contributors.ro : Cei 7 magnifici și lumea lor speriată

0
16
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Figura 1. O parte din cei 7 magnifici adunați în Canada (sursa)

2 februarie 2016: Pe măsură ce Statele Unite se apropie tot mai mult de independența energetică, costurile masive, asociate cu menținerea tratatului Bretton Woods în stare de funcționare, sunt tot mai greu de justificat. Statele Unite nu mai au acum nevoie să patruleze la fel de intens liniile maritime din Golful Persic pentru a asigura transportul sigur al petrolului din Arabia Saudită către China, Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan.

Iar pe măsură ce lumea devine tot mai complicată, există tot mai puține motive serioase ca Statele Unite să plătească cu sânge și bani stabilitatea planetară. Pentru că America nu mai are o nevoie strategică pentru menținerea tratatului Bretton Woods, îl va abandona probabil. Consecințele pentru restul lumii vor fi numeroase și aproape toate vor fi semnificative.

De ce este America o super-putere? Despre rolul geografiei și geologiei

9 iunie 2016: Pe măsură ce securitatea energetică a țării crește, Statele Unite devin tot mai ferite de influența producătorilor străini de petrol, iar economia și cetățenii beneficiază de pe urma unei energii ieftine, abundente și de încredere – datorită revoluției argilelor și fracturării hidraulice.

Revoluția argilelor a fost și este în continuare, fără îndoială, cel mai important factor în îmbunătățirea  securității energetice a Statelor Unite și a creșterii producției de energie domestică. Este foarte probabil ca anul viitor Statele Unite să-și declare independența energetică.

Revoluția argilelor continuă în Statele Unite

11 noiembrie 2016: Statele Unite ale Americii sunt pregătite și vor produce o schimbare de paradigmă economico-socială (prin asigurarea independenței energetice datorită triumfului revoluției argilelor) și comercială (prin diminuarea importanței sistemului monetar și comercial instituit în 1944 odată cu tratatul Bretton Woods, propus și implementat de SUA).

Întreaga campania electorală care a adus la Casa Albă pe singurul american fără experiență politică anterioară s-a desfășurat sub un slogan foarte inspirat: Make America Great Again! Dar, dedesubt, există ceva pe care îl numesc masca de oxigen a domnului Trump: America First!

Când ușa i s-a închis și avionul s-a pus în mișcare către pista de decolare,  stewardesa-șefă își începe programul obligatoriu de prezentare a măsurilor de siguranță în caz de necesitate. Ceea ce spune ea către sfârșit merită deplină atenție:

Asigură-te mai întâi că tu ai masca pusă, și apoi ajută-i pe ceilalți…

Pentru mine, este cea mai potrivită analogie cu America First!

Cum va transpune în practică Președintele Trump această analogie?

La început, orice tratat internațional negociat de Președintele Obama – d. ex., Acordul climatic de la Paris sau TransPacific Partnership – va fi anulat (nefiind ratificate de Congres).

Poziția domnului Trump în legătură cu Acordul climatic, semnat cu multă fanfară anul trecut în Paris, are o mare doză de bun simț practic: de ce trebuie să plătească America $500 milioane anual altor țări sub diverse pretexte climatice, când banii respectivi ar putea fi folosiți acasă, de exemplu, pentru îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă și a infrastructurii ecologice, prin programe combinate publice-private. Retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris va impulsiona și pe alții s-o facă (China, India etc.). Nu m-aș mira prea tare dacă și acest mult trâmbițat și prea-lăudat acord climatic va avea soarta ultimă a predecesorului său, Protocolul Kyoto: coșul de gunoi al istoriei.

Când America strănută, restul lumii începe să tremure de friguri. Despre masca de oxigen a domnului Trump

21 ianuarie 2017: Fiind singura super-putere rămasă în picioare la finele războiului, Statele Unite au avut posibilitatea de a reseta lumea. Și au făcut-o prin tratatul de la Bretton Woods, care a impus un sistem economic global absolut nou, bazat pe comerțul liber. Prin acesta, America a răsplătit loialitatea aliaților vestici și asiatici, eliberați de tirania imperiilor abolite după război (german, japonez). Noua ordine globală a fost și mijlocul esențial de a ține sub control și de a învinge  Uniunea Sovietică și expansiunea mondială a comunismului.

Statele Unite sunt singura super-forță de pe pământ care posedă atât putere globală, cât și rază de acțiune globală. Doar că, încet-încet, Statele Unite tranzitează către o super-putere fără interese globale. Americanii și-au pierdut interesul în menținerea ordinii globale. Singura întrebare este dacă absența Americii va fi deliberată sau incidentală.

Absenteismul american nu coincide cu triumful revoluției argilelor – retragerea a început de fapt în ziua când a căzut zidul Berlinului. Nici sfârșitul absenteismului nu va fi controlat de revoluția argilelor. Americanii vor renunța la statul de super-putere absentă numai dacă vor fi motivați, de exemplu, dacă guvernul SUA decide că haosul și disfuncționalitatea dezordinii mondiale se răsfrâng negativ asupra intereselor naționale. Eliminarea dependenței energetice – cel mai puternic și mai presant aspect al implicării guvernului SUA în afacerile planetare – din lista problemelor naționale, nu va opri, totuși, rolul argilelor în instaurarea și accelerarea entropiei globale.

