucrătorilor și participă la un joc, ce se cheamă mima. Mimează de vreo șase ani, brusc lovit de interes pentru Țară, Ordodoxie și Legionari, toate astea cu Litere Mari. Până atunci era doar de bani bani bani interesat și gagici, cu căruța. Foarte bine din partea sa, dar fățărnicia preschimbării sale la față, din bezbojnic curvar și lacom de bănet, în cuvios apostol al românismului e strigătoare la cer.
Mima lui Puric este Jocul intoxicării și dezinformării, ce reprezintă ansamblul procedeelor puse în joc, în mod intenţionat, pentru a reuşi “manipularea” perfidă a persoanelor, grupurilor sau a unei întregi societăţi, în scopul ”orientării – devierii” conduitelor politice, articulând un discurs ipocrit, ce trunchiează și falsifică reperele reale românești. Lucrătorii Sistemului au identificat încă din 2008-2009, cu ocazia unor studii sociologice apariția unei ”felii demografice” de dreapta, cu racord creștin ortodox, cu o oarecare înclinație spre valorile tradiționale. Cam 4,5 milioane ar fi ”felia” – foarte importantă din punct de vedere electoral. Lucrătorii au lansat, pentru captarea acestei zone, vreo câteva partidulețe ce copiau o retorică așa zis de dreapta, dar fără amploare, capotate jalnic, deși le-a suflat în cur Tismăneanu din răsputeri.
Lucrătorii au încercat în mai multe ocazii și lansarea Grupului lui Călin Georgescu, nominalizat deja de vreo cinci ori ba ca premier, ba ca ministru de finanțe. Cârja mediatică a lui Georgescu, micul ecologist de la MAE, respectiv de la Clubul lui Isărescu & Comp a fost Dan Puric.
Retorica lui Puric de show biz pentru curci și babe cu coc și sentimente amestecate – între cristale, zodiace și calendare ordodoxe cu poze, este calchiată după Petre Țuțea, pe care l-a învățat pe dinafară, ca un bun actor și căruia i-a copiat până și gesturi. Puțină lume l-a cunoscut direct pe Petre Țuțea. Există doar unele filmări și acelea segmentate, oferite de un imbecil, Mugur Vasiliu, celor de la GDS, care au făcut după aceea ce au vrut ei cu ele. Am sesizat cu ușurință pasaje întregi ale aparițiilor televizate ale lui Puric în care acesta, fără să citeze, îl reproducea cuvânt cu cuvânt pe Țuțea.
A învățat pe dinafară un rol și a început să culeagă resorturi de legitimitate. A încercat să intre pe sub pielea părintelui Justin Pârvu. Nu i-a mers.
Încă face eforturi de autolegitimare, conferințe, cărți, lansări – toate sprijinite direct de ditai mogulii media ai Securității, fie de Organele Statului – de la ICR la TVR, oficine ale SRI etc samd.
Recent, Călin ecologistu minune, protejatul lui Puric, a scos din pălărie noua sa topică – ventilată larg până acum de Mim, ”arhaisme” de genul demnitate, libertate, țara mea, Neam, românitate, interesul general, binele comun, icoane, repere și modele, patriot, patriotism, naționalist, naționalism, suflet, curaj, lumina din noi, răzvrătire…
Pare de râs să-l auzi pe funcționarul MAE/SIE la patru ace vorbind așa, ca Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, Marian Munteanu, Nae Ionescu, Vlad Țepeș eventual, deși segmentu ăsta e deja luat J
Dan Puric n-a rămas doar turnătorul colegilor mei mai mari din Tonitza. El a fost preluat în evidența operativă, a fost crescut, alimentat cu bani mulți și pilotat, iar după ce i s-a creat un piedestal a fost întors cu cheița și pus să peroreze.
Tema națională și patrimoniul de tradiții, veșmintele populare, reperele arhitectonice, însemnele arhaice ale culturii țărănești au fost deja exploatate în chip oribil de strategii israelieni ai PSD în campania electorală a lui Victor Ponta. Un întreg curent ventilează sumane și ii și bundițe și icoane. Iconițele sunt șapirografiate, adică nule, iar purtătorii costumațiilor țărănești au dat rareori la sapă.
Dan Puric mega tradiționalu n-a dat niciodată la sapă ci a dat (doar) note informative securiștilor la costum și cravată.
Acum dă la sapă din greu, din gură, pentru securiști tot la costum și cravată, dar și cu șorțulețe, care fac ei din compas tot felul de planuri de ”dezvoltare durabilă” a României, în care partea cea mai durabilă, Miezul adică, ar fi chiar ei securiștii lu pește prăjit…și nu e vorba de peștele ca simbol creștin, ci peștele pește, de curve securistoide pidosnice, adică care se/ne ard pe la spate, în timp ce maimuțoiul lor ne blagoslovește mieros și se bâțăie pe la Cluburile și televiziunile lor…
Cam asta-i treaba, care nu sună bine, vorba lui Radu Baltasiu, că de la el mi s-a pus pata dezvoltării durabile a subiectului maimuțoiului ecologisto-securist.

http://www.sursazilei.ro/c%C4%83lin-georgescu-nu-recunosc-conducerea-acestei-%C8%9B%C4%83ri

http://www.b1.ro/stiri/politica/actorul-dan-puric-pe-calin-georgescu-l-am-propus-ca-prim-ministru-e-un-spirit-cinstit-incoruptibil-130480.html

http://www.sorinbogdan.ro/2010/10/calin-georgescu-viitorul-prim-ministru/

http://danpuric.blogspot.ro/2010/12/ghici-cine-se-vrea-viitorul-prim.html


Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here