Dincolo de falsele dileme ale domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu:

1
92
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Sondajul nostru

Reacţia specialiştilor Muzeului Naţional de Istorie a României, semnatari ai scrisorilor deschise adresate Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale

În conferinţa de presă organizată în data de 12 decembrie 2017, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu, proaspăt suspendat din Registrul Arheologilor din România (conform unei rezoluţii a Comisiei Naţionale de Arheologie), a livrat opiniei publice o falsă dilemă izvorâtă dintr-o întrebare (cu răspunsul inclus) care ar putea fi formulată astfel: „ce ar trebui să facă un muzeu dacă un cetăţean onest se prezintă cu desaga plină de obiecte descoperite cu detectorul de metale?” Muzeul ar trebui să preia piesele (şi să ofere mulţumiri şi recompense) sau muzeul ar trebui să alunge cetăţeanul, cu riscul ca acesta să-şi caute fericirea şi împlinirea (materială) în străinătate. La această conferinţă de presă a fost prezent şi domnul Augustin Lazăr, Procurorul General al României. Oare domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu a insinuat, în prezenţa domnului Procuror General, că achiziţia pieselor trebuie făcută în orice condiţii şi altfel decât prevede legea? Oare, prin lipsă de reacţie la afirmaţiile domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu, domnul Procuror General al României consideră şi domnia sa că legea poate fi încălcată, dacă scopul este nobil?

Aşa cum au semnalat numeroasele memorii pe care arheologii din comisia de achiziţii le-au înaintat domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu în perioada 2014-2016, MNIR a cumpărat un număr foarte mare de piese descoperite cu detectorul de metale prin eludarea vădită a prevederilor legale, precum şi a instituţiilor care au atribuţii directe (expres enunţate de lege) privind protecţia patrimoniului arheologic.  Situaţia a fost adusă în mod repetat la cunoştinţa opiniei publice şi a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (http://www.archaeology.ro/pagini/dezbatere_2005.html), ultima dată printr-o petiţie semnată de peste 340 de cetăţeni.

Deoarece domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu nu ne-a oferit posibilitatea de a ne exprima punctul de vedere la conferinţa de presă mai sus amintită, readucem în atenţie întrebările care au fost adresate domniei sale în numeroasele noastre memorii:

De ce nu aţi răspuns până acum solicitărilor noastre? De ce membrii comisiei nu au primit avizul juridic solicitat? Ţinând seama de faptul că avizul juridic din 2014 a fost negativ, de ce piesele descoperite cu detectorul au fost în continuare acceptate de-a lungul anului 2015 şi ulterior cumpărate, conform procedurii de achiziţii improprii? Cine trebuie să răspundă pentru această situaţie, în condiţiile în care nu aţi adus avizul la cunoştinţa celor care l-au solicitat, precum şi la cunoştinţa celor implicaţi în activitatea de achiziţii? De ce nu a fost modificată procedura de achiziţii bunuri culturale, în acord cu legile la care membrii comisiei au făcut referire şi cu sugestiile pe care unii specialişti le-au înaintat grupului de lucru în decembrie 2014? De ce nu există o decizie care să stabilească modul de organizare, funcţionare şi atribuţiile Comisiei de recepţie, evaluare, achiziţii de obiecte de patrimoniu, aşa cum v-am solicitat? De ce modul de organizare, funcţionare şi atribuţiile Comisiei de recepţie, evaluare, achiziţii de obiecte de patrimoniu nu au fost adaptate noului fenomen apărut, în conformitate cu legile de protejare a patrimoniului arheologic invocate de membri ai comisiei în adresele înaintate? Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al MNIR modul de organizare, funcţionare şi atribuţiile Comisiei de recepţie, evaluare, achiziţii de obiecte de patrimoniu se stabilesc prin decizia managerului. De ce, după prima sesizare înaintată, piesele descoperite cu detectorul de metale au fost preluate în continuare direct de la detectorişti, eludând legile la care membrii comisiei de achiziţii au făcut apel? De ce ofertanţii nu au fost informaţi despre prevederile legale pe care ar trebui să le îndeplinească? De ce a fost convocată în regim de urgenţă o şedinţă a comisiei de achiziţii pentru data 17.12.2015 care a avut pe ordinea de zi rediscutarea ofertelor care fuseseră respinse fără echivoc? În această şedinţă convocată intempestiv (cu mai puţin de 24 de ore faţă de momentul întrunirii) nu a fost prezentat nici un argument juridic scris care să conducă la invalidarea hotărârii adoptate anterior de către comisie, după cum o dovedeşte procesul-verbal semnat de membrii prezenţi. De ce aţi desfiinţat comisia de achiziţii care a amânat discutarea ofertelor de piese descoperite cu detectorul de metale până la stabilirea legalităţii achiziţionării acestora sau până la momentul în care legislaţia va fi schimbată? În răspunsul dumneavoastră această operaţiune a căpătat numele de „deblocare“. Adică reluarea „procesului“ de achiziţionare conform tradiţiei, cum de altfel s-a şi întâmplat, deşi managerul MNIR ştia că există un aviz juridic negativ.

