Diferenţa între imagine şi identitate şi cum contează ele în poziţionare

0
125
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

View Results

Loading ... Loading ...

Am publicat săptămâna trecută un articol Psihologie vs. NLP in Romania, partea I şi partea II. Continuarea sa de azi tratează diferenta intre imagine si identitate in brandingul personal, cu o particularizare speciala pe aceasta diferenta.

În momentul în care un specialist NLP (programare neuro-lingvistică) intră în concurenţă directă cu un psiholog poziţionându-se ca psiholog dar oferind servicii NLP nu este doar un deserviciu făcut sieşi, sau clienţilor săi pe care îi induce în eroare, dar atât psihologiei cât şi NLP-ului ca domenii, întrucât transmite un mesaj confuz în piaţa largă. Mai mult, în loc să existe o colaborare între COPSI şi ARONLP pentru diferenţierea clară, ca poziţionare prin strategie de marketing a domeniilor care există în piaţă, există un non-dialog, sau mai bine spus chiar o anticomunicare. Aceasta nu serveşte nimănui.

Gerard O’Donovan, fondatorul Noble Manhattan Coaching (o companie reprezentată în 7 ţări), a spus în cadrul unui curs ţinut la Bucureşti: “eu, înainte să mă prezint, îl întreb mai întâi pe celălalt cine e, ce face” – pentru că astfel, va putea să se poziţioneze mai bine ca furnizor de servicii în faţa omului.

Eu, spre exemplu sunt:

  • marketer (am făcut studii universitare de scurtă durată în marketing + am lucrat 1 an în branding + am lucrat peste 2 ani în copywriting );

  • relaţionist (licenţă în relaţii publice, studii universitare de 5 ani + consultanţă în PR, online şi offline);

  • consultant în HR (2 mastere în HR + certificat în SUA caGlobal Career Development Facilitator + 2 formări recunoscute internaţional în instrumente psihometrice + peste 3 ani de practică în consultanţă în carieră + am urmat studii recunoscute guvernamental în consultanţă antreprenorială + am lucrat drept consultant pentru antreprenori + am fost membru în Asociaţia Consilierilor Români);

  • trainer (am urmat formare de formator care este recunoscută guvernamental);

  • inspector în resurse umane (formare specializată recunoscută guvernamental + am acordat consultanţă în chestiuni legate de Codul Muncii);

  • autor (am publicat 2 cărţi + am fost redactor la diverse publicaţii + am participat/fost premiat la diferite concursuri şi conferinţe cu lucrări de specialitate + am publicat articole şi proză scurtă în reviste şi ziare + am scris piese de teatru – chiar dacă încă nu le-am publicat + sunt blogger + am terminat o specializare în ştiinţe ale comunicării );

  • blogger (am publicat pe numeroase bloguri, începând din 2007; am 3 bloguri din care pe 2 scriu cu regularitate).

Deci, având în vedere cărui public mă adresez, voi alege una dintre aceste “subidentităţi”. Atenţie însă!

  • Am lucrat, cumulat, vreo 3 ani în cercetare socio-umană, dar nu mă consider cercetător şi nu m-am promovat niciodată ca atare;
  • Am scris piese de teatru, dar nu m-am numit niciodată dramaturg;
  • Am scris şi publicat cărţi, dar nu m-am numit niciodată scriitor (vezi aici diferenţa între “autor” şi “scriitor”);
  • Am făcut şi am publicat fotografii excelente, dar nu m-am numit niciodată oficial fotograf;
  • Am asistat vreo doi regizori de film în locaţii de filmare în Bucureşti, dar nu sunt asistent regizor!

Doar pentru că am făcut anumite (diverse) lucruri, la un moment dat, fără să am calificarea pentru asta (acolo unde este cazul), nu înseamnă că pot să mă promovez pe mine ca un specialist sau ca un acreditat în acele domenii. Pentru că nu sunt. Şi nici nu-mi propun să fiu. Este responsabilitatea mea, ca specialist în formare, să nu las imaginea să meargă dincolo de identitate, ci să-mi iau întotdeauna o marjă de eroare. Nimeni nu are tot timpul dreptate şi puţini sunt atât de deştepţi precum se cred. A fi specialist presupune întotdeauna o delimitare clară. Nici chiar un doctor în psihologie nu este un specialit în psihologie în general, ci în acea ramură specifică a psihologiei în care şi-a dat doctoratul: psihologie organizaţională, psihoterapie, consiliere de cuplu, etc.

Revin. Am pornit săptămâna trecută de la un caz de malpraxis în ceea ce priveşte psihologia. Psihologia la care mă refer este cea a strategiilor de marketing ale organizaţiilor profesionale care se ocupă cu acreditarea, etica şi reglementarea desfăşurării profesiilor. S-ar putea argumenta că din punct de vedere legal, nici specializarea în NLP şi nici cea în coaching nu sunt recunoscute guvernamental undeva (cel puţin după cunoştinţele mele). Fac specificarea: aici nu vorbim din punct de vedere legal, aici vorbim din punctul de vedere al realităţii pieţei, şi din punctul de vedere al poziţionării unor domenii de sine stătătoare care deja există. Problema nu este una doar administrativă, de recunoaştere. Dar nu este vorba doar despre asta. Problema este una a semnificaţiei, care ne duce în terenul imaginii, dincolo de identitate. Ceea ce automat transformă particularitatea acestui tip de malpraxis într-una de marketing, care trebuie înţeleasă şi abordată în termenii corecţi şi corespunzători.

VA URMA

Happy personal development!

Îţi mulţumesc!

Stefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

discerne.wordpress.com

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here