Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete Doctrine „inovatoare” ale Poliției naționale franceze pentru securizarea cartierelor defavorizate clasate zone...

Doctrine „inovatoare” ale Poliției naționale franceze pentru securizarea cartierelor defavorizate clasate zone de „non-droit” (în afara legii) – Corespondență din Franța (Paris)

146
1
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 86
  •  
  •  
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
    87
    Shares

Thomas CSINTA, Redactor – Corespondent (Franța)

Dedic acest articol doctrinelor și unităților de luptă ale Poliției Naționale (PN)[1] și Jandarmeriei Naționale Franceze (GN)[5]Din punct de vedere politico–administrativ, o zona de „non–droit” (hors la loi/zona în afara legii) este un cartier defavorizat social si economic, unde fortele de politie (agenti militari sau civili), teoretic, sunt putin prezente (dar practic, absente), motiv pentru care delincventa (ansamblul de infractiuni criminale si delictuale) este în plina desfasurare (si chiar în expansiune), iar dreptul (ansamblul de legi care reglementeaza comportamentul uman în societate, respectiv, raporturile sociale interumane) nu functioneaza (nu se supun legilor în vigoare).

Gérard Collomb (n.1947, Primar al metropolei Lyon/2001–2017 si presedintele regiunii metropolitane Lyon–Grand Lyon/2015–2017), Ministru de interne al celei de-a 5-a Republici Franceze (din 17 mai 2017), prieten intim si „mentor” al Presedintelui Emmanuel Macron (n.1977, în functie din 14 mai 2017), care a anuntat deja retragerea sa din Guvernul Francez (cel târziu la începutul anului viitor–2019)  pentru a se „consacra” alegerilor municipale din 2020 (cu scopul de a „recâstiga” Lyon si Grand Lyon–unde este foarte popular), a anuntat pe 16 august 2017, crearea unei noi structuri politienesti în cadrul PN[1](Politiei Nationale, creata în 1789 ca urmare a Revolutiei Franceze, conform DDHC–Declaratia Drepturilor Omului si cetateanului, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Criza de identitate a Politiei Române), pentru a respecta promisiunea facuta de catre acesta în timpul campaniei sale prezidentiale. Este vorba de PSQ (Police de Sécurité du Quotidien/Politia pentru mentinerea securitatii cotidiene).

Conform unor documente ale IGPN (Inspectia Generala a Politiei Nationale– „Police de Police”), PN[1](Politia Nationala–cu un efectiv, în prezent de cca 145.000 de functionari–în sectoarele administrativ, technic si stiintific, operativ si de intrventie de elita: RAID[2]/Cautare–Ajutor–Interventia–Descurajare, BRI[3]/Brigada de Cautare si Interventie, BAC[4]/Brigada de Antictiminalitate, etc.), este prima forta de securitate în Franta si se ocupa de  cca 70% dintre actele de delincventa (pe plan national), de cca 80% de GAV (Garde à Vue–arest pentru audiere la sediul comisariatelor de politie–în  principiu 24h00, maximum 96h00 în caz de terorism în banda organizata) si intervine în 99% din cazuri în cartiere defavorizate–ZUS [Zone Urbane Sensibile, ZSP/Zone de Securitate Prioritare –„zone de non-droit”, a se vedea pentru detalii articolul autorului:  ZUS (Les Zones Urbaines Sensibles) en France Métropolitaine].

PREAMBUL

Astfel, într-un comunicat de presa consacrat securitatii interne facut pe 18 octombrie 2017, Presedintele Emmanuel Macron confirma crearea acestui dispozitiv politienesc, anuntat deja pe  27 septembrie 2017  de catre Gérard Collomb, acordat postului de televiziune Europe1. Conform unor documente ale Ministerului de Interne, crearea acestui dispozitiv ar fi marit bugetul institutiei în 2018 cu cca 1,9% fata de 2017, în crestere cu 6,8%.

Conform declaratiilor lui Gérard Collomb, daca în timpul presedintiei lui Nicolas Sarkozy (n.1955, în functie între 2007–2012) cca 7.500 de posturi de politisti ar fi fost desfintate, cu toate ca în timpul presedintiei lui François Hollande (n.1954, în functie între 2012–2017) numarul functionarilor de politie ar fi crescut semnificativ, numarul  acestora este înca mult mai mic decât cel existent înainte de alegerea lui Nicolas Sarkozy în fruntatea Statului pe 16 mai 2017 (cu cca 53,1 % din voturi, contra lui Ségolène Royal/n.1953, fostul companion al lui François Hollande), iar în timpul presedintiei lui Emmanuel Macron, efectivul ministerului ar trebui sa creasca cu cca 10.000 de functionari.

Mentionez aici si faptul ca în 2018 (pâna în prezent), bugetul fortelor de securitate interna (Politie si Jandarmerie) a crescut cu cca 1,47% (fata de 2017), ajungând la cca 12,86Md€, din care cca 350M€ pentru PN[1]  (Politia Nationala, cu un efectiv de cca 145.000 de functionari civili: cca 200M€ – în crestere cu 5,4% fata de 2017, pentru investitii imobiliare si cca 150M€ pentru investitii în echipamente), iar 250M€ pentru JN[5](Jandarmeria Nationala, cu un efectiv de cca 100.000 de militari si civili: cca 100M€ – în crestere cu 8,7%, pentru învestii imobiliare si tot 150M€ pentru investitii în echipamente).

În ceea ce îl priveste pe Presedintele Emmanuel Macron, acesta, imediat dupa ce se instaleaza la palatul Elysée, va lua si alte masuri „radicale” în ceea ce priveste securitatea nationala. Pe 7 iunie 2017, acesta anunţă crearea CNCT (Centre national du contre-terrorisme/Centrul National al Antiterorismului, înfiinţat prin Decretul n° 2017-1095 din 14 iunie) dirijat de către Pierre de Bousquet de Florian (n.1954, fost Director al DSTDirectia de Supraveghere a Teritoriului/2002-2007), organism de pilotare al serviciilor de informaţii franceze DGSI (Direcţia Generală a Securităţii Interne) un serviciu de informaţii al Ministerului de Interne în cadrul DGPN (Direcţia Generală a Poliţiei Naţionale, creată prin Decretul no 69-888 din 29 septembrie 1969), fostul DCRI (Directia Centrala a Informatiilor interne, creata pe pe 1 iulie 2008 la propunerea lui Nicolas Sarkozy, prin fuziunea dintre DCRG–Direcţia Centrală de Informaţii Interneşi si DST–activă încă din 1934, însărcinat cu contraspionajul în Franţa) şi DGSE (Serviciul de Informaţii Externe, creat în 1982), care succede SDECE (Serviciului de Documentare Externă şi Contraspionaj) fondat, dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial (1939 –1945), pe 28 decembrie 1945 [a se vedea pentru detalii si articolul autorului: EDVIGE si CRISTINA, fişierele ostile ale Direcţiei Generale a Securităţii Interne (DGSI)].

Tot Presedintele Macron este si cel care dupa alegerea în functia suprema a Statului va înlocui numele Ministerului Apararii Nationale (1974–1917), cu Ministerul Armatelor (având ca Ministru numit pe 21 iunie 2017 pe  Florence Parly/n.1963, absolventa a celebrei scoli de înalte studii administrative–ENA/Scoala Nationala de Administratie, iar Ministru Secretar de Stat pe Geneviève Darrieussecq (n.1956, de profesie medic, absolventa a Universitatii Bordeaux-Segalen).

