Corespondenta din SUA : Lecţia lui Trump (VI)

    49
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Din textele primite de la Donald Trump, ne dăm seama cât de importantă a fost această cursă prezidenţială. Cel puţin pentru el, a fost crucială, radicală, istorică, disperată. Nu a fost nici un fel de circ, aşa cum cred cârcotaşii noştri, care chibiţează de pe margine. Românii trăiesc într-o mare eroare, pe de o parte vor să se americanizeze galopant, iar pe de altă parte îi înjură pe americani ca la uşa cortului, dovadă că la 11 decembrie au ales masiv orientarea dodoneaţă!

    Cine a fost în interiorul acestei curse americane, a simţit ce enormă răspundere are fiecare om care votează. Trump a fost mai spectaculos (să nu uităm că el e om de televiziune, a avut mulţi ani o emisiune de mare succes!), fiindcă nu a avut ce pierde, a venit din afara politicii şi s-a hazardat, iar pentru necunoscători a fost o sursă de perle. A riscat enorm. Cu fiecare frază – şi el vorbeşte foarte mult, e lung, cum era la noi Vadim -, loveşte pe cineva. Dacă nu jigneşte, nu se simte bine. Din acest punct de vedere, a avut un discurs foarte coerent, pe linia unei situaţii disperate, pe placul galeriei sau duşmanilor Americii, fiindcă el a spus constant că America este şubredă, coruptă, în nesiguranţă, că este ameninţată identitatea ei şi că aşa nu se mai poate! Multe adevăruri sunau ca vorbele multora de pe stradă. Multe propuneri au fost pe sufletul americanilor dornici de schimbare. Politica lui Obama dusese America într-un dolce far niente, la graniţa cu jazz-ul şi tango-ul. Trump dovedeşte ce mare nevoie este în politică, dar şi în viaţă, de opoziţie. Încă o dată se verifică ceea ce spunea Eminescu, că adevărul se află întotdeauna în opoziţie. Sper ca Trump să asimileze multe puncte bune din campania lui Hillary. Şi o va face. Fiindcă e american, fiindcă e imperialist, fiindcă ştie să jongleze şi are fler. În campanie, era firesc ca Trump să rişte. Şi s-a dovedit un competitor tenace şi total atipic, cum le place americanilor însetaţi după dinamism. Fiindcă nu s-a născut nici diplomat, nici politician. El este om de acţiune, afacerist, bilionar. Discursul lui a fost pentru americanii bogaţi şi pentru o ţară care nu mai există, fiindcă America este Ţara Imigranţilor, ori el a vorbit mereu împotriva imigranţilor, cărora le-a promis zile negre, evacuarea şi ridicarea unui zid, zidul de apărare a ţării (un fel de nou zid chinezesc?), la graniţa cu Mexicul, ţara care dă Americii cei mai mulţi dintre imigranţi. E timpul să se pună capăt abuzurilor, a zis el, parcă vorbea pentru România: căderea guvernului corupt, eliminarea politicienilor incompetenţi, raderea de pe faţa pământului a statului ISIS, militarizarea şi asigurarea păcii prin forţă („And we will rebuild our neglected military to achieve peace through strength”).

    A plăcut la el această emfază, acest donquijotism de a se lupta cu morile de vânt, de a se lua de piept cu balauri invizibili, cu monştri ameninţători! Cine nu-l iubeşte pe Don Quijote pentru utopiile sale? Dar nimeni n-ar vrea aşa ceva, utopia în politică nu e eficientă, decât în artă. Nici o ţară n-ar vrea să fie condusă de Don Quijote!

    Trump acuză islamul de radicalism, iar măsurile sale vor fi radicale! Evident, Trump anunţă un nou război nimicitor, pe baza unei militarizări şi mai straşnice a Americii, deşi în prezent e cea mai puternică ţară militară din lume! Foarte multe puncte din programul său sunt nerealiste. El aruncă, de fapt, nu America, ci lumea în aer. Analiştii au arătat ce consecinţe grave ar avea pentru omenire dacă programul lui Trump ar prinde viaţă. Dar el deja a făcut o mutare diplomată, a dat un pas înapoi şi a lansat proiectul celor 100 de zile de guvernare, la care să participe cu propuneri toată ţara, alegătorii lui în primul rând. E deja o strategie americană, fiindcă el nu-şi mai asumă singur riscul, dacă unele din punctele lui nu se vor împlini, va avea o scuză, că aşa i-a scris electoratul, să nu facă zidul sau să nu declanşeze războiul nimicitor cu ISIS.

    Vrea aşa ceva poporul american? Nu cred. Nu cred că acest iureş al disperării va continua, fiindcă a fost un iureş, aşa cum o dovedesc chiar ultimele mesaje primite de la Trump şi echipa lui, culminând cu cel din ziua alegerilor, primit de la Eric, fiul lui Trump, care scria din titlu Now or never / Acum sau Niciodată! De ce acum sau niciodată? Dacă nu iese tatăl lui, se prăbuşeşte vecia, poporul american cade pe mâna turbaţilor? Dorinţa de victorie nu justifică pierderea raţiunii. Iar scorul a fost echilibrat. Ambii concurenţi puteau câştiga. Dar cred că alegerea lui Trump este un semn de echilibru, de restabilire a balanţei politice. Oricât ar părea de paradoxal pentru unii, dar poporul american a ales raţiunea, calea  istorică a Americii, salvarea identităţii americane, care este o cale echilibrată, rezonabilă, aşa cum a construit-o şi sistemul democratic american actual. Era însă important ca cineva să arate pisica, fiindcă şoarecii prea jucau pe masă, îşi desfăşuraseră anticipat succesul. Cred că situaţia s-a echilibrat cu această calea radicală, propusă de Trump. Dovadă marii industriaşi, cei mai mari bogătaşi ai Americii, care îl susţin acum pe faţă şi i se alătură la guvernare. Să nu uităm că americanii au fost invitaţi să voteze între diplomaţie şi radicalismul puterii, între democraţie şi imperialism. Cu Donald Trump, imperialismul a câştigat o cârjă importantă.

     

    Grid Modorcea

     


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here