Corespondenta din SUA : Învăţăminte şi blasfemie

0
27
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Strainii aduc la New York, in galeriile din Manhattan, experiente noi, vin cu priviri originale, cu intelesuri nealterate ale istoriei, ale civilizatiei. Este si cazul spaniolului Guillermo Muñoz Vera, care a expus la eleganta galerie Forum, de pe Park Avenue, o serie de lucrari fotografice de mari dimensiuni, care sunt expresia unei idei pretioase. In toate tablourile sale, artistul a surprins un contrast dintre cum a fost perceputa istoria omenirii, ca o forta a creatiei divine, ca un parcurs natural, lipsit de urme dystopice, si socul actual, produs de civilizatia industriala. Asa vedem oceanul, avand in prim plan coada in evantai a unei balene, iar in plan second, ca fundal, vedem o rafinarie moderna in flacari. Sau surprinde un inger cazut, si inlantuit, ca Prometeu sau ca Laookon, o sculptura din bronz, aflata deasupra orasului Madrid plin de cupole de biserici. Un pescar prinde… un aisberg! Un arab sta incremenit in fata unui templu egiptean si nu stie ce sa faca. In alta imagine, il vedem cum matura in fata intrarii in templu, strajuit de picioarele gigant ale unor zei. O alta imagine ne ofera perspectiva unui cavaler pe un car de lupta plutind deasupra orasului. O vitrina anunta o expozitie Caravaggio, cu imaginea unei picturi sacrosancte, iar in fata ei un om de paza, care priveste fara sa inteleaga nimic, ca un turist accidental. Berze si un cuib de berze pe o cladire si imaginea unui inger pe cer, decupat din formele norilor. Un om singuratic, in mediu claroscur, priveste un ecran luminos in care se afla un perosnaj ca el in asteptare. Tabloul Ofelia Gangelui surpinde trupul unei tinere inecate in Gange, raul sacru care este invadat de gunoaie. Un grup de radare capteaza undele misterioase ale universului.

Sunt tot atatea imagini care ofera un contrast izbitor, reflectand titlul expozitiei, care este un titlu à la Borges: Analogias & Dicotomias. Desigur, asa cum discutam si cu artistul spaniol, traim intr-o lume dominata de tot felul de dihotomii, de contraste, de nepotriviri, greu de armonizat. Analogiile tin de o alta varsta a istoriei.

*

Sunt zeci de expozitii pe care am inceput sa le ocolesc, fiindca nu aduc nimic nou. Dar m-a atras la Mark Borghi Gallery, de pe 76 St, titlul expozitiei “Icons / Icoane” de Adria de Haume, un nume necunoscut pentru mine, cu care nu ma mai intalnisem. Imi suna a nume flamand, oricum, neobisnuit, credeam ca ma intalnesc cu vreo artista ratacita de prin Tarile nordice, cum s-a intamplat cu Ruud van Empel, dar am dat peste o americanca get-beget, care mi-a dat o lectie pur americana, de ceea ce insemna infundtura in care se afla arta Lumii Noi. Nu o data am spus ca infundrura ei se numeste Andy Warhol. Si ce face Adria (probabil o prescurtare de la Adriana)? Daca Mona Lisa Americii este Campbell Soup, ea face o cruce din astfel de conserve numite Campbell Soup, conserve de tomate. Daca Warhol a facut star iconic din Merylin Monroe, multiplicand pe fata si pe dos poza actritei, combinand-o ca pe o piramida sau un joc de sah, Adria de Haume face o cruce Marylin Monroe, mai exact, insiruie in lung si lat noua portrete ale starului american. Ma bucur ca un visitator, vazandu-ma oripilat, mi-a spus la ureche ca e o blasfemie, sa faci o cruce dintr-o prostituata! Nimeni nu a facut o cruce din Maria Magdalena, pacatoasa iertata de Iisus, dar iata ca a facut pop-artista Adria! Iar o alta blasfemie reprezinta o cruce mai mare, in mijlocul careia se afla imaginea altui star american, Madonna.

Peste tot cruci astfel botezate! Acestea sunt Icons / icoanele la care trebuie sa ne inchinam? Sigur, daca ati cunoaste-o pe Adria, nu veti intelege decat faptul ca ea face o arta comericala, fiindca vrea sa vanda. Si cu ce sa socheze? Cu “blasfemii” ale credintei crestine. Am pus ghilimele pentru ca Adria nu considera ca face nici o blasfemie, pentru cine nu crede, crucea e un obiect oarecare. A fi inocent nu e un pacat. Pentru noi Crucea este Cruce, este sfanta, pe ea a fost rastignit Iisus Hristos, o cruce butucanoasa, de lemn, asa cum o arata Biserica Nativitatii din Bethleem si Patimile lui Iisus din tablourile Renasterii, nu putem sa ne inchipuim ca Marylin Monroe a fost rastignita pe o cruce! Decat daca am vedea totul in chip suprarealist. Sau daca este un act involuntar, ca umorul involuntar. Si ma gandesc la un alt tablou, numit Altar of Butterfly, care are in centru, la intersectia celor doua brate ale crucii, un text, care ne spune: “You Have no Idea”, dar cred ca nu eu, privitorul, nu am nici o idee, nu banuiesc ce vad, ci artistul, artista, nu are idee ce face, ce picteaza, faptul ca a luat crucea crestina si face cu ea pop-art, o masacreaza, o umple de bijuterii, de vase de portelan si bibelouri, de tot felul de surogate.

De fapt, aceste cruci sunt la origine sculpturi artizanale, iar ce vedem aici sunt fotogrfiile lor. In stil baroc si suprarealist, artista impodobeste crucile cu zeci, sute de pietre pretioase (false, desigur), fiindca Adria este si creatoare de bijuterii, iar ele ii dau ghes, cum sa le mai expuna! Face o arta artizanala, la granita cu arta decorativa. Nu sunt viziuni utopice à la Lydia Venieri, care a imaginat o Cina cea de taina zoomorfa, cu animale in locul personajelor sfinte. Adria amesteca totul, in colaje care sa socheze, simbol fiind Marriage Cross, pictata cu pigmenti de argint. Crucea devine un fel de goapa de gunoi, care aduna tot ce misca, de la imagini renascentiste la girofaruri de masini.

Da, poate ca aceasta demitizare este reala, poate ca omenirea a degenerat credinta, a transformat crucea intr-un pretext, a facut comert din ea, cum fac unii preoti deveniti negustori de credinta, dar oare exista aici, in expozitia “Icons”, o atitudne, un protest fata de aceasta faradelege? Nu. Nu exista. Este un kitsch. Fiindca kitsch-ul are cautare in America. Asa face si Adria, si o face foarte bine, colaje ca sa vanda. Vinde cruci, dar nu ca maicutele de la manastiri, nu ca acei artisti anonimi, calugarii de la Athos, ci in stil American, in stilul epatanat al lui Andy Warhol si al scolii lui de homosexuali. Orice poate fi rastalmacit, demitizat, bagatelizat. Unde se duce lumea daca nu mai avem nimic sfant? Nu mai exista oare un corpus de valori, de simboluri, pe care trebuie sa le respectam cu totii?!

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here