În sfârsit, pe 8 februarie 2018, Ministrul de Interne, anunta la prestigioasa Scoala Militara de la Paris (reputata institutie academica–de învatamânt superior,  cu statut de „grande école”, fondata în 1750 de catre regele Louis XV/1710–1774) lansarea dispozitivului experimental PSQ. Presedintele Macron revine si el asupra dezvoltarii dispozitivului cu o serie de precizari, în discursul sau din 22 mai 2018. Desi, unii reprezentanti ai presei dar si ai Ministerului de Interne sustin ca PSQ n-ar fi decât „renasterea” PP (Politiei de Proximitate–doctrina/structura a PN având ca misiune „PPP”: proximitatea, prevenirea si partenariatul), creata în 1998 în timpul Guvernului Lionel Jospin (n.1937, în functie între  1997–2002) în timpul presedintiei lui Jacques Chirac (n.1932, în functie între 1995–2007), de catre Ministrul de Interne de Jean-Pierre Chevènement (n.1939, în functie între 1997–2000), desfintat de catre Nicolas Sarkozy în 2003, atunci, Ministru de Interne în Guvernul condus de catre Jean–Pierre Raffarin (n.1948, în functie între 2002–2004), executivul actual sustine ca acesta ar fi numai o „sursa de inspiratie” pentru acesta noua doctrina, dar ca atributiile acestuia ar fi diferite.

APRPFUNDAREA DOSARULUI

Dupa desfintarea Politiei de Proximitate, activitatea pe care o desfasura aceasta a fost integrata în atributiile Politiei Municipale (cea de a 3-a componenta a fortelor franceze de securitate interna împreuna cu GN – Jandarmeria  si PN – Politia  Nationala plasata sub tutela primariei, conform unei legi noi, din 15 aprilie 1999 în timpul presedintiei Jacques Chirac), atunci cu un efectiv de 13.098 de functionari, în 3030 de localitati, care conform art. L511-1 din CSI (Codul de Securitate Interna), are competenta în asigurarea ordinii si linistii publice, a securitati si sigurantei cetateanului si controlul salubritatii pe drumurile publice conform CU (Codul de Urbanism creat prin decretul n°54-766 pe 26 iulie 1954). De atunci, acest efectiv este într-o continua crestere.Daca cu un sfert de deceniu în urma, efectivul acesteia era de 10.977, la începutul acestui deceniu (în 2010) aceasta structura politieneasca dispunea deja de 18.000 de functionari în cca 3.500 de localitati, pentru ca în 2016, acesta sa ajunga la 21.454 de functionari, în 4.500 de localitati, iar astazi aceasta doctrina politieneasca dispune de un efectiv de cca 22.000 de functionari (din care cca 16% femei), „înarmati” într-o proportie de cca  68%.

În timp ce cu 2 decenii în urma ea nu dispunea decât de 8.159 de functionari de politie, distribuiti în 2.345 de localitati, iar în 1984, în anul primei reforme „moderne” (conform legii din 5 aprilie 1984), efectivul acesteia nu numara decât  5.641 de persoane, distribuite în 1.748 de localitati. Aflata sub autoritatea directa a Primarului, Politia Municipala franceza are importante atributii de politie administrativa, conform art. L.2212-2 din CGCT (Codul General al Colectivitatii Teritoriale), cu întocmirea proceselor verbale privind contraventiile sau infractiunile comise în raport cu Codul Rutier (conform art.L116-2), ale caror lista este fixata printr-un decret de catre Consiliul de Stat si pot interveni in conflictele care apar între locatarii unui imobil, conform articolului L.126-3 din CCH (Codul Constructiilor si al Locuintelor), acestia exersând functiile lor în conditiile prevazute în art.21, aliniatul 2° din CPP.

Conform legislatiei franceze în vigoare, Primarul este OPJ (Ofiter de PJPolitie Judiciara[6]) cu o competenta teritoriala pe timpul mandatului sau în orasul care l-a ales in aceasta calitate, iar politistii municipali sunt si APJA (Agenti de Politie Judiciara Adjuncti) conform art.21, aliniatul 2° al CPP, fiind însarcinati conform art.L.2212-5 din CGCT cu securitatea, siguranta, salubritatea si linistea publica, iar conform art.73 din CPP, acestia au dreptul de a interpela persoane în flagrant delict, cu obligatia ca în timp util (în cel mai scurt timp) sa defere autorul infractiunii (delictului sau crimei) OPJ-ului fie al PN, fie al JN, în functie de comptenta lor teritoriala.

Conform art. R511-12 din CSI (Codul Securitatii Interne), politistii municipali (responsabili si cu sunt autorizati sa aiba asupra lor arme de categoria D (generatoare de aerosol sau lacrimogene, proiectoare hipodermice, bastoane de aparare sau telescopice), arme de categoria C (armele de foc care trag un glont sau doua sau proiectile nemetalice, ca cele de Flash-Ball de tip compact), respectiv, arme de categoria B (pistoale cu 9mm sau 7.65mm, respectiv, revolvere de calibrul.38 Special sau arme de foc Flash-Ball care trag un glont sau doua nemertalice de tip superpro), iar începând din septembrie 2008, conform decretului n°2008-993, sa aiba în posesia lor si pistoale Taser cu impulsuri electrice [a se vedea si articolul autorului: Pistoale Taser X26 (cu Camera Video)], arma  clasata în categoria B.

Decretul anulat pe 2 septembrie 2009 (datorita „pericolului” pe care îl reprezinta pentru ca poate cauza si moartea celui asupra caruia se trage cu el), acesta va fi „resuscitat” conform unui alt decret din 26 mai 2010, însa echipamentul „din dodare”  al politistilor muncipali, în principiu, ramâne la  „discretia” primarului si supus unei autorizatii prefectorale. În „practica” însa, cca ¾ dintre politistii municipali sunt dotati numai cu bastoane si bombe lacrimogene, iar cca ½ dintre ei dispun si de arme de foc de categoria B (în special pistoale sau revolvere). În sprijinul lor au fost create Unitatile Teritoriale de CartierUteQ (Unitati Teritoriale de Cartier, devenite din 17 august 2010 cu BST – Brigade specializate de teren) care initial, conform unei  legi din 21 ianuarie 1995–de orientare si de programare relativa la securitate în cadrul unei „coproductii a securitatii” erau asociate Politiei de Proximitate (nefiind nici o politie de investrigatie si nici de interventie, doar de tip OP–ordine publica, instaurata, dupa înfiintare, în 1998, în umai 5 aglomeratii urbane: Châteauroux, Garges-lès-Gonesse, Beauvais, Les Ulis si Nîmes, pentru ca în 1999 sa se extinda în alte 62, iar în 2002, cu putin timp înainte de desfiintarea lor, sa se generalizez pe întregul teritoriu national).

