Cum sa distrugi pasnic o tara

0
27
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru


Alternative News Romania

Cât valoreză, cât mai
valorează azi relaţia politico-militaro-economică româno-americană? Cum
să o cântărim, cum să apreciem această relaţie? Avem la îndemână câteva
unităţi de măsură pe care le poate folosi oricine.

După părerea multora,
relaţiile americano-române nu pot fi mai valoroase decât oamenii
publici, cei politici în primul rând, pe careestablishment-ul american
i-a susţinut, îi susţine în continuare, ba chiar i-a fabricat în România
(indiferent de CV-ul lor până la preluare).
Cine sunt aceştia ?
Sunt cunoscuţi de toată lumea : Traian Băsescu, Elena Udrea (candidata
americanilor la preşedinţie, s-a spus), Mark Gitenstein, Emil Boc, Laura
Codruţa Kövesi, George Cristian Maior, Florian Coldea, Mihai Răzvan
Ungureanu, Duane Butcher, Cătălin Predoiu etc. Plus ziarişti
înregimentaţi mai demult (din 90 deja !) sau mai recent, ONG-uri fără
număr, brokeri singuratici etc.
Cei susnumiţi pe cât sunt de
apreciaţi de partea americană, care nu e neapărat doar guvernul american
propriu-zis (mai sunt neoconservatorii, băncile, Wall Street-ul, alte
businessuri – aşa e la imperii !), pe atât sunt de detestaţi, huliţi de
populaţia României. Din motive evidente, nu-i punem la socoteală pe
adversarii lor politici. De altfel, şi aceşti adversari ai
„proamericanilor” sau, mai larg, ai „prooccidentalilor” sunt la fel de
detestaţi de populaţia tăcută a României, chiar dacă motivele sunt
parţial diferite. Adică aceştia ar fi moştenitorii socialismului şi al
unui anume naţionalism destul de emasculat, dar nu mai puţin
„proamericani” şi „prooccidentali”, mari iubitori de ultraliberalism
global ei înşişi.
Avem o problemă deci ? Da, şi încă una cât
roata carului şi aparent fără soluţie. De la vizita la Bucureşti, în
2003, a celebrului general William Odom (fost şef NSA, printre altele)
şi propulsarea pe post de candidat serios la preşedinţie a dubiosului
marinar Traian Băsescu, distrugător al flotei României dar promovat
surprinzător negociator PSAL în 1999 (pentru care competenţe ? acelea de
distrugător al flotei ?), şi până la vizita ciudatului emisar al lui
Hillary Clinton, Philip Gordon, care a infirmat (democratic ?)
rezultatele referendumului de demitere a lamentabilului „proamerican”
Băsescu Traian, drumul a fost lung şi catastrofal pentru România. (De
menţionat că generalul William Odom a ţinut o conferinţă la Casa NATO la
18 martie 2003 şi i-a văzut pe toţi liderii politici majori din
capitala României, inclusiv pe primarul Traian Băsescu, care nu se găsea
iniţial pe agenda sa.)
Visul euroatlantic (UE+NATO) al românilor
seamănă tot mai bine cu un teribil coşmar. Peste patru milioane din 23
de milioane de români s-au răspândit pe toată planeta, printre care şi
cei mai buni tineri. Toată industria românească, plus flota, a fost
făcută praf şi furată la bucată. Activele majore ale ţării au fost luate
cu japca, prădate de puterile europene în schimbul aderării la
fantomatica UE (combinatul de la Galaţi, Petrom, BCR şi celelalte bănci,
pădurile devastate tot de austrieci etc.). Fosta Familie regală a fost
reintrodusă de capetele încoronate europene (în numele a ce ?) într-o
ţară cu Constituţie republicană, din care regele Mihai abdicase (forţat,
ca la toate abdicările), şi i s-a restituit tot ce a vrut, fără să i se
ceară înapoi ceea ce luase ilegal (tablourile lui El Greco etc.).
Complicitatea unor prim-miniştri, corupţi sau doar necalificaţi (Năstase
şi Tăriceanu), e dovedită cu documente publice. Aşa-zisa Casă regală a
României, devenită de câţiva ani minge de fotbal în meciul
politruco-oligarhic, n-ar greşi prea mult dacă s-ar intitula, după
schimbările recente la succesiune, Casa Duda a României…


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here