34 - 34Shares
În scurt timp
Claxoane întrerupte se aud din apartamentul
cu risc seismic de la etajul șapte.
În centrul agitației ești tu.Credeai că
traficul supraîncordat ca versul meu
mă va face să-ți uit tremurul?
Mă apropii de balcon cu multă durere,
dar viața e prea simplă, de asta trebuie să taci
în multe situații.
Asta nu e poezie,sunt doar gândurile naturale
ce trec pe lânga mine.
Dacă mă gândesc la tine:
scoici amare de ocean,
sandale purpurii uitate în ploaie,
bere aruncată în gânduri/
Nimic fără nicio legătură,dar care
fac trimitere la tine și pisici albastre.
Ai uitat un fir de păr la mine,
ți-l voi da alături de corpul meu,
e blond și simplu,ca viața și poezia care
nu mai este poezie,doar eu.
Ți-a mai rămas și frumusețea ta la mine în minte,
crezi că mi-o poți lăsa mie?
(COSOVANU PAUL-OVIDIU)
34 - 34Shares