Implantate initial în mediul urban, in general, în cartierele „sensibile (ZUS/ZSP, cu grad ridicat de infractionalitate), ale marilor metropole franceze, ca Métropole du Grand Paris, Grand Lyon, Marseille-Provence-Métropole, Lille Eurométropole, Bordeaux Métropole, Toulouse Métropole, Métropole de Nice – Côte d’Azur, Nantes Métropole si Strasbourg Eurométropole), ulterior ele au aparut si în aglomeratiile urbane de dimensiuni mai mici, îndeplinind misiunile Politiei de Proximitate, pentru ca pâna în 2011 numarul lor pe întregul teritoriu francez sa ajunga la cca 100 de unitati urbane. Având „vocatia” de Politie Generala, UTeQ-urile (BST) fac parte dintr-un dispozitiv de lupta contra violentelor urbane pentru întarirea coeziunii sociale din cartierele dificile si sunt unitati de lupta ale Politiei Urbane aflate sub Directia Centrala a Aecuritatii Publice (o directie activa a Directiei generale a Politiei Nationale din cadrul Ministerului de Interne, infiintata pe 1 februarie 1968), ca de altfel si CSI (Companiile de Securizare si Interventie, create în 2003, aflate sub comanda PP–Prefecturii de Politie Paris), active în regiunea urbana pariziana (Métropole du Grand Paris si regiunea sa métropolitana).

Create în 2008, BST efectueaza misiuni, în general „pe jos”, în acele cartiere în care ele sunt afectate, iar activitatile lor pot avea si caracter represiv daca situatia o impune, în ciuda faptului ca atributiile lor esentiale constau (numai) în culegerea de informatii „pe teren” în urma contactului permanent pe care il au cu populatia zonala (locala). Primele 3 UTeQ, cu un efectiv de 60 de politisti, au fost implantate în aprilie 2008 (dupa un curs de formare care a debutat pe 28 martie 2008) în cartierele sensibile ale regiunii Métropole du Grand Paris (Chêne-Pointu, Bois du Temple si Bosquetes, din Clichy-Montfermeil, din Franc-Moisin-Bel Air din Saint Denis, respectiv, din „Cité 4000” de la Courneuve (departamentul Seine Saint Denis). UTeQ-urile erau sustinute de catre CSI-93 din Saint Denis (instalata momentan la Bobigny, Métropole du Grand Paris) care a aparut mai târziu, în septembrie 2008. Pâna atunci, ele se aflau în custodia altor unitati de lupta ca CDI-93 (Compania Departamentala de Interventie Saint Seine Denis) si UMS-93 (Unitatea
Mobila de Securitate a departamentului Saint Seine Denis).

În cursul lunii iulie 2009, alte 24 de UteQ (BST) au fost create în Franta si alte 26 ar fi trebuit sa fie create pâna la sfârsitul anului, pentru ca în 2011 numarul lor ajunga la 100. Însa, înlocuirea lor cu BST în 2010, a limitat numarul lor la numai 34. Primele 2 BST au fost infiintate în ntoamna anului 2010, în sudul Frantei, în Métropole Toulon Provence Méditerranée (prefectura departamentului Var– regiunea administrativa PACA/Provence–Alpes–Côte d’Azur), respectiv, în  Perpignan Méditerranée Métropole (prefectura departamentului Pyrénées Orientales, regiunea administrativa Occitanie). Astazi ele sunt sunt inplantate pe coasta de Azur Nice–Côte d’Azur Métropole  (Les Molins) si în Aix–Marseille–Provence Métropole (Caillols, respectiv, Félix Pyat), în regiunea urbana pariziana, în Métropole du Grand Paris [(Belleville), în departamentul Essonne la Corbeil-Essonnes si Juvisy sur Orge, Essonne, în departamentul Hauts-de-Seine la Clichy si Nanterre (Pablo Picasso), în departamentul Seine-Saint-Denis la Aubervilliers, Pantin, Clichy-sous-Bois/Montfermeil, La Courneuve (Les 4000), Saint Ouen, Saint-Denis (Franc-Moisin), Aulnay-sous-Bois Sevran (Cité Emmaus, Gros-saule, 1000-1000, Beaudottes, Cité Basse si Rougemont), în departamentul Val de Marne, la Orly (Les Aviateurs, respectiv, Navigateurs), Champigny-sur-Marne (Bois l’Abbé, Les Mordacs, Les Boullereaux si Le Plateau)], în departamentul Val d’Oise la Villiers-le-Bel, în departamentul Seine-et-Marne la Combs-la-Ville, (La Thérouanne, les Aulnes, respectv, Icare) si  la Meaux, iar în departamentul Yvelines la Mantes-la-Jolie si Sartrouville.

În bazinul parizian, în  departamentul Seine-Maritime, în Rouen Métropole, [(la  Rouen: Le Plateau cu cartierele La Grand Mare, Lombardie, Châtelet si Les Sapins)], în departamentul Loiret, în Orleans Métropole (la Orléans), în departamentul  Marne, în Reims Métropole (la Reims), în departamentul Oise la Compiègne, în estul Frantei în Lyon Métropole (Grand Lyon), la  Vaulx-en-Velin si Vénissieux si Grenoble–Alpes Métropole la Grenoble (La Villeneuve), în nordul Frantei, în Lille Eurométropole (la Lille,  Roubaix, si Tourcoing), în vestul Frantei, în departamentul  Ille-et-Vilaine, în Rennes Métropole (la Rennes) si în departamentul Loire-Atlantique, în Nantes Métropole (la Nantes).

În sudul Frantei, în afara de Toulon si Perpignan, în Bordeaux Métropole, la Bordeaux si la Cenon, în Toulouse Métropole la Toulouse (“Mirail, Bellefontaine si Bagatelle, Nord, Centre) si în departamentul Hérault, în Montpellier Méditerranée Métropole, la Montpellier (Mosson-La Paillade), în centrul Frantei, în departamentul Côte-d’Or, la Dijon (Les Grésilles), iar în estul Frantei, în departamentul Moselle, în Metz Métropole (la Metz) si în departamentul Bas-Rhin, în  Strasbourg Eurométropole (la Strasbourg). Fiecare UTeQ (BST) are sediul într-un CCP (Comisariat Central de Politie), sau HP („Hotel de Police”, în orasele mari) cu exceptia UTeQ de Saint Denis care are sediul la Comisariatul „Subdivisonnaire” de la Plaine Saint Denis. La comanda ei se afla un gradat al CIA (Corpul de Încadrare si de Aplicare) ca Brigadier, Brigadier Sef sau Brigadier Major.

Pentru a integra o unitate UteQ (BST), functionarul de Politie trebuie sa fie cel putin „Gardian de la Paix” (Agent de ordine publica).

Înainte de titularizarea lui, el trebuie sa stapaneasca:

  • tehnicile de lupta IQD (Interventie În Cartierele Dificile)
  • utilizarea majoritatii armelor letale aflate în dotarea PN (Politiei Nationale)
  • utilizarea dispozitivului de „lanceur de balle de défense” (lansator de proiectile de aparare) de tip Flash-Ball Cal 40/83 cu munitie de cauciuc fabricata de catre societatea Verney Carron.

UteQ (BST) de Saint Denis are ca director un Brigadier Sef de Politie, secundat de catre un Brigadier de Politie, fiind împartit în doua grupe mari, totalizand 17 functionari de Politie. Cele 2  grupe UteQ (BST), compus din functionari de politie experimentati, lucreaza simultan între orele 13h00-21h00, în fara de  luni si sâmbata, cand numai una dintre grupe este in activitate. Duminica este libera pentru ambele grupe. Din contra, PSQ (Police de Sécurité du Quotidien), daca îl credem pe Gérard Collomb, nu ar fi o revenire la Politia de Proximitate si nici nu are ca scop preluarea atributiilor Politiei Municipale. Ea are misiunea de a lupta „pe teren” contra violentei prezente în cartierele defavorizate (zone non – droit), care perturba „viata cotidiana” si ar trebui sa permita un „raspuns de maniera mai eficace la preocuparile concetatenilor nostri, prin toate mijloacele (contact, interventie, PJ, etc.)”, iar în particular, „reînnoirea dialogului cu tinerii din cartierele dificile, pentru scaderea tensiunii  dintre tineri si politisti” care sa aiba ca efect recapatarea încrederii populatiei în acestia.

