Corespondenta din Germania – Rodica Vătăman Subțirelu : Haiku

0
7
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Dedicația ambelor volume prezentate în continuare sună astfel: ”Din Iubire/ Cuvântul se dăruiește pe Sine./ Colecția Din iubire pentru tine/ este darul meu din iubire/ pentru tine, drag cititor.” Pe coperta a IV-a, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici face următoarea prezentare acestui volum: ”Iată că și la noi, după alte încercări, vine doamna Rodica Vătăman Subțirelu cu o culegere de haiku, scrise în românește și încadrate într-o viziune poetică românească…. Parcurgând aceste micropoezii ai impresia că privești într-o expoziție o serie de miniaturi, în acuarelă, cu tonuri delicate care fixează o clipă din viața naturii. Cred că cititorul va trăi momente de mare satisfacție estetică citind aceaste versuri, dar și meditând asupra lor.” Felul în care această micropoezie exprimă sensibilitatea deosebită a poetei nu poate fi evidențiat decât prin reproducerea unui număr cât mai mare de haiku-uri din acest volum: ”Ploi reci de iarnă,/ singurătatea albă…/ …eu și oglinda.”; ”Arome de tei -/ parfumul orașului/ prăfuit de vânt.”; ”Ramuri uscate,/ frunze tăiate de vânt,/ alei uitate.”(apare de două ori, dar e splendid!)”; Salcie verde…/ Soare oglindit în lac,/ o barcă goală.”; ”Bătrânul stejar,/ inelele timpului,/ ruginite de ploi.”; ”Suspină noaptea/ prin porii pământului./ Ce multe stele!”; ”Lacul părăsit/ plin de stele căzute, pădurea verde!”; ”Cartea deschisă,/ miros de cozonac ars…/ Sărbători acasă.”; ”Amurg obosit./ În casă nimeni,/ trec umbre pe zid.”; ”Somnul umbrelor…/ Pânza păianjenilor/ rupe tăcerea.”; ”Printre brazi, cerul se/ așează pe pământ./ Muntele visează.”; ”Pe iarba udă/ lacrimile cerului -/ cioburi de soare.” Apare des soarele, lacul, păsări de baltă, timpul în diferite ipostaze. Al treile vers, ultimul din poezie, exprimă întotdeauna o concluzie vibrând din cauza excesului de sensibilitate. Aceste constrângeri, haiku este totuși, o formă fixă!, o deprimă uneori pe poetă mai mult decât intenționează. Alteori, bucuria că poezia i-a ieșit o bucură excesiv. Poeta este sensibilă, lipsită de rigiditate sau de sărăcie afectivă. Se entuziasmează sau devine melancolică, după cum cer primele două versuri. Uneori, există o neașteptată răsucire de dispoziție, apare acel imprevizibil, acel imponderabil, care dă insolit și emoție tristihului: ”Fumul ca un voal/ îmbracă vântul toamnei./ Un măr pe creangă.”; ”Câte imagini/ zâmbitoare pe pereți,/ iar casa… goală!”; ”Vise, amintiri,/ case, străzi uitate…/ Un pom înflorit.”; ”Bulgăre de aur/ luna, se topește iar/ în sărutul apei.”; ”Un liliac alb!/ Aroma grădinilor/ trezește soarele.”; ”Acoperișul/ pământului ruginit/ de ploi stelare.”; ”Pe geamul rece,/ stelele cerului gol,/ imită viața.”; ”Doamne, cum vântul/ albăstrit de oceane/ pictează cerul!”; Oglinda apei/ spartă de valul mării,/ rănește luna.”; ”Dansul mâinilor,/ fantoma cuvintelor/ închise în gând.” Acest amestec de imagine și emoție este destul de dificil de turnat în trei versuri. Uneori, am impresia că toți europenii autori de haiku-uri sunt reîncarnări de foști japonezi. Dar încă înainte de a-i reconstitui autoarei arborele astrogenealogic, este cazul s-o felicităm pentru această plachetă de excepție.

Mihai Neagu Basarab


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here