Acasă Supliment Cultural Cenaclul literar "Marin Preda" Cenaclul Literar : Paradisuri regasite – putin pangarite :...

Cenaclul Literar : Paradisuri regasite – putin pangarite : Autor Sorin-Mihai Constantinescu

75
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Izvorâtorul de cărţi bine vândute sub girul “Humanitas”, cărturarul Lucian Boia, şi-a marcat pelerinajul la Balcic printr-o întoarce a cuţitului în rana lăsată de alungarea monarhiei din România prin semnarea cărţii “Balcic: micul paradis la României Mari”, 2014, 186 p.

Investigând o lume aparţinând elitei autohtone de la începutul secolului XX, îngropată în ignoranţa bestială a co-părtaşilor la comunism, prolificul investigator al imaginarului colectiv ne facilitează abordarea unei perspective lucide asupra acestui fost cuib al mecenatului de sorginte regală.

Făcând abstracţie de faptul că domeniul Reginei Maria este sufocat astăzi de vecinătatea unui hotel hidos – pe dinafară, şi a unor “prieteni de la sud” păstrători cam îndoielnici de autenticitate, – pe dinăuntru, românii nemitocani, care se decid să boicoteze afacerile operatorilor din pseudo-turismul litoral intern optând pentru un sejur “afară”, se pot sluji de cartea lui Boia pentru a percepe mai nuanţat farmecul discret al Balcicului etern.

Chiar dacă gropile, locurile lăsate în paragină şi chiar mizeria delăsării balcanice, pe alocuri suverană, îţi poate întuneca în parte nostalgiile stimulate de talentul literar al dlui Lucian Boia, acest orăşel rămâne fermecător şi fremătător ţinându-se încă departe de grosolănia ţipătoare şi agresivă a feudelor dobrogene desprinse (în contra DNA-ului) de România.

Cu gustul deschis de dl Lucian Boia pentru istorie, etnografie şi cultură Balcicul, chiar şi cel căzut în lăbuţele pisicilor comunitare, îţi poate oferi, inclusiv instituţionalizat, bucuriile unei întâlniri cu un trecut autentic şi cu promenade inedite pe deasupra. Cu un soare generos reflectat în pictura a generaţi de artişti români atraşi de magnetismul locului, Balcicul rămâne până în timpurile noastre primitor, solemn dar lipsit de ostentaţie, misterios şi, cu toate acestea, profund uman.

Prefer să cred că aceste trăsături i-au fost impregnate în egală măsură de regalitatea românească şi de bunul-simţ împământenit de-a lungul a nenumărate generaţii de localnici care, iată, nu uită nici astăzi să-i pomenească pe cei dispăruţi afişând, pe lângă casele decedaţilor, zilele în care aceştia vor fi prăznuiţi. Este limpede că aceşti oameni care înţeleg să-şi respecte înaintaşi şi nu să-i aneantizeze şmechereşte – aşa cum facem noi, de regulă, vor primi oaspeţi în vizită şi atunci când Mamaia se va fi transformat de ceva vreme în lupanarul privat cu ajutoare de la Stat al firmelor de asigurare a binelui ţărişoarei cu ţârâita…

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here