Corespondenta din Germania – Oana Orlea : Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!

0
15
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Recenzăm aici o a doua carte a acestei excepționale scriitoare, la care nu știi ce să admiri mai mult: inteligența sau talentul, ambele ieșite din comun, cum se și cuvine de altfel pentru fiica marelui aviator Bâzu Cantacuzino și nepoata celebrei Maruca, văduva Nababului și apoi a lui George Enescu, cum ar veni, a doi din primii zece români ai tuturor timpurilor. Cartea e realizată sub forma unui interviu, rolul ziaristei jucându-l poeta Mariana Marin. Este, de fapt o reeditare, fapt care, în cele din urmă, consfințește perenitatea mesajului acestei cărți. Pe ici pe colo, autoarea a mai adus anumite completări, astfel încât această ediție poate fi considerată revăzută și adăugită. Încă din prima pagină, aflăm lucruri noi despre invazia sovietică din 1944. Jafuri, violuri, crime știam din multe surse, ca și pasiunea pentru confiscarea ceasurilor de la trecători și purtarea a câte trei, patru ceasuri la fiecare încheietură de mână. Dar de ceasuri de bucătărie atârnate de gât, de combinezoane și sutiene purtate peste uniforma de ostașă a sovieticelor, eu de-abia de aici am aflat. Oana Orlea are un acut simț de observație, ea remarcă grotescul, inimaginabilul pentru omul civilizat, normal, mai repede decât alți martori din epocă. Aici am aflat că în școlile de fete, cu majoratul politic la 16 ani, veneau instructori de la partidul comunist, în haine de piele, desigur, ca să explice fetelor că acum sunt mari și libere, că părinții sunt rămași în urmă, iar dacă fetele vor naște, statul le va crește copiii. Autoarea declară excesiv de implicată artistic, că, la 16 ani, găsea asemenea propuneri drept nostime. Revolta ei în această privință a izbucnit când a aflat adevărul despre cum erau crescuți copiii în orfelinate atunci și în anii următori. Spiritul de independență al autoarei acționa periculos, dar inteligența ieșită din comun o ajuta să înțeleagă destul, ca să nu riște prea mult. ”Familia era prinsă în capcană: dovedind prea multă severitate, ne împingea în brațele noilor stăpâni; lăsându-ne frâu liber, mergea în consens cu noii stăpâni…. Totul era pus la cale pentru destrămarea familiei și distrugerea principiilor morale.” Înainte de a fi arestată într-un lot de copii în care era singura fată, ceilalți fiind: Radu Miclescu, Mihai Sturdza, Ionică Varlam și Mihnea Ștefănescu, a tras cu praștia în mașina lui Petru Groza. Voia să fie Zoia Kosmodemianskaia a României. A și fost bătută mai târziu în anchetă, ne având voie să se compare cu Zoia. Prima arestare a survenit cu ocazia unei convocări în Calea Rahovei, unde i-a zis anchetatorului care i-a cerut: ”Vreau nume!”, ”Știu, dar nu vreau să spun.” Până seara spusese tot, nefiind obișnuită cu tortura. După mai multe luni, fiind bolnavă, a fost dusă la spitalul de la închisoarea Văcărești, unde erau mulți deținuți de drept comun. De la Văcărești a ajuns la Jilava, iar de la Jilava la alt centru de triere, Ghencea. De peste tot povestește amănunte extrem de sugestive pentru înțelegerea situațiilor concrete din epoca respectivă. De la Ghencea a ajuns la Ferma Roșie de la Pipera, unde s-a obosit cu munca la câmp, iar de la Pipera, la închisoarea Târgșor. Aici exista un magazin de la care cei care îndeplineau norma și primeau astfel un gen de cartele, puteau să-și completeze alimentația. Aici a aflat autoarea că, dacă un deținut ucidea un alt deținut i se adăugau la condamnare șase luni, ceea ce, la o condamnare mai lungă, nici nu conta. Autoarea s-a simțit incontinuu umilită, prin comportamentul anchetatorilor și gardiencelor, prin mobilierul celulei, prin lipsa de igienă, prin calitatea și cantitatea mâncării, prin starea îmbrăcăminții etc. În continuare, autoarea a ajuns la Mislea. Aici a stat mai mult, ajungând și la secretul mare, secție a închisorii unde a cunoscut-o și pe soția mareșalului Antonescu, căreia i-a luat apărarea când aceasta a fost insultată grav de un securist, motiv pentru care a petrecut aproape trei luni de iarnă la carceră, reușind să supraviețuiască, spre uimirea tuturora. A fost eliberată de la carceră, pentru că Petru Groza voia să-l convingă pe George Enescu, bunicul autoarei, să revină în țară, de la Paris, unde genialul compozitor își trăia exilul. La 20 de ani după uciderea lui Ceaușescu, s-a refuzat de către România cererea României de a se repatria rămășițele pământești ale marelui Enescu, nesocotindu-se grav și clauzele donației Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei și a celorlalte proprietăți ale lui Enescu și ale Nababului. De la Mislea, autoarea este dusă la închisoarea din Ploiești, unde a făcut greva foamei. Apoi, a ajuns a doua oară la Jilava, unde a făcut din nou greva foamei. După câteva zile într-un loc necunoscut, unde a fost îngrijită medical după opt zile de greva foamei, a fost transferată din nou la Rahova, de unde, mai departe a ajuns la Malmaison, unde a simulat convingător o tentativă de sinucidere prin strangulare cu o fâșie de prosop. Se pare că acest lucru i-a asigurat ultimul transfer la Ministerul de Interne, de unde curând a fost eliberată. Autoarea ne comunică și considerații despre potentații epocii de tristă amintire. De pildă, că Petru Groza ar fi fost mai cumsecade decât Ana Pauker. Oana Orlea consideră că Groza părea mai simpatic pentru că juca tenis. În încheiere, autoarea consemnează faptul că femeile suportă mai bine detenția decât bărbații, probabil că pentru că sunt mai obișnuite cu umilințele decât bărbații. A doua oară a fost arestată și anchetată două luni la miliția capitalei pentru bănuiala că ar fi participat la atacul asupra unui furgon cu bani al Băncii Naționale a României. După ce au fost dovediți adevărații făptași, a fost eliberată. Cartea este tulburătoare datorită talentului extraordinar al autoarei, care rămâne una din cele trei, patru romanciere de maximă valoare din istoria literaturii române.

Mihai Neagu Basarab


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here