Corespondenta din SUA : Experiment la Carnegie Hall

0
25
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Nu am ascultat-o pe Clara Schumann, nici pe Liszt cum canta la pian, nu stim cum cantau decat din descrierile contemporanilor, dar mi-a facut o imagine despre ei pianistul maghiar Gergely Bogányi, pe care l-am ascultat recent cantand piese de Robert Schumann si Franz Liszt intr-un recital ce a avut loc la Weill Recital Hall de la Carnegie Hall, o sala care mi-a adus aminte de Ateneul Roman in ceea ce priveste calitatea sunetului. Ca si la sala mare, la Stern Auditorium, sunetul este pur, gratie unei acustici perfecte, datorita constructiei salii, care este de o simplitate absoluta, fara decoratii luxoase, baroce sau de alt gen, fara cortine sau lampadare, care sa denatureze in vreun fel acustica.

Trebuie spus ca recitalul a fost al sopranei Réka Kristóf, pe care Gergely Bogányi a acompaniat-o la pian, avand si cele doua momente solo. A mai colaborat baritonul Äneas Humm. Soprana Réka Kristóf este marea castigatoare, in 2017, a prestigiosului premiu Armel, acordat de Armel Opera

Festival, in parteneriat cu pepiniera maghiara de talente numita “Virtuosos”, care i-a organizat solistei acest recital in cel mai vestit loc muzical al lumii. Iar partenerii ei au fost la inaltime.

S-au cantat piese cu totul deosebite, arii din operele unor mari compozitori, ca Mozart, Händel, Smetana, Bizet, Richard si Johann Strauss, tinand seama ca cei doi solisti sunt scolarizati in Germania, dar si liduri de Zoltán Kodály si Béla Bartók. Sigur, pentru urechile mai pretentioase, progrmul sopranei a fost ca din topor, datorita acutelor inalte. Ea canta numai cu gatul, nu si cu sufletul. Era greu sa distingi in galsul ei diferenta dintre Mozart si Bizet.

Momentele solistei au alternat cu cele ale baritonului, dar au cantat in final si duete din arii si liduri de Richard Strauss si Robert Schumann. Un program foarte bogat, incununat cu generose aplauze si flori din partea publicului, majoritar maghiar, ca si impresarul Peter Klein, pe care l-am cunoscut in pauza concertului si am avut surpriza sa-l aud vorbindu-mi romaneste. Mai e un pas pana ce dl. Klein, nascut in Romania, va organiza aici si un concert romanesc.

*

Dar evenimentul major al serii a fost detinut de pianistul Gergely Bogányi. De fapt, multi spectatori au venit pentru el, pentru pianul la care canta. Este un pian cum n-am mai vazut, cum nu si-a imaginat nici Leonardo, care a creat piane deoseboite, precum Viola Organista. Dar pianul creat de Bogányi nu are asemanare decat cu navele cosmice, cu farfuriile zburatoare sau cu navele in forma de rachete pe care le-am vazut in Gibraltar. Sunetul emis este de o gravitate totala, este cu adevarat imperial. Si este complet controlat de pianist. Oricand el poate opri din zbor un ton si sa-l transforme pe loc in semiton. Se precizeaza in programul de sala ca Gergely Bogányi a inceput sa cante la pian de la patru ani si a studiat pianul la Liszt Academy of Music, apoi a obtinut premii la Festivalul Liszt, cariera sa fiind foarte strans legata de numele lui Liszt. Chiar si fizic, au asemanare. E incununat cu numeroase premii internationale, fiind considerat unul dintre cei mai mari pianisti mondiali ai momentului. El a venit si cu aceasta inovatie, revolutionand forma pianului, creand un nou pian, oricum, este cea mai mare modernizare din ultimii 150 de ani. Se spune ca realizarea pianului a costat doua milioane de dolari, iar deplasarea lui de la Budapesta la New York, 200 de mii de dolari, fiindca Bogányi a tinut expres sa cante la acest pian. Este de asteptat un recital Gergely Bogányi aici, la Carnegie Hall.

Marea demonstratie a calitatilor pianului ne-a facut-o Bogányi cu piesa lui Franz Liszt numita Don Giovanni Paraphrase, adica o parafraza la opera lui Mozart Don Giovanni, o piesa uluitoare, care are de toate, e ca o simfonie in care descoperi tot felul de tonalitati, de jocuri, este profund ludica, iar elementul central este constuit pe nuclee de virtuozitate.

Se poate spune ca am asistat la un Experiment unic. L-as numi o varianta a stilului iutirea de sine, care este specific poporului roman, lui Enescu, dar si altor compozitori, printre care si Liszt. E indiscutabil ca Liszt, Bartók, Kodály, Ligeti si alti compozitori maghiari au fost influentati de folclorul romanesc, asa cum au marturisit chiar ei. Este cunoscut turneul pe care Liszt l-a facut in tara noastra. Subiectul a fost exploatat si intr-un film, Vis de ianuarie (1979), in regia lui Nicolae Opritescu, cu Marcel Iures in rolul lui Liszt.

Desi suntem la radacina muzicii, sursa nesecata a unor sonuri fara de asemanare, a miraculosului stil iutirea de sine, noi, romanii, nu suntem in stare sa organizam astfel de evenimente datorita unor insitutii moarte, conduse de semiintelectuali, de oameni care nu au de-a face cu cultura, de oficiali pe care nu-i vad niciodata la un eveniment din sutele importante la care particip si pe care le prezint in corespondenta mea aproape zilnica. Vrem sa ajutam Romania, vrem sa facem punti cu alte popoare, dar emanatii puterii nu vor ca Romania sa fie ajutata, sa ajunga acolo unde merita sa-i fie locul, ei vor ca ea sa supravietuiasca mereu ca tiganul la mal. Pacat! Locul muzicienilor romani este la Carnegie Hall.

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here