Corespondenta din SUA : Preclasicii Marilor Maestri

0
19
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Un eveniment iesit din comun, care mi-a revelat o realitate artistica necunscuta, a fost licitatia “Old Masters” de la Christie’s, unde am putut vedea 64 + 154 loturi, licitate in doua parti, majoritatea tablouri, dar si sculpturi, realizate de artisti pe care nu i-am mai intalnit, din secolele 14, 15 sau 16, care anticipeaza Renasterea, Barocul si Clasicismul, pionierii acestor mari miscari ale istoriei artei. Cand spui Old Masters, te gansdesti la artisti ca Leonardo, Raphael, Botticelli, Tintoretto, la Renasterea italiana, in general, dar si la Varsta de Aur olandeza sau flamanda, la barochisti ca Rubens, Rembrandt sau Velázquez, dar arta lor atat de uluitoare a fost pregatita de inaintasii lor.

Intelesul de “vechi maestri” abia acum ni se infatiseaza in toata complexitatea sa. O realitate artistica, reveland o portrtistica umana si un peisaj nou, prinde acum viata, devine un adevarat document istoric, sub penelul sau dalta a peste 200 de nume noi existente la radacina principala a artei, dar care nu prea au avut sansa sa fie pomeniti, sa circule, sa fie cunscuti decat intr-un cerc de initiati. Greu de crezut ca ei au prevazut toata evolutia clasicista a artei.

Nume ca italianii Bicci di Lorenzo (1373 – 1452), Giovanni Pietro Rizzolli (1495 – 1540), Faustino Bochi (1659 – 1742), Pier Francesco Mola (1612 – 1666), Francesco Granacci (1469 – 1543), olandezii din sec. 17 Godfried Schalcken, Jacob Ochtervelt, Ambrosius Bosschaert, Nicolaes Maes si zeci de altii ca ei, precum Girolamo Brusaferro, Johann Michael Rottmayr, Carlo Giuseppe Ratti, Sir Thomas Lawrence, de care nu am auzit sau pe langa care am trecut pe la Luvru sau alte mari muzee, caci se aflau in umbra titanilor recunoscuti, au ajuns acum in prim plan si ne-au revelat o puternica realitate artistica dezvoltata in Occident, gratie puterii econmice si politice a tarilor in care au trait.

I-as numi preclasicii marilor maestrii, asa cum in muzica Vivaldi, Telemann, Albinoni sau Corelli ii anunta pe Bach si Mozart. Majoritatea sunt italieni, precum Antonio della Corna (1469 – 1491) din Padova, care a fost prezent cu tabloul Christ before Annas, Matteo di Giovanni (1430 – 1495) din Siena, cu Saint Augustine, florentinul Pietro del Donzello (1452 – 1509), cu un tablou reprezentandu-i pe Madona cu Pruncul si langa ei pe Ioan Botezatorul copil; apoi au fost licitate tablouri care apartin unor scoli de pictura, precum Scoala westphaliana (circa 1490), Scoala catalana, inceputul sec. 16, cu tablouri reprezentandu-l pe Sf. Mihail luptandu-se cu ingerii rebeli sau cu diavolul; multe tablouri proveneau din Scoala venetiana, Scoala nord-italiana, Scoala central-italiana, apoi Scoala Bohemiana, Scoala germana, Scoala franceza, Scoala olandeza, Scoala lombarda sau Scoala flamanda, cu cele mai multe prezente. Multe lucrari erau atribuite unor mari pictori, altele faceau parte din cercul unor maestri sau erau create in “maniera lui Rembradt”.

Alta directie tematica au reprezentat-o portretele, prcum Portretul lui John Frederich de Lucas Cranach I (1472 – 1553) din Weimar, achizitionat cu peste 2 milioane de dolari, Portretul Sfintei Catherina de Simon Vouet, Portretul unui cavaler de Giuseppe Maria Crespi, supranumit Lo Spagnuolo, Portretul unei curtezane de Caroselli si multe altele, de o mare frumusete artistica.

