DECEMBRIE 1989 – IANUARIE 2014 : 24 DE ANI DE JUSTITIE STALINISTA IN ROMANIA .[1]

    0
    41
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    Foto: RIA Novosti

    Bruxelles-ul, Washington-ul şi cancelariile occidentale şi-au trimis la Bucureşti de mii de ori emisarii şi au făcut nenumărate rapoarte fictive la adresa funcţionării mecanismului democratic şi a independenţei Justiţiei. Două principii capitale ale statului de drept, care datorită directivelor occidentale pentru România, trebuie să lipsească cu desăvârşire.

    Pe 25 decembrie 1989, odată cu asasinarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, structurile Republici Socialiste România, prevăzute de Constituţie, au fost desfiinţate, dar nu în totalitate. Armata, prin CFSN-ul instalat de ea la putere, a preluat din mers şi a manevrat în scopul satisfacerii intereselor beneficiarilor occidentali ai Loviturii de stat şi împotriva intereselor României, o stare de fapt deja existentă: funcţionarea Secţiei pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR. În atributele acesteia intrau controlul total al instituţiilor subordonate: Departamentului Securităţii Statului (DSS), MApN, MAI, Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Direcţia Arhivelor Statului şi Direcţia Generală a Penitenciarelor, inclusiv avizarea numirilor de cadre de conducere. Nici un ordin, directivă sau instrucţiune al conducerii acestor instituţii, nu se aplica dacă nu avea avizul Secţiei pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR. Una din sarcinile de bază a acestei secţii era acea de a asigura exportul prin contrabandă sau nu, în bune condiţiuni a armelor produse de Direcţia Înzestrare din MApN, condusă de generalul locotenent Victor Stănculescu, ca element primordial al mecanismului deAport Valutar Special.

    http://romanian.ruvr.ru/2014_01_17/De-ce-trebuia-rasturnat-de-la-putere-CeauSescu-pe-22-decembrie-1989-Partea-I-4764/

    În ultimii 3-4 ani ai regimului Ceauşescu, Secţia Militară a CC al PCR a avut şefi numai ofiţeri provenind din MApN: generalii-politruci Ion Dincă, Constantin Olteanu şi Ion Coman. De menţionat faptul că pe 22 decembrie 1989, la scurt timp după decolarea elicopterului prezidenţial de pe sediul CC, Ion Coman a fost arestat, fiind astfel demis din funcţia de şef al Secţiei Militare a CC al PCR, care, SURPIZĂ, a continuat să funcţioneze încă multă vreme după aceea. Mai trebuie spus şi că în fiecare Comitet judeţean de partid exista un instructor pe probleme speciale (de regulă ofiţer MApN) care se subordona direct Secţiei Militare şi care în 22 decembrie 1989 a fost transformat de către armată în preşedinte al CFSN local. Cum pe 23 decembrie 1989, Securitatea a fost subordonată Armatei, toţii şefii de direcţii şi servicii au fost înlocuiţi cu ofiţeri de contrainformaţii militare sau din cadrul DIA.

    După numai o zi de la execuţia preşedintelui Ceauşescu, pe 26 decembrie 1989, Consiliul Provizoriu al FSN şi-a ales preşedintele în persoana lui Ion Iliescu, primul lucru făcut de acesta fiind acela de a-l numi pe ofiţerul MApN Cătălin Voicu în funcţia de membru al Secţiei Militare, responsabil de Parchetul General (fostă Procuratură Generală) cu scopul subordonării activităţii instituţiei, sub pretextul că asigura totodată paza procurorului general şi a Procuraturii. Voicu i-a adunat pe procurori şi le-a spus fără perdea conţinutul ordinului pe care-l primise: din acel moment Armata şi CFSN conduceau Procuratura Generală prin intermediul luişi cine nu executa ordinele urma să fie împuşcat ca terorist. Că a fost Voicu sau că era altcineva, n-are nicio importanţă. Important e că fiind ofiţer, acesta reprezenta Armata română, cea care preluase şi continua să deţină puterea reală, făcând cu ea ce vroia. Armata fiind cea care l-a trădat pe Ceauşescu, organizând şi executând operaţiunea de declanşare a revoltei populare urmată de simularea represiunii masive de la Timişoara.

    http://romanian.ruvr.ru/2013_12_15/Revolutia-Romana-DeclanSarea-revoltei-din-1989-de-la-TimiSoara-dintr-o-alta-perspectiva-Partea-a-V-a-5802/

