DE CE ROMÂNII CA ENTITATE COLECTIVĂ NICI NU SE REVOLTĂ PREA TARE DAR NICI NU SE SUPUN TOTAL SPRE DEOSEBIRE DE POPOARELE NOMADE ȘI MAI RECENTE?

    69
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

     

    Adrian Grigoriu

     

    Și de ce Poporul Român este neîncetat atacat mai abitir decât celelate popoare, dar supraviețuiește relativ intact? Răspunsul este binecunoscut de mult timp și dacă școala și mass media refuză să îl ofere românilor, de fapt îl ascund, noi trebuie ca pe alte căi să îl aducem la cunoștința românilor.

    Pe scurt, firea românului bazată pe ortodoxie și armonie organică, firească, este să caute armonia chiar in condiții ostile, să se sustragă provocărilor dar să rezolve conflictele meticulos, sistematic, fără distrugere, cu dragoste și chiar cu sacrificii personale.

    Iată ce se gaseste scris de peste 75 de ani în cartea lui Ovidiu Papadima “O viziune românească a lumii” publicata la Bucureşti în 1941, republicată.

    “Satul, cu sociologia lui folclorica, e o imensa familie. Orasul, cu sociologia lui pozitivista, e un infern de dusmanii si ignorari reciproce. In sat, cu economia lui patriarhala, nimeni nu moare de foame pentru ca nu-l lasa solidaritatea organica a satului. In orasul modern, cu economia lui savanta, exemplare umane dintre cele mai alese pier ratacind pe strazi fara sa le arunce nimeni o privire de mila, fara sa caute nimeni de ce sufera, ca atatia poeti blestemati ce sfarsesc uitati prin spitale.

    (…)

    Cel dintai (omul satului) e integrat prin folclor in armonia firii; celalalt (omul orasului) e izolat, instrainat de ea prin stiinta moderna, care a creat un univers mecanic, unde omul se simte ingrozitor de singur. Intaiul traieste, viu inca, toata poezia cosmosului; celalalt traieste drama atroce a conditiei umane de azi. Celui dintai – care vietuieste inca, mai mult sau mai putin latent, in sufletul mai tuturor carturarilor nostri – ii datoram poezia romana, atat de frageda si de frumoasa. Celui de-al doilea – care de-abia incepe sa existe pe la noi – ii datoram, nu adancile spaime si nelinisti moderne, pe care inca nu le simtim, ci iritatiile, nevrozele, dezechilibrele sufletesti, care s-au aratat demult in gazetaria noastra, ca apoi sa irumpa si in epica noastra culta.

    (…..)

    Viziunea folclorica a lumii pe romaneste … e o ordine etica in adancul ei si estetica in expresiile sale. Nu e numai o ordine etnica de viata, ci si o ordine crestina, adica puternic orientata spre transcendent. Dar crestinismul sau e ortodoxie, si ortodoxia sa e romaneasca. In consecinta, nu va incerca deloc sa-l desparta pe om de trupul lui, de pamant, de viata. Perspectivele sale vor fi totdeauna cosmice si totusi necontenit umane. Omul va considera deopotriva drept al lui Dumnezeu si lumea pamantului, ca si cea cereasca. De aceea, nu le va vedea luptandu-se, ci armonizandu-se intr-o adanca intrepatrundere. Viata de dupa moarte va fi in chip firesc o prelungire a celei de pe pamant, dupa cum cea de aici e o pregaire a celei de apoi. cosmosul va fi o prelungire a sufletului sau, dupa cum el, omul, nu-i decat o veriga din lantul de armonii materiale ale cosmosului. p. 9”

    https://irinamonica.wordpress.com/…/ovidiu-papadima-o-vizi…/

    https://irinamonica.wordpress.com/…/ovidiu-papadima-despre…/

    Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii

    “Satul, cu sociologia lui folclorica, e o imensa familie. Orasul, cu sociologia lui pozitivista, e un infern de dusmanii si ignorari reciproce. In sat, cu economia lui patriarhala, nimeni nu …

    irinamonica.wordpress.com


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here