Cuvantul Liber : Castelul Bethlen din satul Criş, înconjurat de porci

    0
    127
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Autor: VASILE LUCA
    Sondajul nostru

    Renumitul cercetător şi arheolog, profesor doctor în istorie, Gheorghe Baltag (decorat cu Ordinul „Meritul Cultural clasa I”, în 2003, membru al Corpului cercetătorilor şi experţilor naţionali) m-a contactat telefonic, spunându-mi despre dezastrul ce se prefigurează în satul Criş, pe domeniul castelului Bethlen, retrocedat urmaşilor grofului maghiar, şi că porcii sunt lăsaţi liberi în parcul dendrologic din apropierea castelului, parc înscris pe lista de Patrimoniu Naţional, ca monument istoric protejat.

    Ajungând în dreptul porţii, ne e dat să constatăm că inscripţiile despre castelul Bethlen au fost schimbate, devenind „Casa Păcii”( Bek Hozo), o răstălmăcire a unui obiectiv istoric de pe pământul transilvan. Până la retrocedare, multe din lucrările de reamenajare, reparaţii de ziduri, acoperiş, consolidări, lucrări de interior au fost suportate de statul român. Aşa cum spunea specialistul în istorie Gheorghe Baltag, „acest castel aparţine istoriei Transilvaniei şi el trebuie păstrat ca atare. În istoria Transilvaniei sunt amestecaţi nu numai unguri, ci şi români şi saşi, ei sunt prezenţi, aici, iar groful n-ar fi putut să facă nimic dacă nu avea forţa de muncă a românilor şi saşilor, un domeniu feudal nu putea exista fără munca acestor pălmaşi, cei care au întreţinut acest domeniu”. Un localnic povestea cum, pe timpul regimului comunist, parcul era îngrijit, se ţineau lecţii de botanică cu elevii, despre protejarea naturii, pe când acum lucrurile sunt cu totul altele. După cum spunea cu indignare un alt localnic, nu numai că n-au refăcut aleile de altădată ale parcului, dar au dat drumul la porci, urina se trage la rădăcina copacilor, ceea ce va duce la uscarea acestora. „Nu este altceva decât un mod de a distruge ce are mai valoros acest parc dendrologic protejat prin lege, cu acele specii de copaci care şi-au urmat creşterea nealterată, de o uimitoare vivacitate, pesemne şi datorită climei. Şi cum vin mulţi turişti în zonă, lesne se poate interpreta o atare prezenţă a porcilor în parc. Iată ce fac românii, cum îşi protejează bunurile de patrimoniu, deşi întregul parc este îngrădit, ca de altfel întreg domeniul castelului”. Porcii aparţin celor din incinta castelului, nicidecum locuitorilor satului, la rându-le indignaţi de aceste voite încălcări ce duc la distrugerea parcului, ca să nu mai punem la socoteală mirosul ce inundă întreg centrul aşezării. Vin turişti care filmează, iar turma de porci, săpăturile făcute cu buldozerul într-un parc dendrologic, protejat de lege, nu dau bine în scurtmetrajele de actualitate ale unor televiziuni. Ministerul de resort, Protecţia Mediului, Direcţia Silvică Mureş, Ocolul Silvic Sighişoara, ONG-urile cu profil de protejare a Mediului sunt chemate să-şi facă simţită prezenţa în astfel de cazuri.

    După unii, familia Bethlen a concesionat castelul unei fundaţii maghiare conduse de un preot franciscan care, probabil, are alte interese. Înainte, pe timpul regimului comunist parcul era întreţinut, în prezent se vede eroziunea agresivă şi accentuată a terenului de pe lângă zidurile de apărare. Moştenitorii familiei Bethlen au primit, în satul Criş, aproape 700 ha de pădure. Dacă s-ar dori, se poate trece la trasarea unui circuit turistic în jurul castelului, cu vizitarea acestuia şi a împrejurimilor, doar că porţile sunt închise pentru vizitatori pe seama unor lucrări. Tot de la localnici am aflat că printre ierburile şi lăstărişul ce au invadat parcul, se află o criptă construită de Elias Nicolai, cel mai important sculptor renascentist din Transilvania secolului al XVI- lea, construcţie aflată în stare de degradare. La început, moştenitorii castelului retrocedat au avut intenţii bune, dar acum s-au pus pe distrugeri, în parc a mai rămas un pavilion în ruină alături de o fântână arteziană. Un localnic, cât de cât avizat, ne-a ţinut un scurt istoric despre familia grofului Bethlen, a celor ce au primit la retrocedare castelul, prin mijlocirea şi ajutorul unui parlamentar maghiar, de profesie avocat. O altă moştenitoare, nora grofului, locuieşte la Viena. Între neamuri există un îndelungat şir de procese ce durează de aproape 10 ani. Din câte se pare nu s-a ajuns la niciun rezultat privind cotele de moştenire, procesul a ajuns să se judece la Tribunalul de la Haga. O parte din actualii moştenitori, prin intermediul unor avocaţi, au semnat un act prin care fundaţia unui preot franciscan a preluat castelul şi, nici la câteva săptămâni de la semnarea acelei tranzacţii, a poposit la castel nimeni altul decât preşedintele Ungariei – Ianos Ader, însoţit de familia sa. Aşa cum spunea un localnic, degeaba doreşti să stai de vorbă cu cineva din castel, cei de acolo sunt cetăţeni maghiari veniţi din Ungaria, se feresc de discuţii pe tema castelului, nu ştiu o boabă româneşte, nu se ştie ce hram poartă şi cine, de fapt, e în spatele acestei afaceri. Ca atare, un sat eminamente românesc şi locuitorii acestuia au devenit o populaţie neînsemnată în calea unor stăpâni sfidători, iar atunci când doreşti să-i întrebi ceva pe cei din castel, îţi răspund cu invariabilul „Nem tudom romanul”, îţi întorc ostentativ spatele. Paza şi administrarea castelului sunt asigurate de oameni aduşi tocmai din Ungaria, ca şi cum locul acesta (ca şi altele unde se organizează tot felul de tabere de îndoctrinare) a devenit fieful multor activităţi puţin sau deloc cunoscute, lucru care ar trebui să le dea de gândit celor ce sunt plătiţi să vegheze, nu să hiberneze, într-un stat de drept tot mai risipit şi furat. Dar cine să vadă?


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here