Acasă Supliment Cultural Carte Corespondenta din Germania – Mihail Mihailide :

Corespondenta din Germania – Mihail Mihailide :

92
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

Insolitul ospăț al unui devorator de arhive

Doctorul Mihail Mihailide, recoltează, de-acum de decenii, în fiecare an o carte, două și a ajuns astăzi un adevărat patriarh al istoriei medicinii românești, mai ales după ce doctorul G. Brătescu ne-a părăsit, în septembrie anul trecut. Poate că recoltează e puțin impropriu zis, sau insuficient, pentru că, de fapt, cititorii recoltează. Autorul asigură tot procesul germinării și creșterii și recoltează meritați lauri, atunci când are vocație și este vrednic, cum este de fapt cazul doctorului Mihailide, care și de această dată aduce mulțumiri mai multor doamne care i-au înlesnit documentarea (Mioara Georgescu, dr. Sanda Hondor, Alina Ilinca ș. a.). Cartea cuprinde zece studii foarte bine documentate și povestite într-un mod captivant, cum erau scrise acum 80 de ani cărțile pentru tineret ale lui Ion Simionescu, președintele de atunci al Academiei Române. Prima evocare se numește ”Five o‘clock tea, cu fantome și întrupări” și după o introducere foarte cultă prin literatura franceză din secolul XX, insistă asupra unui chirurg român pe nedrept uitat în zilele noastre, Constantin Poenaru Căplescu, care la 28 martie 1931, pentru o apendicectomie, a efectuat o incizie de numai 8 mm, acest record mondial rămânând valabil 60 de ani. În mai puțin de o pagină sunt rezumate cele mai importante cunoștințe medicale despre apendicită și apendicectomie, ceea ce nu-i deloc simplu. Sunt relatate amănunte care ar fi rămas altminteri uitate, despre Poenaru Căplescu. În anul 1901, când Virchow a împlinit 80 de ani, Thoma Ionescu i-a dus la Berlin din partea medicilor români, între care și Poenaru Căplescu, o donație de 2.700 franci aur pentru dezvoltarea Institutului Virchow. Fiica lui Poenaru Căplescu, care avea o casă de vacanță la Valea Călugărescă, Marta a devenit soția lui Păstorel Teodoreanu. Următoarea evocare este intitulată ”Ferreyrolles de Bourboule, medicul reginelor”; de fapt, acesta o îngrijise pe regina Maria și o operase de apendicită pe principesa Ileana, el fiind internist, chirurg, balneolog, homeopat, acupuncturist etc. Al treilea studiu e intitulat ”Aplauze la castel” și începe tot cu un excurs în literatura franceză, după care atenția autorului se concentrează asupra Elenei Văcărescu. E amintită și o doamnă Orleanu din Galați. Mai importantă decât ea era soțul de la care ne-a rămas intrarea în ilegalitate a partidului comunist român în 1924 (legea Orleanu) și celebrul rapid Orleanu care făcea legătura feroviară între capitală și portul dunărean. Următoarea evocare e focusată pe personalitatea Enigmaticului doctor Mircea Iliescu. Relatarea începe cu menționarea diagnosticului amănunțit al reginei Maria, pus ulterior de către profesorul Ioan I. Bruckner: ”Ciroză hepatică, probabil postvirală, decompensată vascular și parenchimatos (hipertensiune portală severă). Varice esofagiene sângerânde. Hemoragie digestivă superioară cu șoc hemoragic”. Pentru că buletinul de necropsie al Reginei Maria poartă semnătura doctorului Mircea Iliescu, doctorul Mihailide a căutat amănunte despre acesta. Era nu numai un bun bacteriolog, dar și un rafinat colecționar de artă. Ioana Măgureanu, Radu Iftimovici și Dinu Brahman îl evocă succint pe bacteriologul pasionat de pictură. Doctorul Mihailide dezvoltă aici relațiile lui Iliescu cu masoneria română. Pentru mai multe amănunte ar fi de consultat și studiul lui Em. Săvoiu și M. Neagu despre ”Procesul Francmasoneriei (I)”, apărut în ”Caietul Nr. 14” al Academiei Germano-Române din Baden-Baden, pag. 148-163, Ed. Magic Print, 2017. Următoarea evocare a doctorului Mihailide se intitulează ”Pictorul celebru și dilema menestrelului”. Este vorba despre prietenia dintre pictorul Pallady și Păstorel Teodoreanu. Despre acesta din urmă relatează mai multe, reproduce câteva epigrame, menționează numeroasele înțepături ale menestrelului la adresa lui N. Iorga. În legătură cu acest fapt ar fi de amintit și că Iorga, în perioada în care a fost prim ministru l-a decorat pe Păstorel confundându-l cu fratele acestuia Ionel Teodoreanu, pe care l-a tăiat cu stiloul propriu de pe lista celor propuși la decorare. Urmează evocarea ”My English Teacher, the Spy”. Este vorba despre un personaj efectiv enigmatic, pe nume Imperio Matheescu, care l-a învățat engleza pe doctorul Mihailide. Cititorului, acest profesor de engleză îi este prezentat ca fiind prieten cu pictorul Pallady și cu scriitorul Păstorel Teodoreanu. Impy l-a învățat pe autor, că la Londra făceai impresie proastă chiar și atunci când erai excesiv de elegant îmbrăcat. Amintirea acestei lecții avea să-l domolească pe autor, peste decenii, din alte domenii. Profesorul de engleză,.care lucrase pentru americani la sfârșitul celui de al doilea război mondial, i-a învățat să mănânce frișcă înainte de a bea cu rușii vodcă, pentru a nu se compromite prin îmbătare prematură. Sunt reproduse coperțile a două cărți publicate de Impy. Un subcapitol e dedicat relațiilor dintre Impy și fondatorul și directorul C.I.A. Frank Wisner. Ajunși aici cu lectura, ne dăm seama că a devenit cazul să-l ținem minte pe Impy, măcar de acum înainte. Următoarea evocare, intitulată ”Un duel care n-a mai avut loc”, se referă la faptul că ziaristul C. Mille în ziarul ”Lupta” i-a insultat pe studenții mediciniști ai momentului istoric respectiv, aceștia, prin colegul tras la sorți P. Popescu au cerut satisfacție pe câmpul de onoare ziaristului năbădăios. Refuzând duelul, C. Mille a rămas fără onoare până când au venit comuniștii la putere și au dat unei străzi din București numele dezonoratului. Urmează evocarea ”Genetica dârzeniei și cultul muncii”, în care este vorba despre profesorul de igiena alimentației Iancu Gonțea, originar din Bran. În ”Scrisori către Maria” sunt comentate sau reproduse mai multe epistole și alte demersuri semnate de Dr. M. Ionescu, pentru profilaxia și tratamentul precoce al cancerului uterin. Ultima evocare, ”Trifoiul fără noroc” se referă la o serie de amănunte biografice mai puțin cunoscute din viața lui Haralamb G. Lecca, scriitor minor, dar inevitabil bunei funcționări a unei culturi cu perspective.

Mihai Neagu Basarab


Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here