Totusi, ca si în cazul Politiei de Proximitate, pentru moment, nu exista înca nicio doctrina clara pentru PSQ, dar conform Pascal Lalle (n.1956, Director al serviciilor active ale Politiei Nationale, Director Central al Securitatii Publice din 19 iulie 2012) „nu este vorba de crearea unei politii specifice, dar de aprofundarea unor misiuni ale politiei cu 3 obiective: readucerea cetateanului, din nou, în atentia politiei, dezvoltarea unori strategii de demersuri pentru rezolvarea problemelor acestuia si dezvoltarea unor parteneriate, inclusiv, cu securitatea privata”.

În ceea ce îl priveste pe Eric Morvan (n.1957, fost prefect al departamentului Pyrénées Orientales între 16 septembrie 2016 si 28 august  2017, când devine Director general al Politiei Nationale, succedând lui Jean–Marc Falcone/n.1953, numit prefect al departamentului Loiret – regiunea administrativa Centre – Val de Loire), PSQ implica elemente de doctrine definite de „maniera supla” la nivel central si o „parte de intiativa” la nivel local, ceea ce ar trebui sa fie dublat de o „reforma procedurala si structurala”, eliberând politistii „de sarcini si misiuni care nu mai sunt justificate sau nu sunt prioritare”, conform Presedintelui Emmanuel Macron, (într-un comunicat al sau pe 15 octombrie 2017).

Pe 8 februarie 2018, acesta indica cele 5 axe ale PSQ pe care le considera „revolutionare”: o politie „aux ambitions retrouvées” (redevenita ambitioasa), „sur-mesure” (foarte bine adaptata), „respectée” (respectata), „connectée” (conectata) si ”partenariale” (partenera). Dupa parerea presedintelui, ar fi vorba de instaurarea „unei noi stari de spirit”, a „unei noi metode de munca”, ceea ce, dupa parerea mea, ar fi ceva intermediar între Politia de Proximitate si Politia de Interventie, un fel de Jandarmerie rurala (periurbana), în mediul urban. Însa, spre deosebire de acestea din urma, crearea PSQ a fost supusa unei dezbateri publice (organizate de catre Institutul de sondaj  OpinionWay la solicitarea Ministerului de Interne) înca din luna septembrie a anului trecut, la care au participat organizatii sindicale, securitatea publica, oameni politici („alesi” ai poporului), universitari, dar si 250.000 de politisti si jandarmi.

Pe 8 februarie 2018,  Gérard Collomb, va preciza în cominactul sau de la Scoala Militara si cele 30 de cartiere dificile care vor beneficia, de aceasta noua „doctrina” (cu o suplimentare de 15-30 de politisti ai PN sau jandarimi ai GN), printre care mentionam, cele din: regiunea pariziana (Métropole du Grand Paris – Sarcelles, Aulnay-sous-bois), Grand Lyon (Métropole de Lyon), Aix-Marseille Métropole, Lille Eurométropole (Lille, Roubaix-Tourcoing), Bordeaux Métropole, Toulouse Métropole, Nice–Côte d’Azur Métropole, Nantes Métropole, Strasbourg Eurométropole, Montpellier, Pau, Mulhouse, Calais, etc., care, pâna la sfârsitului cincinalului prezidential (2022) s-ar dubla (cu angajarea a cca 1.300 de functionari de politie, în cele 60 de cartiere), fara a elimina dispozitivul ZSP (Zone se Securitate Prioritare) lansat pe 11 decembrie 2013 de catre Manuel Valls (n.1962, Prim-Ministru între 2014-2016, Ministru de Interne, între 2012-2014) în 15 ZSP (în primul val): Lile Eurométropole (Lille: Moulins, Faubourg de Béthune, Lille-Sud/PN),  Nîmes Métropole (Vauvert,  Saint-Gilles/GN), Montpellier Méditerranée Métropole (Lunel, Mauguio/GN), Aglomeratia urbana Val de Fensch (Fameck, Uckange, departamentul Moselle/GN), Aix–Marseille Métropole (Marseille, cartierul Nord: sectoarele 3, 13, 14, 15 si 16; cartierul sud, sectoarele: 8, 9, 10 si 11; 8e, 9e, Gardanne si Bouc-Bel-Air mixt PN si GN), Aglomeratia urbana Sablons (Méru/PN) si Aglomeratia urbana Senlis (Chambly/PN), în departamentul Oise, Strasbourg Eurométropole (Le Neuhof/PN), Grand Lyon (La Duchère/PN), regiunea urbana pariziana (Métropole du Grand Paris:  Château Rouge/PN, Mantes-la-Jolie si Mantes-la-Ville cu cartierele Le Val Fourré si les Merisiers/PN; Corbeil-Essonnes cu cartierul Les Tarterêts/PN; Saint-Denis cu cartierele centrului orasului si ZAC Landy Nord-Zona de Amenajare Concertata/operatiune publica de amenajare a spatiului urban conform legii funciare n°67-1253 din 1967/PN; Saint-Ouen cu cartierele Cordon, 8-Mai-1945, Soubise, Dhalenne, Charles-Schmidt, Paul Vaillant, 32 rue Émile Zola/PN), respectiv, Guyana franceza (în nordul Americii de sud: Cayenne, Matoury si Remire-Montjoly/mixt PN si GN).

În cel de-al 2-lea val, alte 49 de ZSP vor fi create, cu precadere în metropole (Grand Paris, Grand Lyon, Lille, Marsilia, Toulouse, Bordeaux, Nice, Nantes, Strasbourg, Grenoble, Rouen, Saint Etienne, Nancy, Nîmes, Perpignan, Clermont Ferrand, etc.), dar si în Aglomeratii urbane (Le Mans, Avignon, Valence, Mulhouse, Chambéry, Creil, Montbéliard, Annemasse, Béziers, Dreux, etc.), respectiv, în colectivitatile teritoriale (Guadelupa/Pointe-à-Pitre, Martinica/Fort-de-France, în cartierele Centre, Terres-Sainville, Sainte Thérèse, Dillon, Volga si în Guyana franceza/Kourou).

Ulterior (cu ocazia unui al 3-lea val), vor fi create înca 16 ZSP, atât în cele mai mai sus mentionate cât si în alte noi metropole (Grand Paris, Grand Lyon, Métropole Toulon Provence Méditerranée, Rennes Métropole, Orléans Métropole, Pôle Métropolitain Caen Normandie Métropole, etc.) dar si în Aglomeratii urbane (Communauté urbaine du Grand Reims, Lens-Liévin, Havre, etc.), astfel încât numarul total al lor (astazi) este de 80.

