Acasă Supliment Cultural Carte Corespondenta din Germania – Mona Maria Vâlceanu : Scrisori din Pont

Corespondenta din Germania – Mona Maria Vâlceanu : Scrisori din Pont

33
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Publicată cu câțiva ani în urmă, această carte de istoria literaturii române vine să întregească extrem de favorabil profilul scriitoarei cunoscută mai ales ca romancieră. În primul studiu este reconsiderat Ovidiu, ca scriitor pe teritoriul viitoarei Românii, pe urmele unor ipoteze ale profesorului Piru. ”Torna, torna, Fratre” pledează pentru faptul că, după ce s-a format poporul român, a început să se-așeze și limba română. În Evul Mediu, îl avem ca desăvârșit mânuitor al limbii latine pe Nicolaus Olahus, iar pentru limba slavonă – ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, compuse la Curtea de Argeș între 1512 și 1521. Înainte de Dimitrie Cantemir, mai există și o literatură religioasă, ca, de pildă, pe vremea lui Alexandru cel Bun ”Carte românească de învățătură”(1643). Urmează studiul ”…Scrieți băieți…” este un studiu care vizează epoca premodernă (cum ar veni – o altă perioadă de tranziție, mai profitabilă decât cea în care suntem acum împotmoliți), până spre 1830 când, cu Iancu Văcărescu începe romantismul românesc. Autoarea mai publicase în 2005 o valoroasă carte de ”Studii de literatură română”, în colaborare cu Gabriela Georgescu. Văcăreștii și Goleștii au modernizat, de fapt, scrisul românesc, și-a făcut loc, în scrierile lor, o nouă mentalitate. Sunt frecvent citați G. Călinescu, I. Rotaru, Al. Piru, N. Georgescu, M. Eminescu, precum și cartea scrisă în colaborare cu Gabriela Georgescu. ”După Cantemir, Ion Heliade Rădulescu este a doua personalitate a literaturii române”, citează Mona Vâlceanu din George Călinescu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Academia Domnească din București trece la Colegiul Sf. Sava, sub directoratul lui Gh. Lazăr, în 1818. Apar primele reviste, prima gramatică românească (la Sibiu), primele traduceri din literatura occidentală. Sub imboldul lui Heliade Rădulescu au fost mai culți pașoptiștii, au apărut Kogălniceanu și Maiorescu, Gh. Asachi și Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri și G. Bariț. Introducerea alfabetului latin în 1828 a însemnat, de fapt, intrarea într-o altă perioadă de tranziție. Bogdan Petriceicu Hasdeu este, după I. Rotaru, o personalitate renascentistă. Mona Vâlceanu îi studiază temeinic viața și activitatea, amintind toate revistele pe care acesta le-a editat. Considerat de mulți un geniu universal, Hasdeu a avut o aprigă polemică cu Titu Maiorescu și spiritul junimist. În privința lui Eminescu, prudentă, autoarea notează: ”sunt mărturii ale contemporanilor și sunt cercetări medicale amănunțite care răstoarnă ceea ce știm despre boala și moartea poetului și așteptăm ca viitorul să scrie ultimul cuvânt.” Este evidențiat aici dacismul lui Eminescu. Sunt bine conturate relațiile cu Maiorescu , dar și cu Veronica Micle. Autoarea înțelege că Eminescu nu putea fi de acord cu coaliția liberalo-conservatoare, nesinceră și păgubitoare pentru patrie. Exprimând românismul, Eminescu intră în contradicție cu orice compromis politic al vremii lui și al timpurilor ce-au urmat, până la sfârșitul României, când va fi să fie. Este citat aici și profesorul Lucian Costache, care i-a dedicat lui Eminescu un volum de 584 de pagini: ”Eminescu, cultivat tradițional, e dincolo de admirație: e o stare de religiozitate, un fel de zeu a cărui existență nu o pui la îndoială și nici nu o cercetezi: el e, pentru mulți, o credință.” Capitolul dedicat lui Eminescu se încheie cu următoarea observație a lui N. Georgescu: ”Este momentul să atragem atenția că eminescologia are nevoie de colective de specialiști, epoca lui de unul singur instaurată de G. Călinescu și întreținută eroic până în zilele noastre trebuind să fie depășită.” Articolul despre Iorga începe cu următoarea propoziție: ”A scrie astăzi despre Nicolae Iorga (1871-11 noiembrie 1940) este o datorie și o imprudență. Autoarea deplânge cele două asasinate (Eminescu și Iorga), considerând că istoria este obligată să descopere tot adevărul. Îndrăzneață mi se pare abordarea lui Nae Ionescu, personalitate a cărui descifrare solicită foarte solide cunoștințe de filosofie. Dintr-o sursă falsă, s-a preluat ideea că în 1933 Nae Ionescu ar fi divorțat de Maruca Cantacuzino. În rest, portretul stă bine în picioare. ”Destinul generației fără destin” îl include pe Eugen Ionescu, oarecum forțat, în școala lui Nae Ionescu. Este foarte bine preluat însă un citat din portretul pe care Țuțea îl face lui Eliade: ”Știința unită cu religia și arta înseamnă libertate și nemurire.” Și acum un citat din Eliade: ”E un adevăr elementar, literatura română din 1945-1989 a contribuit la îmbogățirea patrimoniului creației universale mai mult decât oricare altă literatură europeană.” Demn de reprodus este și un text în care Vintilă Horia arată că fiind la revista ”Sfarmă piatră”, alături de Nichifor Crainic, era antilegionar, după cum rezultă și din faptul că, ajunși la guvernare cu Antonescu în 1940, legionarii l-au dat afară din serviciul pe care-l avea pe Horia Vintilă. Pentru că-și iubea țara și credea în Dumnezeu, mai ales în perioada comunistă, dar și apoi în tranziția dintre comunism I și comunism II, toți oportuniștii fără Dumnezeu și trădători de patrie l-au înfierat pe Horia ca legionar, în ciuda tuturor evidențelor. Asupra lui Eliade și a generației lui, Mona Vâlceanu zăbovește insistent, chiar dacă nu rămâne cantonată numai pe exil, ci se ocupă, bunăoară și de Vladimir Streinu, cel originar din Teiu Argeșului și trecut prin închisorile comuniste din România. Ultimele două portrete, splendid conturate, prezintă doi distinși academicieni ai zilelor noastre, ambii matematicieni de forță cu vaste deschideri culturale, inclusiv spre artă: Solomon Marcus și Gheorghe Păun. Astfel, această carte de istoria literaturii române se împlinește în actualitatea culturală cea mai stringentă. Și pentru acest volum, Mona Vlăsceanu merită felicitări.

Mihai Neagu Basarab


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here