contributors.ro : Homeopatia: și cu slănina-n pod, și cu varza unsă

0
15
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

Dacă vrem să numim remediile homeopate „medicamente”, atunci să le testăm clinic, exact ca pe medicamentele obișnuite. Altminteri, să le numim suplimente alimentare. Sau ritualuri alimentare.

Până în prezent, remediile homeopate au beneficiat de o confuzie uimitoare. Ele sunt numite „medicamente”, stau pe aceleași rafturi în farmacii, dar urmează o „procedură specială de autorizare simplificată” care este la fel cu cea a medicamentelor obișnuite… „cu excepția dovedirii eficacității terapeutice” (L95/2006, art. 715). Acesta este un fapt, nu o glumă – fiind sesizat de USR cu ocazia proiectului de lege privind etichetarea medicamentelor homeopate [1].

Nu găsim aghiasmă pe rafturile de medicamente – deoarece nu acolo este locul apei sfințite. Organizația producătoare nu a trecut-o prin teste clinice, așadar aparține unei alte logici de însănătoșire, unui alt spațiu și ritual de administrare.

Companiile producătoare de remedii homeopate și terapeuții doresc să fie și cu slănina-n pod, și cu varza unsă. Așadar, ni se spune, remediile homeopate să rămână „medicament”, dar să fie autorizate pe vorbe și promisiuni, fără a măsura eficiența terapeutică și efectele adverse ale fiecărui produs. De ce?

Aflăm că remediile homeopate nu ar putea avea efecte adverse, ci numai efecte pozitive. Foarte convenabil. De unde această fascinantă asimetrie? Să fie oare pentru că ingredientele active sunt diluate până la dispariție? Dar atunci cum de sunt posibile efectele benefice? Dacă acceptăm forța terapeutică specifică  a remediilor homeopate (mergând dincolo de auto-vindecare prin placebo), urmează logic și posibilitatea unor efecte nedorite, a unor interacțiuni neanticipate cu alte substanțe și condiții. Acestea trebuie să fie măsurate și comunicate publicului.

De altfel, chiar terapeuții homeopați susțin posibilitatea unor efecte negative. „Agravarea homeopatică” a simptomelor bolii este parte din reacțiile așteptate ale intervențiilor homeopate, fiind considerată, cum altfel, un „semn bun”. De exemplu, apropo de bolile cronice de piele: „Când încep un tratament homeopat, primul efect la care te aștepți este de agravare a simptomelor, de reapariție a erupției pe piele, așa cum a fost înainte de începerea tratamentului sau chiar puțin mai puternic” [2].  Așadar, remediile homeopate trebuie studiate pentru a determina amploarea și frecvența acestor agravări pentru diferite tipuri de pacienți.

Mai mult, câteva sinteze alte literaturii științifice au detectat posibilitatea anumitor efecte adverse ale remediilor homeopate administrate în lumea reală, chiar în afara agravării homeopatice [3]–[6]. Aceste efecte adverse sunt de regulă mici și incerte, datorită calității și comparabilității slabe a rapoartelor analizate ca materie primă – o trăsătură frecventă a studiilor privind homeopatia. Acestea fiind zise, avem motive atât teoretice cât și empirice pentru a suspecta fiecare remediu homeopat de o diversitate de efecte adverse posibile – unele datorită erorilor de fabricație, altele datorită… forțelor misterioase pe care substanța activă diluată la infinit le pune în mișcare.

Apărătorii homeopatiei propun analogii care să clarifice cum Oscillococcinum, sau un ficat de rață diluat într-un ocean [7], ar putea să vindece gripa, sau cum o substanță, dizolvată de sute de ori până la dispariția oricărei molecule, ar putea avea vreun efect oarecare. De exemplu, poate că „informațiile” conținute în ficatul de rață, mercur (Mercurius solubilis) sau arsenic (Arsenicum album)  sunt transferate apei prin procesul de diluare (sau „potentizare”), apoi fiind preluate de organism. Dar să ducem analogia până la capăt: cum rămâne cu riscul dez-informării? În viața reală, informațiile pot fi și toxice. Orice analogie am folosi, este necesară evaluarea eficienței clinice și efectelor adverse ale fiecărui remediu homeopat autorizat, ca și în cazul medicamentelor biomedicale obișnuite. Pentru punerea pe piață nu sunt suficiente analogiile sau justificările generice prin evaluări ale terapiilor homeopate publicate de diferiți cercetători.

Altminteri, să scrie pe prospect că remediile homeopate sunt suplimente alimentare, fără atestare medicală. Dacă vrem să le folosim, vom înțelege că responsabilitatea informării și intensitatea speranței ne aparțin.

Așa numitul „proving” prin care este descoperit și descris inițial un remediu homeopat este doar o aproximare a fazei 1 de testare clinică (ulterioară testelor pe animale), fază ce implică un grup redus de subiecți umani sănătoși și voluntari [8]. Dacă vrem să mai vorbim de „medicamente” homeopate, ar fi corect ca firmele producătoare să treacă, pentru fiecare produs pus pe piață, prin întregul proces contemporan de autorizare a medicamentelor – adică și prin faza II (subiecți care au nevoie de acel remediu), faza III (testare pe sute sau mii de participanți) și faza IV – testare continuă, pre- și post-autorizare. Atunci mai stăm de vorbă.

……………………………………………………………………………………………………………

JB : Autoarea articolului ignora situatia din tari ca Marea Britanie , Germania , Franta , Noua Zeilanda , tari in care drepturile pacientilor sunt tratate cu mult mai mare responsabilitate decat in tara noastra . In aceste tari , numarul cetatenilor care apeleaza la homeopatie este in crestere . Oare de ce ? In Marea Britanie se estimeaza ca cca. 30% din cetateni apeleaza la homeopatie , inclusiv casa regala . Acest lucru reduce semnificativ profiturile trusturilor farmaceutice , situatie care justifica campaniile impotriva homeopatiei . Principalul argument pentru sustinerea homeopatiei este dat de milioanele de pacienti care s-au vindecat sau si-au imbunatatit starea de sanatate apeland la aceasta ramura a medicinei. In tarile amintite mai sus , in interesul pacientilor , se dezvolta colaborarea intre medicina alopata si medicina homeopata . In plus , homeopatia utilizeaza termenul de remedii , pentru produsele utilizate , nu de medicamente .

In Romania , principala problema a homeopatiei este data de usurinta cu care se obtine certificarea de medic homeopat . E suficient un curs destul de superficial si gata…esti declarat medic homeopat . Comparati acest lucru cu modul in care se poate obtine , in tarile amintite mai sus , dreptul de libera practica in homeopatie . Oare cati dintre medicii romani , care au competenta in homeopatie , deci pot practica aceasta ramura a medicinei , ar primi dreptul de libera practica in tarile in care homeopatia este dezvoltata . Poate Ministerul Sanatatii ar trebui sa rezolve aceasta problema , iar homeopatia sa poata fi aplicata doar de cei care au , cu adevarat , cunostintele necesare .


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here