Ca urmare, Ministrul de Interne a mentionat si faptul ca pentru „consolidarea” dispozitivului ZSP si noua „doctrina” PSQ, conform celor afirmate de catre Presedintele Emmanuel Macron, în timpul alegerilor prezidentiale, în timpul mandatului sau vor fi angajati cca 10.000 de functionari (dintre care 7.500 politisti si 2.500 de jandarmi), confirmat si în declaratia sa din 18 octombrie 2018. În ceea ce priveste echipamentul functionarilor de politie ar urma sa fie „îmbunatatit”, cu cca 30.000 vehicule, 60.000 de veste antiglont si cu 115.000 tablete numerice.

În concluzie, concret, conform unor ducumente oficiale, aceasta PSQ (cu deviza: „a proteja, a garanta si a servi”), ar reprezenta în 390 de Circumscriptii de Politie 150.700 de politisti, în 3.100 Brigade de Jandarmerie 100.812 jandarmi, 21.000 de politisti municipali, 150.000 de agenti de securitate si înca, cel putin, 10.000 de politisti si jandarmi pâna la sfârsitul mandatului prezidential al lui Macron (2.000 în 2018, 2.500 în 2019, 2.500 în 2020, respectiv, 1.500 în 2021 si 2022). În plus, 4.500 de agenti s-ar întoarce „pe teren” pâna în 2022, iar pâna în 2020, peste 10.000 de vrezervisti din Politie si 30.000 din Jandarmerie, prin intermediul a 250 de „brigade de contact”.  Aparent, o adevarata revolutie „marconista” a fortelor de securitate franceze!

COMENTARIUL AUTORULUI

Urmarind de-a lungul timpului, de aproape, doctrinele de securitate ale Miniterului de Interne francez, în repetate rânduri am avut ocazia sa constat ca desi, aparent si teoretic, obiectivele lor au fost (si sunt diferite), nu rareori, întocmai, datorita anumitor confuzii (la nivel de conducere), interventiile acestora n-au avut loc nici în timp util si nici cu eficacitatea dorita. În cazul de fata, asa cum le-am prezentat pe acestea, n-as putea spune ca ele, ca submultimi ale unui serviciu national de securitate, ar putea forma o partitie a acestuia, pentru ca din punct de vedere matematic, orice familie de submultimi reprezinta o partitie, daca acestea sunt nevide, intersecutia dintre oricare 2 este vida, iar reuniunea tuturor genereaza multimea respectiva. Ceea ce nu este cazul acestora.

Pentru ca pâna în prezent, „intersectia” (articulatia) PSQ cu BST (brigadele de specialitate pe teren, fostele UteQ) si mai ales cu GPS (grupuri de securitate de proximitate–unitati ale PN atasate comisariatelor de politie pentru a luptacontra delincventei de proximitate pe raza unei circumscriptii de securitate publica, implantate, în principiu în orasele mari–metropole, aglomeratii urbane ca Métropole du Grand Paris, Grand Lyon, Aix–Marseille Métropole, Lille Eurometropole, Touluse si Bordeaux Métropole, Nice – Côte d’Azur Métropole, Nantes Métropole, Strasbourg Eurométropole, etc.) sau cu BAC (Brigada de Anticriminalitate, respectiv, cu Politia teritoriala (municipala), care sunt deja active „pe tern”, în cartierele cu grad ridicat de infractionalitate.

Fara sa mai mentionez si faptul ca, desi PN si GN, cel putin teoretic, au competente teritoriale diferite (PN în unitati urbane, dar si în aglomeratii urbane, iar GN în mediul rural–care practic tinde catre zero si periurban), într-o serie de situatii, mai mult sau mai putin evidente, acestia se „intresecteaza” în regiunile (zonele) metropolitane (urbane), pentru ca din punct de vedere administrativ este din ce în ce mai dificil (cel putin în Franta), datorita unei hiperurbanizari si metropolizari, sa distigem, dintre o unitate urbana (orasul) si aglomeratia sa urbana (de cca 4-5 ori mai populata decât orasul), care formeaza cu acesta o structura urbana (cu infrastructura) compacta. [A se vedea pentru detalii: Métropolisation en France par images. Les 50 plus grandes régions (aires) urbaines françaises en 2017. Les villes mondiales.].

În plus, trebuie sa mentionez si faptul ca Ministrul de Interne Gérard Collomb, nici nu va participa, efectiv, la realizarea dispozitivului PSQ pentru ca acesta a si demisionat astazi (pe 3 octombrie) din postul sau, cu toate ca acest lucru era prevazut pentru ianuarie 2019. Desi, demisia acestuia (datata din 1 octombrie) a fost refuzata de catre Presedinte, pâna urma, acesta s-a aratat „întelegator” cu prietenul si „mentorul” sau, acceptându-i demisia, rugându-l pe Prim-Ministrul Philippe Edouard (n.1970, în functie din 15 mai 2017) sa asigure interimatul pâna la numirea unui alt ministru de interne.

Coincidenta sau nu, data demisiei lui Gérard Collomb (acceptata si anuntata oficial la ora 09h15 în atât în Place Beauvau–sediul Ministerului de Interne cât si la Matignon–sediul  Guvernului) corespunde cu arestarea lui Rédoine Faid, figura legendara a marii criminalitati franceze (dar si a evadarilor), care pe 1 iulie 2018 a evadat specatculos cu ajutorul unui elicopter din închisoarea de maxima siguranta Réau. Acesta esta interpelat (în posesia unei arme de foc dar fara niciun fel de incident) de catre politistii de la BRI[3] (Brigada de Cautare si Interventie), o unitate de elita a PN[1](Politia Nationala), într-un apartament din Creil (departamentul Oise), orasul sau de origine, în jurul orei 03h50, îmreuna cu alti 4 apropiati ai sai. În ceea ce priveste rolul pe care l-ar fi avut Collomb în acasta arestare spectaculoasa este discutabil, important este însa faptul ca, inamicul public n°1 (în momentul de fata), a fost capturat la o ora la care înca (oficial), acesta era, în functie. Conform acestuia: „functionarii de la PJ (Politia Judiciara) au demonstrat angajamentul, pugnacitatea (combativitatea) si determinarea lor în respectarea legilor Republicii Franceze. Ei au stima si admiratia mea ca de altfel, toti cei 250.000 de politisti si jandarmi care servesc zilnic tara noastra”.  [A se vedea pentru deetalii si articolul autorului:Scriitorul” care a uimit lumea! (Thomas CSINTA – Corespondență din Franța)]. Ca urmare, începând cu ora 10h00, Prim-Ministrul Philippe Edouard a convocat Consiliul de Ministri pentru numirea unui nou ministru de interne, având ca efect anularea  calatoriei acestuia în Africa de Sud, prevazuta în zilele de 4-5 octombrie, pentru o întrevedere cu noul presedinte Cyril Ramaphosa (n.1957, presedintele Republicii Africii de Sud din 14 februarie 2018), cu care trebuia sa participe la comemorarea lui Nelson Rolihlahla Mandela (1918 – 2013, presedinte al Africii de Sud între 1994 – 1999. În încheiere, dupa parerea mea, este foarte probabil ca doctrina PSQ a PN creata la initiativa lui Emmanuel Macron este mai mult o ambitie de „originalitate” pe care istoria ar trebui sa „consemneze”, ca de altfel si pe celelalte „inovatii” politice si social – economice pe care le-a creat (de maniera mai mult sau mai putin artificiala) sau pe cele care urmeaza sa le mai creeze (înca) în timpul mandatului sau prezidential.

Aproape toti presedintii celei de a 5-a Republici erau „obsedati” de creatii care sa ramâna în istorie.

