Consecinţele închiderii spitalului din Sulina

    0
    508
    Raspandeste cu incredere
    • 1
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      1
      Share

    Sondajul nostru

    Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    La a doua tinereţe am decis să mă reprofilez. Anul acesta am absolvit o şcoală de specialitate care mi-a adus specializarea de asistent medical de farmacie. În luna martie am fost prinsă în programul Erasmus. Am fost trimisă la Sulina, oraşul meu natal, pentru a prezenta Delta, Marea Neagră şi  Sulina cu istoria şi tradiţiile vaste ale acestei aşezări cosmopolite.

    Împreună cu cei doi colegi din Nancy-Franţa am pornit la drum. Am călătorit ca simpli turişti şi doar persoanele cu care am avut contact direct au ştiut cine suntem, scopul şi durata călătoriei. Într-un final de săptămână am ajuns în faţa spitalului orăşenesc Sulina, spital construit de Comisiunea Europeană a Dunării în anii 1850, spital care asigura asistenţa medicală la gurile Dunării, carantina, intervenţiile chirurgicale, naşterile, urgenţele, terapia intensivă etc. Majoritatea medicilor erau străini, aduşi de Comisiunea Europeana a Dunării, al cărei sediu central era în locaţia actuală a bibliotecii “V.A.Urechia” din Galaţi. Până în preajma anului 89 s-au efectuat intervenţii chirurgicale simple, dar şi naşteri. În anul de “graţie” 2010 spitalul de curând utilat şi renovat a fost închis. Aparatura medicală şi dotările au intrat în posesia unui dispensar privat care aparţine directorului spitalului, respectiv familiei Năstase, mobilierul a fost înghesuit, uşile ferecate cu lacăte ale căror chei se spune c-ar fi la primărie. Tarifele de la dispensarul privat depăşesc cu mult posibilităţile locuitorilor. Revenind la sosirea noastră din luna martie a.c., vă relatez că am deschis poarta veche şi ruginită a spitalului, cele 2 corpuri de clădire cu câte 1 nivel erau închise cu lacăte, prin ferestrele murdare şi perdelele îngălbenite se vedea mobilier îngrămădit, anexele erau pustii şi la un moment dat am văzut o pubelă şi o îngrijitoare…părea totuşi un semn de viaţă. Am intrat în vorbă cu ea şi i-am spus că suntem studenţi medicinişti şi dorim să vizităm spitalul. “Care spital?” a întrebat femeia, ca şi cum careva dintre noi nu era pământean. Ne-a indicat o uşă pe care să intrăm. Am găsit o asistentă medicală la o măsuţă. A trebuit să îmi fac biografia şi să îmi prezint arborele genealogic pentru ca femeia să prindă încredere în mine. Se temea de jurnalişti, de aparate foto şi de camere video. Ne-a prezentat “spitalul”. Un birou , o sală de tratamente în care era o trusă cu instrumentar străvechi, vreo două tăviţe renale, un dulap cu medicamente foarte slab dotat şi câteva flacoane cu glucoză şi clorură de natriu (ser fiziologic). O cameră alăturată era salonul de terapie intensiva (U.P.U.). Două paturi cu celofan în partea de jos, fără cearceafuri (fie ele şi din hârtie, cearceafuri de unică folosinţă), două butelii de oxigen cine ştie în ce măsură funcţionale şi revizuite, un stativ de perfuzii. Am întrebat ce măsuri se aplică în acel salon. “În acest salon pacientul aşteaptă ambulanţa pe apă de la Tulcea sau elicopterul în cazuri mai grave (pe care cine ştie cine le triază), timpul de aşteptare fiind de 2-3 ore chiar şi în cazul în care gravida are deja fătul în expulzie, iar dacă supravieţuieşte până la sosirea ambulanţei e posibil să decedeze între Sulina şi Tulcea, dacă nu va deceda la Tulcea imediat după ce a ajuns sau poate trăi 3-4 zile, iar în cazurile extrem de rare şi fericite se întorc pe picioarele lor acasă. Am întrebat: ‘’Să înţeleg că aici se află trambulina către Rai? Da! Duminica trecută se înregistraseră  4 decese în această încăpere. În anul 2013 s-au înregistrat circa 1230 decese şi 25 de gravide”. La începutul anilor 1900 Sulina a avut şi 30.000 de locuitori, pentru ca după revoluţie să mai fie aproximativ 5000, iar acum mai are 2300, dar luând în considerare procentele natalităţii şi mortalităţii mai poate rezista vreo 2 ani. Are pensiuni, are hoteluri, baruri şi terase pline uneori vara, când vin turiştii care, din nefericire, nu ştiu că pentru orice urgenţă medicala ar intervene, nu pot primi asistenţă şi nu există mijloace de transport cu care să ajungă în aceeaşi zi la Tulcea. Dar au, în schimb, toate străzile pavate, inclusiv cea care duce la cimitir, e singurul loc de pe mapamond în care îşi dorm somnul de veci laolaltă musulmanii, evreii şi crestinii. Oare liniştea de sub pământ să confere autorităţilor atâta nepăsare?

    P.S. Din martie şi până acum lucrurile au rămas neschimbate. A crescut mortalitatea, a scăzut natalitatea, turiştii au plecat, marea s-a răcit şi dacă o fi cazul, după cum ne-a spus viceprimarul, vor da în folosinţă extinderea cimitirului.

                                         Marcela BARBU, Galaţi


    Raspandeste cu incredere
    • 1
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      1
      Share

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here