Corespondenta din Canada : Convorbirea de sfârşit de an

0
44
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Julia Henriette Kakucs

Alo! Alo! Nu te aud bine. Vocea îţi este înghiţită de moliciunea zăpezii. Străbat frânturi de colindă până la mine. Ce spui? Şi la tine ninge? Te-ai plimbat tocmai prin târgul de crăciun? Eu n-am reuşit decât să trec într-o zii liniştită printre tarabele lăcătuite încă. Mici colţişoare în care visele de iarnă aşteaptă serile de decembrie pentru a fi eliberate şi trimise spre stelele ce pâlpâie în ritmul bătăilor de inimă pe firmament.

Ai gustat castanele prăjite? Sper că te-ai gândit la mine atunci când le-ai cojit. Ţii minte degetele noastre înnegrite de ele? De atingerea lor fierbinte în timp ce încercam să ne culegem reciproc fărâmiturile dulci de pe buze? 

 

Alo! Alo? Pătrunde vocea mea până la tine? Mă auzi? O, da… am înţeles întrebarea ta. Doar răspunsul îl mai caut… Doreşti într-adevăr să fac retrospectiva anului 2016?

 

Poate ar trebui să căutăm perspectiva şi nu retrospectiva unui an în care acţiunile de teroare, războaiele globului, masele refugiaţilor ne umple de nelinişte. Colac peste pupăză – oare este vorba de colacul de salvare? – a mai venit şi Brexitul peste Uniunea noastră Europeană care nu reuşeşte să fie unită… Paradoxal dar în acelaşi timp asemeni unui simbol al speranţei, răsună mesajul scriitorului israelian  Amos Oz îndreptat de curând cancelarului german, Angela Merkel, subliniindu-i rolul de „lider al lumii libere“.

 

2016 a fost un an zbuciumat în care continentele s-au cutremurat de durere, mirare, frică, o perioada de timp în care bătrâna noastră Europa a căutat soluţii – observi şi tu ambivalenţa cuvântului? –  împotriva dezbinării, pentru menţinerea valorilor democratice, soluţii, emulsii cosmetice de întinerire care, după cum ştim cu toţii, nu pot face minuni, nici să dispară brazdele adânci ale sufletelor… Ştii ce cred? Oamenii ar trebui să înveţe să râdă unii cu alţii, să se bucure de idei constructive. Avem nevoie de armate constituite de soldaţi Svejk clonaţi cu milioanele, antieroi care să nu glorifice conflictele armate. Da, observ că şi în acest an am omis să propun geneticienilor să se axeze pe căutarea genei respectului faţă de viaţă. Iată un ţel demn de urmat – chiar dacă pare de neatins – în anul următor. Cine ştie? Uneori ne sunt auzite glasurile de cei cărora le vorbim în vis…

 

Îţi simt zâmbetul din voce acum. Recunosc, cu tine am purtat lungi conversaţii în braţele lui Morfeu. Legănată de el, cu gândul la tine, cu tine…

Volumul meu de eseuri Cu tine. Solitudini , publicat în editura Calameo, în 2016, reuneşte relatări din cotidianul meu. În el, vorbind cu tine, îmi amintesc, povestesc, analizez… O carte  apărută sub îngrijirea poetului şi criticului de literatură, Eugen Dorcescu. Editarea grafică aparţine artistei multimediale Sash Segal. Actul creativ ne-a unit întărind o frumoasă prietenie, pentru care le sunt recunoscătoare.

Anul mi-a oferit cadoul dragostei familiei şi a prietenilor, care îmi sunt în mod neschimbat la fel de apropiaţi ca întotdeauna. Afecţiunea lor m-a însoţit, mi-a oferit ocrotire şi putere în zilele înnorate ale cerului vieţii. Sper că am reuşit să reîntorc, măcar în parte, căldura ce mi-a fost oferită.

Mă refer acum şi la copiii care profită de terapia mea, de orele de muzică, artă, etică, literatură şi matematică petrecute cu mine.

Mă bucură fiecare literă scrisă, fiecare cuvânt rostit în gând şi aşternut pe hârtie.

Textele mele au trăit şi în acest an mai departe, renăscând pe scena Teatrului Merlin, la Radio Timişoara prin interviul realizat de Felicia Ristea, în revistele în care obişnuiesc să public. Amintesc selectiv: Jurnalul Bucureştiului, Alchemia, revista digitală a scriitorilor din Israel, Observatorul Toronto, revista internaţională a timişorenilor, BJT2006, Taifas Literar, Temeschburger-Heimatblatt, Banaterra, revista de literatură şi arte vizuale, Ficţiuni…

 

Te aud şoptindu-mi: Julia, ai avut un an bogat…

Ai dreptate, nu uita însă că nu obişnuiesc să-ţi povestesc totul. Viaţa rămâne mai departe aşa cum am descris-o în anii trecuţi: un coş umplut cu smochine dulci şi migdale amare…

 

Cred că merită să ne reamintim de formularea lui Jaroslav Hasek:

„Fericit şi clarvăzător e cel ce în viaţă se străduieşte să trăiască aşa cum ar dori să trăiască după moarte“.

 

Alo! Mai esti aici? An Nou fericit! Fie să fim cu toţii ocrotiţi de iubire!


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here