Daca Generalul Charles de Gaulle (1890–1970, presedinte al Republicii Franceze între 1959–1969, Presedinte al Consiliul de Ministri si Ministru al Apararii  între 1958–1959, Seful Guvernului Provizoriu Provizoriu al Republicii Franceze între 3 iunie 1944–27 octombrie 1946, Presedintele Comitetului Francez de Eliberare nationala între 1 iunie 1943–3 iunie 1944, Presedintele Comitetului National Francez între 24 septembrie 1941–3 iunie 1943, Seful Republicii Franceze Libere între 18 iunie 1940–1 august 1943, fondatorul celei de-a 5-a Republici Francze în 1958), unul dintre cei mai mari eroi ai Frantei (cel mai mare, dupa majoritatea istoricilor) considerat si „fondatorul” Frantei moderne (nu mai are nevoie de nicio prezentare), ceilalti presedinti care au urmat, fiecare dintre ei, a marcat istoria nationala cu o serie de inovatii (mai mult sau mai putin, remarcabile), pe care istoria le-a consemnat, totusi, sub o forma sau alta. În concluzie, cepând cu 18 iunie 1940 Charles de Gaulle va fi identificat cu istoria Frantei Libere.

Reformele sale sunt profunde si de mare anvergura pe toate planurile vietii social–economice si politice: crearea Securitatii sociale, a Alocatiilor familiale, a unor dispozitive de nationalizare masiva, a comitetelor de întreprindere, promulgarea legii care permite accesul femeilor la vot, crearea celebrelor si prestigioaselor scoli de înalte studii: IEP (Institutul de Studii Politice–institutie publica cu caracter stiintific, cultural si profesional)–Sciences Po (cunoscut între 1872 când este fondat si pâna în 1945 sub numele de „École libre des sciences politiques) si ENA (Scoala Nationala de Administratie–institutie de învatamânt superior cu caracter administrativ fondata), precum si crearea RPF (Rassemblement du Peuple Français –   partid  politic gaulle-ist/de dreapta, fondat pe 14 aprilie 1947, activ pâna în 13 septembrie 1955).

Aceste sunt urmate de evenimente politice majore: decolonizarea Algeriei (Razboiul Algeriei 1 noiembrie 1954–9 septembrie 1962), iesirea Franta pe 7 martie 1966 din NATO (North Atlantic Treaty Organisation–organizatie politico – militara creata pe 4 aprilie 1949 de catre semnatarii tratatului de la Bruxelles: Franta, Benelux (Belgia, Luxembourg, Olanda) si Marea Britanie, împreuna cu SUA si Canada, precum si alte 5 state ale Europei Occidentale: Italia, Portugalia, Danemarca, Norvegia si Islanda, noua constitutie (conform careia presedintele este ales pentru un mandat de 7 ani, prin vot universal, renuvlabil), introducerea referendumului, etc.

Generalul Charles de Gaulle este sprijinit în aceasta perioada de catre SAC (Serviciul de Actiune Civica), organism „independent” de Partidul Gaulle-ist (RPF), în legalitate între 1960-1981 creat sub forma unei asociatii conform legii specifice ONG-urilor din 1901 în serviciul Generalului Charles de Gaulle si apoi al „succesiunilor” gaulle-iste, o „Politie paralela”, initiata în serviciul Generalului dupa intoarcerea sa „la putere” în 1958, de catre o „garda de fideli” si „devotati neconditionat” gaulle-ismului, având ca „obiect de activitate” mobilizarea poporului francez contra comunismumlui. [A se vedea pentru detalii si articolul autorului: SAC (Serviciul de Actiune Civica)]

În perioada mai–iunie 1968 au loc o serie de revolte (miscari) populare spontane (manifestatii studentesti, greve generale si violente) pe întregul teritoriu francez, antiautoritare, de natura culturala, sexuala, sociala si politica directionate contra capitalismului, societatii de consum, imperialismului american sau, în general, general, contra puterii gaulle-iste.

Datorita epuratiilor efectuate în particular în anii 1968-1969, dar în general pâna în 1981 (cand Mitterrand îl suspenda, oficial), numerosi membri ai SAC (conform unor informatii care ne furnizeaza François Audigier), au fost judecati si condamnati pentru: vatamari corporale (voluntare) grave, port ilegal de arma, agresiuni armate, escrocherii, fals si uz de fals, falsificare de bancnote, proxenetism, santaj, incendii voluntare, racket, trafic de droguri, hold-upuri, abus de incredere, atentate, furturi si comercializare de obiecte furate, asociere de raufacatori în banda organizata, degradare de vehicule, utilizare de cecuri falsificate, ultraj, etc.

Printre altele, în 1958 este el cel care va inaugura cel mai mare telescop din Europa Occidentala (Observatorul) la Saint-Michel-de-Provence (departamentul Alpes de Haute Provence, regiunea administrativa PACA–Provence–Alpes–Côte d’Azur), iar pe 11 mai 1960 lanseaza SS France was (Paquebot FranceCompagnie  Générale Transatlantique, French Line) construit la Santierele Navale din Saint–Nazaire (departamentul Loire Atlantiquen, regiunea administrativa Pays de la Loire) si intrat în functiune pe 19 ianuarie 1962, care traverseaza Oceanul Atlantic, pentru ca în 1965 sa finalize lucrarile la Tunelul Mont Blanc (de lungime 11,6km, de înaltime 4,35 m si de largime 8 m, cel mai lung tunel din lume pentru traficul de camioane când este dat în folosinta) care leaga Franta (Chamonix-Mont-Blanc aflat la 1.274m altitudine) de Italia (Valle d’Aosta, aflat la 1.381m altitudine), al carui proiect debuteaza în 1946 (în timpul Guvenului Provizoriu condus de catre Charles de Gaulle) si unde pe 24 martie 1999 are loc un grav accident rutier (ca urmare a unui incendiu provocat la bordul unui vehicul inmatriculat în Belgia, în jurul orei 10h45) în care  39 de persoane îsi vor pierde viata.

În timpul mandatului Generalului De Gaulle (care va lansa si programul spatial francez), pe 3 martie 1969, are loc si primul zbor experimental al avionulului supersonic (bisonic)  de line Concorde de fabricate franco–britanica (produs în 20 de exemplare între 1965–1979, dintre care 6 avioane comerciale) dat în folosinta pe 21 ianuarie 1976 si retras definitiv de pe piata pe 26 noiembrie 2003, ca urmare a accidentului aviatic de la Gonesse (regiunea urbana  pariziana) din 25 iulie 2000 al cursei charter F-BTSC (zborul n°4590 Air France, pe ruta Paris–New York) în care 113 îsi vor pierde viata (100 de pasager, 9 membri ai echipajului: 3PNT–Personal Navigant Tehnic, respectiv, 6PNC–Stewards si 4 persoane aflate în Hotelissimo lânga l’hôtelul-restaurant Les Relais Bleus pe care s-a prabusit (dupa numai 1 minut si 28 de secunde dupa decolare, a se vedea pentru detalli si articolele autorului: Thomas CSINTA: AF4590 Concorde F-BTSC. “Misterioasa prabusire”!; AF4590 Concorde F-BTSC. “Misterioasa prabusire”! Prosesul.)