    Armata română, prin Direcţia sa de Război psihologic, s-a oferit să asigure cu autospecialele sale tehnica de sonorizare-amplificare, la mitingul din 21 decembrie 1989, miting pe care tot ea l-a spart, utilizând vacarmul sonor special mixat, având la bază zgomotul produs de motorul de avion supersonic. Armata a fost cea care a creat diversiunea cu teroriştii invizibili, cele 8 mari oraşe româneşti, desemnate de Doctrina Naţională de Apărare drept „cetăţi de muncă şi apărare”. Utilizând în acest scop amenajările secrete din Planul de pregătire a teritoriului şi economiei naţionale pentru apărare, precum şi nucleele de rezistenţă armată ale Direcţiei Informaţii Militare, antrenate în lupta de gherilă urbană şi înarmate din timp să acţioneze precum partizanii în localităţile ocupate de inamic.

    http://romanian.ruvr.ru/2013_12_17/Revolutia-Romana-Unde-sunt-autorii-diversiunii-Si-teroriStii-din-decembrie-1989-Partea-a-VII-a-3842/

    Tot Armata română a fost cea care a organizat şi executat mult legendara diversiune radioelectronică, în fapt o simplă aplicaţie a Forţelor Aeriene şi Apărării AA a Teritoriului.

    http://romanian.ruvr.ru/2013_12_18/Revolutia-Romana-Diversiunea-radioelectronica-din-1989-opera-conducerii-Aviatiei-Si-a-Apararii-AA-3453/

    Maiorul magistrat Mugurel Florescu era consilierul juridic al Direcţiei Înzestrare a MApN, mâna dreaptă a generalului Stănculescu. El era omul care cunoştea toate detaliile contractelor de armament până pe 22 decembrie 1989 şi tot el a participat alături de Stănculescu, în calitate de martor la procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu. Aşa se face că tot pe 26 decembrie 1989, Mugurel Florescu a fost avansat colonel plin şi la câteva săptămâni general maior, numit şef al Parchetelor Militare şi Procuror General-adjunct al României.

    Poziţie de unde a protejat ani la rând traficul cu arme al noii Puteriinstalate în decembrie 1989. Tot datorită lui, în majoritatea dosarelor din decembrie 1989, militarii care au tras omorând şi rănind români, în conformitate cu scenariul pus în aplicare de generalul locotenent Victor Stănculescu, au fost scoşi basma curată, cu formula magică: s-au aflat în eroare de fapt, adică nu şi-au dat seama ce făceau cu armamentul cu care fuseseră instruiţi să lupte. Procurorii militari subordonaţi lui Florescu n-au vrut să inculpe pe cineva pentru infracţiunea de genocid, deşi 942 din cei peste 1.000 de morţi din decembrie 1989 au rezultat după fuga şi capturarea cuplului Ceauşescu. Singur condamnat (şi executat) pentru această faptă fiind Nicolae Ceauşescu, cel care n-a avut nimic de-a face cu teroriştii inventaţi de armată.

    Secţia Parchetelor Militare, condusă de Florescu, era o adevărată mină de aur pentru noua Putere instalată ca urmare a execuţiei preşedintelui Ceauşescu, întrucât Secţia pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR îi încredinţase arhivele fostei Securităţi, în ceea ce priveşte magistraţii din întreaga Justiţie. Din dispoziţia lui Ion Iliescu, ofiţerul Voicu şi colonelul magistrat Florescu, împreună cu ofiţerii CI-ştii din Justiţie şi procurorii militari coordonaţi de locotenent colonelul magistrat Mihai Popov, s-au ocupat de trierea notelor informative pentru a depista şi întocmi dosarul complet al tuturor procurorilor şi judecătorilor care erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii. Suplimentar, din aceste note informative au mai fost identificate şi ce păcate lumeşti avea fiecare magistrat, pentru a putea fi şantajat, în caz că nu execută comenzile auto-intitulatului garant al puterilor în stat, adică al preşedintelui României. Toate sintezele elaborate de echipa ofiţerilor Cătălin Voicu, Mugurel Florescu şi Mihai Popov au fost trimise la sediul MApN. Majoritatea CI-ştilor din Justiţie care l-au ajutat pe Voicu & Florescu au devenit judecători şi procurori militari, fiind numiţi pe funcţii mult mai mari decât le permitea legea.

     Cei de pe lista întocmită de Voicu au trecut în totalitate „de partea Justiţiei independente” create de noua Putere post-decembristă, fiind promovaţii ulterior să conducă destinele Justiţiei. Ceauşescu, odată venit la putere în 1965, făcuse în cele două decenii care au urmat, paşi uriaşi în eradicarea practicilor staliniste în Justiţie. Numai că noua Putere instalată prin Lovitura de stat din decembrie 1989 a primit din partea Occidentului, beneficiarul răsturnării ordinii de drept din România, sarcina întoarcerii la practicile staliniste în Justiţie. Practici care nostalgicului Ion Iliescu îi erau foarte dragi şi pe care, după cum vom vedea în continuarea materialului, au fost preluate şi perfecţionate de toţi preşedinţii post-decembrişti ai României.

    Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

    Preluare  Vocea  Rusiei

    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here