Potrivit acestor întrebări (incluse de domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu în conceptul de „ambâţ”, pe care l-a explicitat chiar în conferinţa de presă amintită), falsa dilemă a domnului manager nu este decât o jalnică încercare de a justifica politica defectuoasă de achiziţii pe care a patronat-o la MNIR, la pachet cu dezastrul arheologic pe care aceasta l-a produs. Din perspectiva încercărilor repetate ale domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu de a institui un fel de stare de excepţie care să suspende legea şi care îndeamnă tacit opinia publică să adopte o neutralitate morală, avem convingerea că demiterea domniei sale din toate funcţiile publice, aşa cum am solicitat în numeroase rânduri, este singura soluţie firească.

La momentul respectiv, dar nici ulterior, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu nu a oferit nici un răspuns la întrebările care i-au fost adresate şi la problemele grave semnalate. În consecinţă, am înaintat întrebările (împreună cu „dosarul” complet al politicii de achiziţii de bunuri de patrimoniu arheologic a MNIR) domnului Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii. Nu am primit nici un răspuns! De asemenea, am înaintat întrebările (împreună „dosarul” complet al politicii de achiziţii de bunuri de patrimoniu arheologic a MNIR) domnului Lucian Romaşcanu, Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale. O întâlnire preliminară și apoi tăcere! În consecinţă, în ziua de 12 decembrie 2017, am înaintat întrebările (împreună cu „dosarul” complet al politicii de achiziţii a MNIR) domnului Augustin Lazăr, Procurorul General al României, care a fost prezent la conferinţa de presă amintită, la dreapta domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Vom primi răspuns sau vom fi nevoiţi să mergem mai departe?

Aşteptăm cu interes următoarea ieşire publică a domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu. Avem ce cita. Avem ce semnala. 

Cu stimă,

27 de specialiști din Muzeul Național de Istorie a României


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

1 COMENTARIU

  1. Aș întreba vajnicii ”apărători” ai patrimoniului cultural național reprezentați de arheologii care au înfierat cu mânie ploretară achiziția artefactelor de către muzeul condus de dl. Oberländer-Târnoveanu, ce s-ar fi întâmplat dacă detectoriștii ar fi aplicat ad-litteram legea și ar fi predat obiectele descoperite primarilor localităților? În final, pe filierea legală, acestea tot la muzee ar fi ajuns. Ar fi avut muzeele vreun temei legal să refuze acordarea recompenselor?
    Îi tot dați înainte cu ”contextul arheologic”, care, chipurile, e distrus de detectoriști. Nimeni nu zice că are și el importanța lui, dar cine vă oprește domnilor arheologi să veniți a doua zi la fața locului, să evaluați situația de fapt și să dispuneți măsuri de protejare? Dacă un detectorist descoperă o monedă sau un tezaur monetar, exceptând cazul în care acestea ar fi într-un recipient (vas) ce se sparge în timpul săpăturilor, nu se distruge absolut nimic. Evident, în jurul lui se pot afla și alte artefacte dar știți la fel de bine ca și mine că nimeni nu se atinge de ele. Vă oprește cineva să veniți imediat și să continuați cercetarea arheologică? Realitatea este că de cele mai multe ori nici prin minte nu vă trece să faceți asta și de cele mai multe ori nu ajungeți la locurile descoperirilor cu anii! Și când ajungeți, cu mici excepții, luați elevi, studenți sau zilieri să facă săpăturile, că deh!, mânuțele voastre sunt mult prea prețioase pentru a scormoni prin coclauri… Eu vă dau un sfat, de simplu contribuabil: faceți-vă datoria, cooperați cu detectoriștii, nu-i blamați, iar ei vă vor anunța imediat ce descoperă ceva și veți putea efectua cercetarea ”contextului” începând cu a doua zi. Vă asigur că sunt dispuși să vă conducă la fața locului cu mijloacele lor de transport, numai să veniți! Însă, dacă veți veni peste un an sau trei, atunci vreau să nu mai aveți tupeul să țipați împotriva ”braconierilor” dacă locurile descoperirilor vor fi vandalizate, pentru simplu fapt că vina vă aparține în întregime!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here