Acasă Colţul specialistului Psiholog, Sociolog Cum identificăm dependenţa de cumpărături

Cum identificăm dependenţa de cumpărături

99
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Boom-ul cumpărăturilor, prezent în România mai ales în perioada 2004-2008, s-a domolit. Ştiu că în această perioadă a crizei, nu mulţi se îngrămădesc la cumpărături, dar în acelaşi timp, industria mall-urilor şi a hypermarketurilor o duce încă bine în România, chiar şi în pragul lui 2013, la 5 ani de la declanşarea crizei economice mondiale. De aceea, readuc în discuţie un subiect care m-a fascinat încă din 2006, când am citit articolul omonim scris de Laura Matei în Psihologia Azi, 16/2006.

Industria este presată să producă performanţă. De aceea, tehnicile de merchandising sunt la mare căutare pentru cei care doresc să eficientizeze vânzarea la raft.

Studii asupra comportamentului consumatorului efectuate în SUA deceniul trecut estimau că 10 % din populaţie era dependentă de cumpărături. Din punct de vedere conceptual, această dependenţă de cumpărături se traduce prin compulsia de a achiziţiona anumţi itemi neplanificaţi care nu au o utilitate stringentă pentru consumator şi sunt rezultatul strategiilor promoţionale. Subiect comun de studiu, de exemplu, în merchandising şi psihologia economică, cele două discipline au perspective diferite asupra aceluiaşi fenomen. Înainte de a se instala reforma Bologna în România, am avut oportunitatea de a le studia pe amândouă, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din Iaşi, respectiv la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi. Nu ştiu în ce măsură se mai regăsesc în programele actuale, dar mi se par de o importanţă vitală, atât pentru economişti, cât şi pentru psihologi.

Psihologia economică studiază mai degrabă impactul dependenţei de cumpărături asupra psihicului, studiind mecanismele psihologice ce-l determină pe individ să simtă nevoia de a cumpăra într-o manieră aparent nejustificată. Merchandisingul studiază acele tehnici eficeinte de aranjare pe raft ce determină comportamentul consumatorului spre a cumpăra cât mai mult, chiar şi din ceea ce nu are nevoie.

Nu am găsit însă nicăieri un studiu serios care să se concentreze în mod exclusiv pe dependenţa de cumpărături în România, deşi acest subiect mi se pare foarte interesant şi foarte practic în zilele de azi, cu atât mai mult cu cât există o aşa-zisă “criză”.

Există 4 tipuri de cumpărărturi impulsive:

1) pure, care sunt foarte rare şi nu pot constitui subiectul unei cercetări de anvergură şi sunt mai degrabă apropiate de un model teoretic dar greu de observat în realitate;

2) de apel, în care individul îşi aduce aminte că are nevoie de un produs atunci când îl vede, ceea ce nu se încadrează în limitele definite ale dependenţei de cumpărături;

3) sugestive, care presupune descoperirea unui anumit item pentru prima dată şi achiziţionarea lui pe loc – acestea ar fi obiectul principal al cercetării;

4) planificate, în care caz individul aşteaptă o ocazie favorabilă posibilităţii de achiziţie.

De obicei, indicatorii unei dependenţe de cumpărături, din punct de vedere psihologic, sunt când consumatorul îndeplineşte cât mai multe din acestea:

  1. este singur când cumpără;
  2. intră în magazin pentru un produs şi iese cu zece;
  3. nu ţine cont de limitele bugetului existent şi are probleme financiare;
  4. îşi satisface o altă necesitate psihologică de tendinţă patologică (cum ar fi un mecanism de apărare sau o strategie de coping), care nu are nici o legătură cu utilitatea intrisecă a produselor cumpărate;
  5. are un comportament evitant în ceea ce priveşte răspunsurile despre ce a cumpărat;
  6. păstrează acest comportament o perioadă de cel puţin 2-3 luni.

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

discerne.wordpress.com


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here