Pe măsură ce Dezordinea rezultată în urma deteriorării vizibile a ordinii postbelice (evenimente recente ar fi dezintegrarea Uniunii Europene, războaiele din Orientul Apropiat, crimele cibernetice, agresivitatea rusească, dezechilibrarea economiei chineze etc.) se accentuează, stabilitatea internațională nu mai poate fi considerată auto-menținută. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite reprezintă un sumbru avertisment că guvernul american își va reduce semnificativ eforturile de stabilizare a întregii lumii, prin deplasarea accentului pe interesele și nevoile națiunii americane (America First!). Discursul lui inaugural nu lasă prea mult loc pentru interpretări optimiste pe plan global:

We assembled here today are issuing a new decree to be heard in every city, in every foreign capital and in every hall of power. From this day forward, a new vision will govern our land. From this day forward, it’s going to be only America first. America first.

Viziunea lui Ronald Reagan din perioada războiului Rece – America este orașul strălucitor de pe munte a cărui lumină  călăuzește pe toți cei care iubesc libertatea – a lăsat locul măștii de oxigen a domnului Trump: Asigură-te mai întâi că tu ai masca pusă, și apoi ajută-i pe ceilalți… O perfectă analogie pentru America First!

La scară globală, impactul unei super-putere singulare se va simți în principal prin absența ei, mai mult sau mai puțin motivată.

În ultimii 240 ani, toate imperiile care au încercat să îngenuncheze America au eșuat. Lecția este extrem de simplă, ne avertizează Warren Buffett: A paria contra Americii este o greșeală teribilă. Nici acum nu cred că este un timp potrivit.

America – O super-putere singulară pe cale de a deveni o super-putere absentă

27 mai 2017: Pe 25 mai 2017, după aproape șapte decenii de activitate, NATO a ieșit din jocul securității europene.

Discursul Președintelui Trump la Bruxelles a conținut o critică directă la adresa statelor membre care nu-și îndeplinesc obligațiile financiare față de Pact, pe care le-a numit „chronic underpayments” (plăți cu țârâita). „Douăzeci și trei dintre cele 28 de state membre încă nu plătesc ceea ce s-au angajat să plătească și ar trebui să plătească pentru apărarea lor…Acest lucru nu este corect față de poporul și contribuabilii din Statele Unite…Și multe dintre aceste națiuni datorează sume masive de bani din anii trecuți pentru că nu-și au plătit obligațiile în ultimii ani“, a declarat Trump.

Mai mult, Președintele american a refuzat să susțină în mod explicit piatra de temelie a alianței Nord-Atlantice: articolul V din tratat referitor la apărarea mutuală (unul pentru toți, toți pentru unul). Nu este un secret pentru nimeni că articolul V a fost și (încă) mai este coloana vertebrală a alianței NATO, un paragraf legal care a impulsionat țările europene să reziste amenințărilor Moscovei decenii la rând, în timpul Războiului Rece, când o ciupercă nucleară plutea virtual deasupra capetelor.

NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)

8 august 2017: Alegerea lui  Donald J. Trump drept cel de-al 45-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii a polarizat opinia publică nu numai de acasă, dar, foarte curios, și pe cea internațională, deși ultima nu are drept de vot în America.

Președintele Trump – un om din afara establishment-ului politic- a fost demonizat, insultat grav -din păcate, și pe acest site, i s-au pus în cârcă tot felul de acțiuni, mai mult sau mai puțin oneroase și i s-au recunoscut foarte puține fapte bune.  Retragerea SUA din Acordul climatic de la Parispoziția sa tranșantă vizavi de obligațiile financiare ale tuturor membrilor NATO, discursul său istoric de la Varșovia, abolirea multor acte normative emise de fosta administrație, sancțiunile recent adoptate și semnate contra Rusiei, tribulațiile de personal ale cabinetului său și altele așijderea alcătuiesc un tablou inedit, complex, generator de întrebări.

Până de curând, Statele Unite, prin adoptarea în 1945 a Tratatului de le Bretton Woods, au asigurat Ordinea globală postbelică. Vreme de 70 ani, sistemul comerțului liber, dominat și apărat de Statele Unite, a produs cea mai glorioasă eră de pace și prosperitate din istoria omenirii. PIB-ul global a crescut de zece ori. Țări devastate sau puternic afectate de cel de-al doilea război mondial (Germania, Japonia, Coreea de Sud ș.a.), și-au revenit cu ajutor și asistență americană. Țară după țară, în mai multe continente, au beneficiat și încă mai beneficiază de situația strategică asigurată de funcționarea tratatului Bretton Woods și înregistrează creșteri economice spectaculoase (de ex., China, India sau Brazilia). În Europa, existența monedei unice nu ar fi fost posibilă fără protecția și securitatea economică oferite de Bretton Woods, ambele gratuite. Populația planetei s-a triplat. Războaiele masive, devastatoare din trecut, franco-germane, ruso-turce, japono-chineze-coreene, au încetat pur și simplu din cauză că influența și presiunea bogăției și securității Americii au descurajat manifestările belicoase pe scară națională. În consecință, Uniunea Sovietică nu a avut niciodată o șansă reală de a schimba Europa de vest.

