Cuget Liber : Cât de mică trebuie să fie evaziunea, ca Antifrauda Fiscală să închidă ochii?

    0
    93
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  


    În ultima vreme, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală a devenit ţinta atacurilor din partea unor reprezentanţi ai mediului de afaceri, prin intermediul presei. Cei nemulţumiţi acuză „comportamentul abuziv” al inspectorilor antifraudă, susţinând că sancţiunile sunt disproporţionat de mari comparativ cu abaterile constatate şi că, în loc să se ocupe de marile cazuri de evaziune, îi vânează pe găinari.

    Mai supăraţi par a fi hotelierii şi patronii de restaurante de pe litoral. În cadrul unui recent simpozion desfăşurat la Mamaia, aceştia s-au plâns lui Marcel Bogdan Pandelică – secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, că se simt hăituiţi de inspectorii antifraudă, care le închid unităţile pentru o bagatelă de 50 lei neînregistraţi în contabilitate sau le obligă personalul să-şi întoarcă buzunarele pe dos şi să scoată bacşişul la vedere.

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reacţionat la numeroasele critici, prin comunicate de presă, în care de-montează aşa-zisele abuzuri semnalate de mass media, demonstrând că faptele sunt prezentate deformat sau pur şi simplu sunt inventate. ANAF precizează că prioritatea Antifraudei Fiscale o reprezintă combaterea fraudei sistematice (marea evaziune). Astfel, 90% dintre cazurile instrumentate în 2014 au vizat prejudicii de peste 1 milion de euro pe dosar, iar în primele două luni din 2015, dosarele de peste 1 milion de euro au reprezentat 87% din totalul sesizărilor penale. Combaterea micii evaziuni reprezintă o linie secun-dară, care este tratată cu aceeaşi se-riozitate, susţine ANAF.

    Dacă astfel stau lucrurile, ce anume a determinat valul de acuzaţii venite din partea mediului de afaceri? Se ştie că, ani la rând, organizaţiile patronale din numeroase sectoare de activitate le-au cerut guvernanţilor şi Ministerului de Finanţe să ia măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, aceasta fiind şi o formă de concurenţă neloială. Or, odată cu înfiinţarea instituţiei de antifraudă fiscală, la finele anului 2013, s-a produs o schimbare radicală în acţiunea de combatere a evaziunii fiscale. În decurs de un an şi două luni, inspectorii antifraudă au reuşit să destructureze mari reţele evazioniste din producţia şi comerţul cu alcool, din sectorul farmaceutic, din comerţul cu cereale, cu fructe şi legume, cu produse petroliere şi din industria hotelieră.

    Nu vom insista asupra cifrelor, datele despre prejudiciile constatate fiind prezentate lună de lună în cotidianul „Cuget Liber”, care a urmărit îndeaproape naşterea şi evoluţia acestei instituţii. Ceea ce vrem să subliniem este diferenţa radicală între comportamentul inspectorilor antifraudă fiscală şi foştii comisari ai Gărzii Financiare. Despre defuncta Garda Financiară, am auzit de-a lungul anilor numai de rău. Aproape n-a fost articol despre ea, la care să nu existe acuzaţii de abuz şi corupţie pe pagina electronică a ziarului, din partea cititorilor. În schimb, despre inspectorii antifraudă fiscală am auzit doar de bine: că sunt exigenţi şi nu se lasă mituiţi.

    Trebuie spus că măsura suspendării activităţii punctelor de lucru, pentru abateri de la legislaţia privind casele de marcat fiscale, se aplică de pe vremea Gărzii Financiare. Iată, în august 2012, comisarii din Constanţa au verificat 700 de agenţi economici de toate mărimile şi profilurile (hoteluri, cârciumi, baruri, terase, magazine, unităţi de agrement, tarabe), de la Corbu până la Vama Veche. 430 dintre ei (61% din total) s-au ales cu amenzi, în valoare totală de 1.000.780 lei. Activitatea unui număr de 47 de agenţi economici a fost suspendată pe o perioadă de 3 luni.

    În luna august 2013, în cadrul acţiunii „Litoral”, activitatea a 58 de agenţi economici a fost suspendată pe o perioadă de trei luni, pentru că nu aveau case electronice de marcat sau nu le foloseau. Totodată, s-au aplicat amenzi între 8.000 şi 10.000 de lei.

    În timpul minivacanţei de 1 mai, inspectorii antifraudă fiscală au descins în restaurantele, barurile şi cluburile din zonele turistice de la munte şi mare. Au făcut verificări la 359 societăţi comerciale, au constatat 517 încălcări ale legislaţiei financiar-contabile şi au aplicat amenzi în valoare totală de 2,93 milioane lei. În plus, activitatea comercială a 58 firme a fost suspendată. Aceste date demonstrează că atât pe vremea îngăduitoarei şi coruptei Gărzi Financiare, cât şi a incoruptibilei Antifraude Fiscale, industria turismului a continuat să fie o zonă cu mare risc de evaziune fiscală. Diferenţa este că, pe timpul Gărzii Financiare, se găseau metode de a redeschide a doua zi activitatea firmelor suspendate. Procesele verbale de constatare erau astfel întocmite de comisarii „binevoitori”, încât să poată fi contestate şi anulate. Erau frecvente şi cazurile în care contravenienţii îşi continuau activitatea în ciuda deciziei de suspendare.

    Cu Antifrauda Fiscală nu mai ţine figura. Ce e suspendat, suspendat rămâne, cu atât mai mult cu cât, de la 1 martie 2015, a intrat în vigoare procedura de sigilare a unităţilor suspendate.Trebuie precizat că această măsură este dispusă când nu se respectă următoarele prevederi legale:– dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziţionate doar de la distribuitori autorizaţi sau unităţi acreditate;– utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale;– emiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, respectiv emiterea de bonuri cu o valoare care corespunde realităţii;– întocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase în/sau din sertarul casei de marcat.

    Cât de mică ar trebui să fie evaziunea, ca Antifrauda Fiscală să închidă ochii? Legea este oarbă. Pentru ea, n-are nicio relevanţă că evaziunea fiscală este de 1 leu sau de 100.000 de lei. Contează doar abaterea.

    Într-adevăr, este supărător faptul că, pentru o evaziune de 2 lei, se închide o afacere de 10 milioane de lei, care asigură 50 de locuri de muncă. Dar responsabilitatea nu este a celui ce constată încălcarea legii, ci a celui ce greşeşte. Patronul trebuie să-şi facă griji pentru propria afacere şi pentru locurile de muncă, el trebuie să ia măsuri să nu existe abateri de la lege, nici măcar neintenţionate.

    Statul român este de 25 de ani într-un război pe viaţă şi pe moarte cu evaziunea fiscală, un duşman de temut care nu iartă nici visteria ţării, nici bugetele populaţiei, nici economia naţională, nici serviciile sociale. De ce i-ar arăta clemenţă? Faptul că evazioniştii se plâng demonstrează că au început să se teamă de Antifrauda Fiscală. 


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here