CENACLUL LITERAR: POEZII DE ANA-MARIA CRISTOFIR

0
33
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Clipă de clipă

Deschide poarta,

Să intre timpul luxuriant!

Scoarța Terrei s-a spart.

Faliile crevasate

Poartă şansa

Brațelor înduioşate…

Grânele se numără

Clipă de clipă,

Hambarele recolta

Îşi află infinită.

Orele sunt neîntrecute;

Robuste minute se cufundă

În tridimensionalitatea

Porții regăsite

De punctul alfa.

 

O pagină de carte

Sub greutatea mâinilor mele,

Am strivit din iubire

Călcâiul lui Ahile!

Lumina împodobi

Fruntea veseliei,

Noaptea înlesnind

O pulbere aurie…

În palmele lumite

Sunt stele infinite!

Lutul copilăriei

Din lut va renaşte

Un chip îngândurat,

O pagină de carte.

 

Fragment de veac        

Disimulate, clipele avansau,

Nesfârşite creații istovitoare

Se compuneau de la sine…

Improvizațiile dezlânate,

Schițele incomplete,

Dezordinea întortocheată

Erau pagini marcate de vreme.

Cu gândurile netezite,

Transfigurat de armonia

Metoforelor,

Răzbunat de epitetul

Atotcuprinzător,

Hotarul era atât de părelnic…

Tărâmul pe care acostasem

Părea un fragment de veac

Decupat

Dintr-un puzzle uriaş.

 

Suvenir

Un olandez, venit să scrie

O carte de idei in Tombouctou,

Concepe lucrul cel mai straniu

De pe lume!

Între două cascade, un fluviu

De ţesături a cărui pietrărie

Se sfarmă lesnicios. Privindu-l,

Din ochi se înalţă nopţi şi zile…

Ca în vieţile paralele, el rememorează

Războaiele şi faptele de bravură

Ale  defuncţilor pe scut, redeveniţi

În timp stea, mare, vulcan,

Floare, atom viu, particulă,

Reverberându-se în ecourile

Muntoase…Ascultându-l,

Înveţi foşnetul ierbii, lăsată

Spre a fi călcată în picioare,

Ori silabele nerostite ale syringelui

Păsărilor de cormoran…ideile

Îngâmfate de cerneală variază

Cascadoric; pe un pergament

Fără mâzgăleli, el îşi scrie

Cartea. Vor mai veni

Vilegiaturişti, dar nici unul

Nu-l va egala pe scrib,

Ca formă a evolutiei

Omenirii răsturnată

Într-un pahar cu apă cristalină.

 

Mărunțis de buzunar

Fluturi vii împrăştie norul zăpezilor,

Arginți cad pe jos…

Ne aplecăm fără să vrem, pentru a culege roua

Alchimic prefăcută în zahăr tos.

Fără vreun rost ne reamintim frunzele dansante,

Al căror sens pluteşte peste tot în Univers.

Ploile subterane îşi țeasă pânzele freatice,

Fără deosebire de adâncime şi dimensiune;

Magnifice plante tropicale au născut

Apele oceanelor crestate la maluri!

Pe plajele desființate de sensul plenar

Se erijează ansamblul arhitectonic

Al puterilor umane reunite în evantaiul

Bolților cerului, albastre evantaie ne distrag!..

În zbaterea păsărilor înaripate ne reculegem.

Omul mecanomorf alungă gândurile,

Mărunțisul de buzunar se preface în săruri

Minerale, din care timpul reiasă glorios.

(Ana-Maria CRISTOFIR)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here