Corespondenţă specială din Italia Importanţa constituirii Comunităţilor româneşti din străinătate

    0
    50
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Astăzi, când se vorbeşte despre diaspora, se face referire la aproape 20% din populaţia României, emigrată în toată lumea, despre care se crede că se ştie totul dar în realitate, se ştie foarte puţin. Astăzi, când se face referire la diaspora, în discursuri, ce se doresc a fi politice, se face referire la o masă amorfă, de care clasa politică se teme, dar pe care ar dori să o poată utiliza, din ce în ce mai mult ca şi masă de manevră. Şi asta pentru că nu există încă un organism care să reprezinte în mod oficial comunităţile de români din străinătate, un organism capabil să poată vorbi dar şi interveni în numele românilor care au fost nevoiţi să îşi părăsească ţara pentru a putea asigura supravieţuirea lor şi a familiilor lor din ţară şi mai apoi, din străinătate. Este aceasta o problemă extrem de importantă, absolut necesară şi a cărei rezolvare nu mai suportă amânare. Este, dacă vreţi, simbolul aspiraţiei la egalitatea în drepturi ale fiecărui cetăţean şi la eliminarea discriminării la care sunt supuşi astăzi cetăţenii români din străinătate. Este o temă care atinge profund sufletul românului din străinătate, aceea de a fi cetăţean român în lume, de a avea un status social recunoscut şi aceea de a avea sentimentul apartenenţei la o comunitate, alta decât aceea a locului în care a emigrat, o comunitate bazată pe limbă, tradiţiile şi obiceiurile din ţara natală, România. Ceea ce aş dori să realizăm în Lombardia, dar şi în alte părţi dacă se vor putea depăşi micile orgolii şi interese personale, este o reformă pe care statul român ne-o datorează, dar pe care, probabil, nu o va realiza vreodată. O reformă datorată şi tuturor acelor copii, acelor minori de naţionalitate română, care nu au simţit sau încercat vreodată, sentimentul apartenenţei la o comunitate românească şi prin aceasta, sentimentul apartenenţei la naţia română. Este aceasta o reformă pe care statul român o datorează şi românilor din jurul României care au pierdut sau nu au reuşit să dobândească vreodată cetăţenia română, dar care pastrează în cuget şi în simţiri românitatea lor şi nu pierd nicio ocazie pentru a o demonstra oriunde şi oricui. Astăzi , Italia politică deschide porţile dobândirii cetăţeniei italiene către noii cetăţeni, discutând serios despre posibilitatea unui “ius soli” moderat, prevăzând acordarea cetăţeniei copiilor care se nasc pe teritoriul italian din părinţi imigranţi, părinţi care, la rândul lor, se află în Italia de cel puţin 5 ani şi în acelaşi timp, introduce conceptul “ius culturae” pentru copiii care au intrat în Italia înainte de împlinirea vârstei de 12 ani şi care au învăţat, cel puţin 5 ani, în şcolile italiene. Sunt acestea nişte măsuri de luat cu urgenţă pentru că minorii sunt o prioritate pentru orice naţiune, dar şi pentru că o parte a politicienilor italieni a înţeles că trebuie să se ia act de realitatea existentă şi să definească noi orizonturi ale drepturilor cetăţeneşti, să dea, astfel, posibilitatea câtor mai multe persoane să se simtă mândre de cetăţenia italiană. În tot acest timp statul român şi incompetenta clasă politică românească înregistrează eşec după eşec şi faliment după faliment în toate domeniile de activitate. Neagă, prin ignorare sau rea credinţă, un cadru legislativ favorabil creării, organizării şi dezvoltării comunităţilor româneşti din străinătate, negând astfel, la aproape 20% din populaţia ţării, recunoaşterea unui status social şi apartenenţa la o clasă, la o categorie socială, cum este cea a diasporenilor, negând în acelaşi timp, unei populaţii de peste 4.000.000 de români, dreptul de a fi mândri de naţionalitatea şi cetăţenia română, dreptul de a se simţi tutelaţi de statul român şi de ce nu, dreptul de a visa la un viitor în România. Rămâne totuşi românilor posibilitatea de a se constitui în comunităţi şi de a cere autorităţilor din ţările de emigraţie ca aceste organisme să fie recunoscute ca şi organisme sau instituţii de reprezentare oficială a intereselor cetăţenilor români din zonele respective, în raport cu autorităţile locale, regionale sau naţionale, după caz. În acelaşi timp, această instituţie va putea fi un partener de dialog şi pentru misiunile diplomatice româneşti din străinătate, fără a se subordona acestora. Rămân deci ferm convins de importanţa creării şi organizării pe baze legale şi democratice ale Comunităţilor Româneşti din afara ţării şi sunt convins că acestea vor deveni laboratoarele care să furnizeze României o nouă clasă politică şi o nouă generaţie de administratori locali care să poată scoate ţara din mocirla în care a adus-o trădarea intereselor naţionale de către o şleahtă de aşa-zişi politicieni, de la lovitura de stat din decembrie ’89 şi până astăzi.
    Cu stimă, Robert RĂDUCESCU, preşedinte România-Lombardia şi Manager Auka Company la Italia


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here