Acasă Opinii contributors.ro : România , precum Corabia beată

contributors.ro : România , precum Corabia beată

24
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

România ultimelor luni, să zicem că din ianuarie încoace, seamănă cu un vapor cândva de lux, care astăzi arată ca după o furtună cumplită. Mai-mai că e precum Corabia beată din celebrul poem al lui Arthur Rimbaud.
Comandantul a luat cândva o decizie greșită, sperând că astfel va diminua din pagube („Eu, ce fusesem iarna, mai surd decât un greiere”), s-a autoliniștit, și-a spus că măcar șase luni va avea parte de liniște și că, odată termenul de grație încheiat, cineva, adică el, dușmanul, iar va arunca prosopul. Va cere încă o amânare. Time-out, schimbăm echipa. Drept pentru care Comandantul s-a retras o vreme în propria cabină, a visat că se află pe pârtia de ski de la Șureanul și de abia atunci când a fost trezit de zarva făcută pe punte de un echipaj submediocru care își închipuie că le-ar ști pe toate și că orice i-ar fi îngăduit pe lumea asta datorită unei greșeli comise pe data de 11 decembrie 2016 de cei care i-au dat permisul de navigare, și-a dat seama cât de grav a pus în primejdie și nava, și pasagerii.
Comandantul nu prea are în acest moment nici știința, nici instrumentele, nici forța de a restabili ordinea, iar pasagerii nu știu nici ei prea bine de partea cui să se poziționeze.
Unii și-au pierdut încrederea în Comandant, alții sunt cuprinși de lehamitate, spun să fie cum o vrea și cum va da Domnul! Restaurantul navei încă mai funcționează, însă prețurile care li se ce clienților pentru achitarea consumației sunt din ce în ce mai pipărate. Inflația face ravagii, retragerile de bani din bancomatul așezat la adăpost percep comisioane din ce în ce mai însemnate. Și cu toate acestea în salon încă se dansează, cam tot la fel cum se dansa odinioară pe Titanic („Mai slobod decât dopul pe ape am dănțuit/Și zice-se că ele doar leșuri duc, haine”)
Voiajul este un eșec. Scăparea? Poate să ne ducem iar în bibliotecă și să citim câteva versuri de Baudelaire:
„O, Moarte, bătrâne căpitan, e vremea
du-ne
Din țara asta unde ne plictisim,
străini!
Și apele, și cerul acum sunt de cărbune
Dar inimile noastre sunt pline
de lumini.
Otrava ta ne-o toarnă drept balsam și
ne lasă
Să ne-afundăm în hăul cele fără de
Ecou
Și dacă va fi Raiul, sau Iadul, nu ne pasă!
Un singur gând ne arde: să dăm de
ceva nou”


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here