Georges Pompidou (1911–1974, cel de-al 2-lea presedinte al celei de –a 5-a Republici Franceze, între 1969–1974), în afara de „mutatiile si reformele sale în învatamântul superior”, continua modernizarea economica si industriala a Frantei cu marile proiecte: Airbus Industrie (Airbus Commercial Aircraftsi, creat pe 18 decembrie 1970);  TGV (Tren de mare viteza dat în folosinta în 1981, record absolut pe sine de 574,8 km/h pe 3 aprilie 2007, care în 1972 cu numarul matricol TGV001 este conceput pe baza unui proiect sa circule cu 300km/h),  crearea ASE (Agentia Spatiala Europena din Guyana franceza (pe 30 mai 1975); dezvoltarea industriei franceze de automobile, politica de fuziune în cadrul marilor grupuri indistriale Rhône-Poulenc (chimie), Usinor (siderurgie), dupa ce în 1963 (pe când era Prim-Ministru, în functie între 1962–1968) creaza DATAR (Directia de Amenajare al Teritoriului si a Actiune Regionale). Numele sau este legat de Voie Georges-Pompidou (finalizat în 1967 – pe partea dreapta a Senei/„fluviu din nordul Franței, care izvorăște în Burgundia, având cursul spre est apoi spre vest, și se varsă la Le Havre în Marea Mânecii, cu o lungime de 777 km, cu un bazin hidrografic de 75.000 km², fiind după lungime pe locul trei din Franța, traversând Paris, Troyes și Rouen”), dar si de realizarea  ensemblului monumental consacrat artei coontemporane „Centre Pompidou” (Centre Beaubourg), inaugurat în 1977 (dupa 3 ani de la moartea acestuia). Tot Pompidou este cel care creaza Comitetul Interministerial al Securitatii Rutiere si Ministerul Mediului condus (atunci) de catre Robert Poujade (n.1928, în functie între  7 ianuarie 1971–1 martie 1974, fost primar orasului Dijon/1971-2001 si presedinte al Grand Dijon/1999-2001) si favorizeaza modernizarea agriculturii si a agroindustriei.

În materie politica, Pompidou, ca de altfel si predecesorul sau Chrales de Gaulle (al carui Prmi-Ministru a fost) sustine independenta Frantei vis-à-vis de SUA si URSS în perioada „Razboiului Rece” si se opune razboiul din Vietnam (al 2-lea Razboi al Indochinei între 1 noiembrie 1955–30 aprilie 1975). Dorind sa amelioreze mijloacele de informare ale cetateanului, acorda libertate deplina ORTF (Oficiul de Radio–Televiziune Francez), iar în 1969 deschide primul tronson al RER A Paris (Reteau Express Regionala a regiunii urbane pariziene, finalizat pe 8 decembrie 1977), iar în 1973 finalizeaza bulevardul periferic parizian („soseaua de centura” al Parisului intramuros).

        Intelectual desavârsit, umanist de mare clasa, Valéry Giscard d’Estaing (VGE/n.1926, cel de-al 3-lea presedinte al celei de-a 5-a Republici Franceze, în functie 1974–1981, fost Ministru al Economiei si Finantelor între 1962–1966 si 1969-1974, membru al Academiei Franceze/Fotoliul n°16), cu putin timp dupa ce devine sef al Statului, începând cu luna septembrie 1974 suspenda activitatea transatlanticului Paquebot France (dupa 12 ani de activitate) din motivul nerentabilitatii sale economice, dar în 1976 creaza  Bison Futé (informatii non-stop despre traficul rutier în Franta în timpul week-endului), respectiv, Loto France, pentru ca tot în acest an sa asiste la primul zbor comercial al supersonicului Concorde (pe ruta Paris – Washington). Este tot el cel care va inaugura Centrul Pompidu în 1977, iar în 1979 Forum des Halles (celebrele hale centrale pariziene din sectorul n°1) si va initia proiectele Cité des Sciences et de l’Industrie (cu o suprafata de 150.000 m2, aflat în Parc de la Villette – Paris, sectorul n°19, deschis în 1986, cu cca 2,2 milioane de vizitatori anual) si  Musée National d’Orsay (amenajat în incinta foste gari Orsay din sectorul n°7, cu o suprafata utila de 57.400 m2 si cca 3,5 milioane de vizitatori anual, deschis tot în 1986). VGE, european convins, în ciuda faptului ca nu a abolit pedeapsa capitala si nici nu l-a gratiat pe Christian Ranucci (6 aprilie 1954–ghilotinat pe 28 iulie 1976 în celebrul centru penitenciar din Marsilia–prison des Baumettes), este totusi, unul dintre teoreticienii–fondatorii ai constitutiei europene si ale institutiilor europene. [A se vedea pentru detalii articolul autreului: Condamnatii la moarte sub presedintia lui Giscard d’Estaing (In memoriam Christian Ranucci–Thomas CSINTA);Thomas CSINTA: Giscard d’Estaing si “condamnatii sai” la moarte!].

Aristocrat de stânga, cu deosebite valori umane François Mitterrand (1916–1996, cel de-al 4-lea presedinte al celei de-a 5-a Republici Franceze – dar si cel mai „longeviv”, în functie între 1981–1995) are o serie de mari realizari pe care unii considera chiar „faraonice”, atât pe plan economic si social cât si pe plan cultural, formulate în 110 „propozitii” în timpul campaniei electorale.

Este cel care va aboli pedeapsa capitala în Franta în 1981 (promisa în perioada alegerilor prezidentiale), via Robert Badinter (n.1928, profesor de drept penal, abolitionist convins, Ministrul Justitiei între 1981–1986, presedintele Consiliului Constitutional Francez între 1986–1995, unul dintre cei mai reputati si prestigiosi avocati francezi care a aparat, benevol, zeci de condamnati la moarte), va suspenda tribunalele militare si Curtea de Siguranta a Statului – jurisdictie de exceptie creata în 1963 care judeca persoanele care au adus prejudicii sigurantei nationale, inclusiv, infractiuni politice).

Mitterrand va introduce în 1982 IGF (Impzitul pe Marile Averi), având la origine ISN (Impozitul de Solidaritate Nationala), creat 1946 „temporar” si „eceptional” în Franta (pentru sustinerea reconstructiei tarii), devenit, ulterior, ISF (Impozitul de Solidaritate pe Avere).