Toate tablourile au fost la vedere, adevarate minuni, care depasesc ideea de capodopera. Adica acest cuvant nu mi se pare a acoperi ideea de anticipatie complexa si profunda a marii arte. Preclasicii se dovedesc fondatori absoluti ai frumusetii si-mi este greu sa mai spun acum ca Goya sau Velázquez, de pilda, nu au fost niste imitatori ai unor vechi maestri, de parca i-ar fi copiat pe Anthonis Mor sau Alonso Sanchez Coello, la fel Leonardo pe Bernardo Strozzi sau pe Anne-Louis Girodet, multi necunoscuti sau cunoscuti doar de un cerc de initiati, cum am spus, desi pecetea acestor vechi maestri, considerati second hand in istoria artei, este unica si inconfundabila, are o prospetime fantastica, tocmai fiindca lucrarile lor nu au circulat, nu s-au demonetizat, sunt aproape virgine, precum Portretul lui Tatiana Borosovna Potemkina de Elisabeth-Louise Vigée le Brun. Si Turnul Babel al lui Bruegel nu a fost anticipat de cel al lui Lucas van Valckenborch I? Si Madonele lui Raffael de Madona lui Jan Gossart, supranumit Mabuse (1478 – 1532)? A existat si un Jan Breughel II, ca si un vechi maestru al naturilor statice, Jacob van Hulsdonck. Iar minunea minunilor, Cina cea de taina a lui Leonardo, am vazut-o redimensionata, pusa intr-o noua lumina, o compozitie insolita, de Pieter Pourbus (1523 – 1584). Desigur, multi dintre acesti vechi maestri au fost contemporani cu marii maestri, iar in unele cazuri se poate demonstra ca ei au fost imitatorii maestrilor cunoscuti.

Sigur, au fost si maestri propiu-zisi, ca Titian, cu Portretul Ducelui de Urbino, Jacopo Tintoretto, Antoine Watteau, Frans Snyders, François Boucher, cu o capodopera, Peisajul pictorului, dat cu 2 500 000 de dolari, ca si Satirul lui Sir Peter Paul Rubens; si un alt Sir, Anthony van Dyck, cu fabulosul portret al lui Francois Langlois. Asa cum lotul 229 a fost un tablou dupa Van Dyck, portretul unei tinere femei, care anticipeaza impresionismul! I-am mai admirat pe Jean-Honoré Fragonard, cu un peisaj, William Turner, tot cu un peisaj, pe Hans Holbein, pe Canaletto si inca.

Toate operele licitate sunt citabile. Cum imi spunea o doamna licitatoare, e uluitor cate capodopere au putut sa produca europenii, iar acum ele se vand in America, americanii profita de geniul european. Asa e. Toate valorile artei se varsa ca o cascada in albia americana, care se dovedeste un sorb nesatios, fiindca acum banul decide drumul artei. Daca el trece pe aici, toate operele lumii vor avea un vad american. Fantastic este insa faptul ca americanii au devenit mari cunoscatori, colectionari imbatabili, ei stiu ce sa cumpere. Piata artei are un mare vad aici, in America. Si a fost uluitoare tocmai aderenta la limbajul vechilor maestri.

Cheia acestui limbaj trebuie gasita in felul cum acesti preclasici au interpretat Biblia. Ce viziuni si interpretari originale, care cu timpul au disparut sau nu au mai fost preluate de biserica, precum felul cum era vazuta Sfanta Familie, Patimile Mantuitorului, intalnirea cu Sf. Veronica, tema Lamentatiunii, versiunile Madonei cu pruncii Iisus si Ioan, un tablou apartinand de grupul lui Rubens, Pruncul Iisus binecuvantand, de asemenea un tablou al lui Benjamin West, reprezentandu-l pe Iisus cu un copil alaturi, ca o ilustrare privind Imparatia Cerului.

Pe langa arta desavarsita, dovada a stapanirii secretelor acestei arte, uluitoare este viziunea acestor artisti, noutatea constand in prospetimea reprezentarilor, un fel de stangacie apropiata de arta naiva, dar in esenta, ceea ce este comun acestor vechi maestri este inocenta, care se afla impregnata mai ales in privirile portretelor umane. Este o stare cu care ramai, care te obsedeaza ca un suflu divin. Fiindca toate viziunile exprima o mare credinta, un atasament total fata de subiectele biblice. Poate ca acesta si este secretul realizarii lor desavarsite.

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here