Numai că „Șeriful” mondial și-a schimbat poziția în prezent, amenințând cu o reacție entropică: transformarea Ordinii în Dezordine.

Restul lumii va trebui să se descurce pe cont propriu. Țările fără o izolare geografică prin care să fie puse la adăpost de invazii militare sau imigraționiste,  fără o demografie sănătoasă și stabilă, fără independență energetică sau acces la surse de energie se vor confrunta cu provocări serioase în timpul Dezordinii.[4] Dacă vor dori să supraviețuiască Dezordinii, acele țări vor avea nevoie de planuri proprii de acțiune. Numai că, din nefericire, asistăm în prezent la evenimente de rău augur pentru viitorul succes al unor astfel de planuri: Brexitul și instabilitatea Uniunii Europene, alunecări periculoase în naționalism și populism, conflicte internaționale mai mult sau mai puțin mocnite, crime cibernetice paralizante, agresivitatea rusească și chinezească etc.

America secolului al 21-lea va rămâne o super-putere singulară, absentă, dar, totuși, o super-putere

11 iunie 2018: Cei șapte magnifici s-au întâlnit Quebec săptămâna trecută pentru a discuta provocările la adresa ordinii globale produse de ultimele decizii economice ale Președintelui Trump. Reacțiile unora dintre magnifici se pot desluși clar din poza de mai sus (Figura 1).

Înaintea mitingului, liderii G7 se întrebau dacă retorica lui Trump nu era doar o simplă retorică. După terminarea mitingului, s-au convins, cu disperare neîncrezătoare, că Trump nu se joacă cu vorbele, el chiar face ceea ce spune.

Din punctul meu de vedere, articulat în articolele citate mai sus, întâlnirea tumultoasă a celor 7 magnifici este o confirmare a faptului că tratatul Bretton Woods – care a oferit securitate globală vreme de 7 decenii tuturor puterilor maritime și industriale, este în mare cumpănă.

Lumea s-a schimbat după terminarea Războiului Rece și, încet, încet, s-a schimbat și America. Cei care au crezut că ideile politice ale Președintelui Trump sunt ceva amatoristic s-au înșelat. Acele idei sunt trăsăturile esențiale ale conglomeratului politic internațional actual. Sub Trump, americanii vor abandona, lent dar fără întoarcere, tratatul Bretton Woods. Câteva mișcări tectonice au loc deja:

– Poziția dură a lui Trump vizavi de NAFTA marchează intenția lui de schimba prin forță structurile economice ale vecinilor SUA pentru ca ele să convină nevoilor structurale ale Americii. Iar sugestia lui recentă de a invita Rusia să fie din nou parte a grupului G7 arată clar că pentru el Rusia nu mai este dușmanul contra căruia a funcționat Bretton Woods vreme de șapte decenii, ci un potențial partener numai bun de a echilibra competiția.

– Întâlnirea de mâine cu liderul nord-coreean ( pe care presa liberală de aici îl numește numai „dictatorul” nord-coreean) are valențe sigure ale diplomației dolarului. Trump l-a instruit pe Secretarul Comerțului, Wilbur Ross, să facă show-uri pentru prezentarea produselor americane și să încerce legături și negocieri comerciale cu oricine dorește s-o facă avantajos pentru America.

Mai sunt și alte cazuri concrete (China, Siria) ale politicii externe americane sub Trump care indică starea clinică gravă a tratatului Breton Woods. Nu pot spune cu precizie dacă scopurile și metodele Președintelui Trump sunt bune sau rele. Ce vreau să afirm este că ele reprezintă ceva diferit. Și că ele reflectă mai bine situația curentă a Americii decât cea din timpul Bretton Woods. Mediul strategic pentru care a fost conceput tratatul nu mai există în prezent, iar a-i urma strategiile din ultimii 70 ani mi se pare decrepit și ridicol.

Concluzii

America a închis pușculița din care plătea alianțele politice, climatice, militare etc. Datorită show-ului celor 7 magnifici de sâmbăta trecută, aliații se pot convinge și singuri că schimbările de la Casa Albă sunt mai profunde decât au crezut, chiar cu disperare. Schimbările sunt reale. Și aliații trebuie să înțeleagă că Trump nu joacă la cacialma. Îmi place să cred că, plecând de la Quebec, cei 7 magnifici vor accepta ideea că retorica lui Trump este poziția Americii. Iar speranța că, după Trump, Bretton Woods va fi regenerat miraculos este deșartă și ar trebui uitată.

Asta înseamnă că a venit timpul ca aliații Americii să-și definească pe cont propriu noile lor roluri într-o lume speriată care se dă peste cap chiar în fața lor (Figura 1).


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here