Începând cu 1 ianuarie 2013, baremul ISF nu s-a schimbat si el variaza între 0,5-1,5% progresiv, începând cu suma de 790.000€. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: l’ISF français). Atunci, 312.046 camine franceze plateau acest impozit, pentru un total de cca 4,5Md€ (adica, în medie cca 14.000€/camin), iar cca 13% din populatia activa era remunerata cu SMIC (salariul minim de intercrestere profesionala, astazi 9,88€/h, ceea ce corespunde pentru un venit lunar brut de 1.498,50 € – adica 1.198,80 € net pentru 35h00 saptamânal – adica, 151h67 lunar –contra unui SMIC orar de 9,76€/ în 2017, înainte ca Emmanuel Macron sa devina presedinte: a se vedea pentru detalii si  Le SMIC (SMIG) français). În 2017, cca 1,65 milioane de salariati erau remunerati în franta cu SMIC (cca 10,6% din populatia activa, care într-un procent de cca 44,8% era compusa din barbati). O modificare importanta acestui impozit este adus de catre actualul presedinte Emmanuel Marcon, care în 2017 (dupa ce devine presedinte), înlocuieste ISF cu IFI (Impozitul pe Averea Imobiliara) si urca pragul de impozitare la 1,3M€. În sfârsit, tot Mitterrand reevalueaza si SMIC (Salariul Minim) dar si alocatiile (prestatiile) sociale minime (a se vedea pentru detalii si lucrarile autorului: Minima Sociaux en France!), introducând a 5-a saptamâna de concediu platit, saptamâna de lucru de 39h00 (de la 40h00) si vârsta de pensionare la 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei (conform unei ordonante din 26 martie 1982, intrata în vigoare cu 1 aprilie 1983). Acesta descentralizeaza în 1982 audio–vizualul (prin crearea HACA–Haute Autorité de la Communication Audiovisuelle, actualul CSA–Conseil  Supérieur de l’Audiovisuel, înfiintat pe 17 ianuarie 1989, tot în timpul presedintiei Mitterrand – al 2-lea mandat/1988–1995), depenalizeaza homosexualitatea si regularizeaza strainii aflati ilegal (fara documente valide de sedere) pe teritoriul national. Conform unei legi din 13 februarie 1982, are loc nationalizarea a 36 de banici sz depozite (printre care si Paribas, respectiv, Suez), dar si ale unor mari grupuri industriale (Compania Generala de Electricitate, Pechiney, Hava, Matra, Rhône-Poulenc, Saint-Gobain, Thomson – care în 1986 vor fi din nou privatizate îmreuna cu TFI – cel mai mai important canal national de televiziune generalista francez, dar si european, înfiintat pe 6 ianuarie 1975), respectiv, crearea ZEP (Zone de Educatie Prioritare), pentru a veni în sprijinul educatiei în cartierele populare (social –economic, defavorizate) si reforma învatamântului superior (prin Legea n°84-52/Legea Savary, dupa numele lui Ministrului  învatamântului Alain Savary/1918-1988, în functie între 1981–1984).

Tot Mitterrand creaza în timpul celui de-al 2-lea mandat al sau prin intermediul legii 98-657 din 29 iulie 1998 ajorul social  RMI [Revenu Minimum d’Insertion– a se vedea si articolul: Le RSA (ancien RMI)], acordat tuturor celor care au cel putin 25 de ani si nu dispun de niciun fel de venituri (si nici de bunuri materiale), activ între 1 decembrie 1988 – 31 mai 2009, când devine RSA (Revenu de Solidarité Active), reevaluat la începutul fiecarui an si distribuit prin intermediul CAF (Caisse d’Allocation Familiale).

Daca în 1988, numarul beneficiarilor era de cca 280.000 (atunci 2.000Ffr/cca 300€), în 2007, numarul beneficiarilor RMI (440,86€ pentru o persoana singura) era de cca 1.229754 de persoane, în 2010, numarul lor a crescut lejer la 1.302.558 (dintre care 19,3% erau femei singure si 39,7% era barbati singuri, restul fiind cupluri). Din contra, în 2016, numarul beneficialilor RSA (514€ pentru o persoana singura) a ajuns la cifra de 2,5 milioane, iar valoarea acesteia astazi este de 550,93€ pentru o persoana singura. De altfel, la putin timp dupa instaurarea acestui dispozitiv social, deja în 1989 vor fi 296.000 de beneficiari, pentru ca în 1991 numarul acestora sa ajunga la 576.000 de persoane, la 780.000 în 1994, pentru ca în 2001, numarul lor sa depaseasca milionul (cca 1,2 milioane). Astazi numarul beneficiarilor RSA este 1,85 de milioane, care se apropie de cel ai celor din 2015 (or era de cca 1,93 de milioane).

În 1991 (în timpul celui de-al 2-lea mandat prezidential), Mitterrand, via Michel Roccard (1930–2016, Prim-Ministru între 10 mai 1988–15 mai 1991), introduce CSG (Cotizatia Sociala Generalizata) pentru o mai buna finantare a Securitatii sociale (protectiei sociale), care se va aplica ansamblului de venituri realizate de catre o persoana fizica (activitati lucrative, plasamente financiare, economii, mosteniri, etc., inclusiv, veniturilor realizate din jocuri de noroc).

Pe 13 martie 1986, tot el va inaugura Cité des Sciences et de l’Industrie, creata la initiativa predesorului sau, VGE (Valéry Giscard d’Estaing), iar câteva luni mai târziu, pe 1 decembrie 1986, Musée d’Orsay, iar pe 4 martie 1988, Piramida de la Louvru (21,64 m înaltime si 35,42 m latime, construita între 1985-1989), aflata în Curtea lui Napoleon de la Musée du Lovre (cel mai mare muzeu de antichitati din lume, pe o suprafata de 72.753m2, inaugurat în 1973, cca 8-10 milioane de vizitatori anual) si anunta constructia celei mai mari biblioteci din lume BNF – Biblioteca Nationala a Frantei  (care astazi îi poarta numele) compusa din 4 turnuri (la Tour des temps, la Tour des lois, la Tour des nombres si la Tour des lettres). Construit pe o suprafata de 365.178m2 în perioada 1988 – 1995 (cu un numar de cca 15 milioane de carti si imprimate, mai multe milioane de periodice, cu cca 400.000 de titluri, cu cca 10.000 de manuscrise medievale si 250.000 de manuscrise, documente, forografii, monede, video – multimedia, totalizaânf cca 16,5Md de adrese URL), BNF înregistreaza anual 70.000 de carti (prin „dépôt légal”) si a fost inaugurat de catre François Mitterrand pe mars 1995, caruia, pe 17 decembrie  1996, succesorul lui Mitterrand la presedintia Frantei, Jaques Chirac, îi da numele predecesorului sau.

Construit între 1983–1989 cu o înclinatie de cca 6,30° fata de „axa istorica pariziana” („Voie royale”: L’Arc de Triomphe de l’Étoile/Arcul de Triumf, L’Obélisque sur la place de la Concorde/Obeliscul din Piata Concorde, Les Jardins des Tuileries/Gradinile Tuileries, L’Arc de triomphe du Carrousel/Arcul de Triumfdin Piata Caroussel, La statue équestre de Louis XIV/Stauia in calare a Louis XIV din Curtea Napoleon din Muzeul Louvre), La Grande Arche de la Fraternité (Marele Arc al Fraternității: 110 m – înălțime,  108m – lungime, 107m – latime, cu o masa de cca 300.000 tone), cunoscut si sub numele L’Arche de la Défense (Arcul de la Défense) sau Grande Arche (Marele Arc), situat în cartierul de afaceri parizian la Défense (cel mai mare în Europa), acesta este inaugurat de catre Mitterrand pe 26 august 1989 cu ocazia bicentenarului Revolutiei Franceze (caderea Bastiliei pe 14 iulie 1789 si Declaratia Drepturilor Omului si a Cetateanului pe 26 august 1789). În sârsit, pe 13 iulie 1980, Mitterrand inaugureaza (în Place de la Bastille) tot cu ocazia bicentenarului Revolutiei Franceze („pentru democratizarea muzicii clasice”) înca un alt obiect istoric major, Opera Bastille (conceput de catre arhitectul Carlos Ott, cu 2.703 locuri, una dintre cele mai mari din lume, alaturi de  Metropolitan Opera din New York/3.800 de locuri, Concert Hall de l’Opéra din Sydney/2.679 de locuri si Teatrul Bolchoi din Moscova/1.720 de mocuri).

Succesorul lui Mitterrand, Jaques Chirac (n.1932, presedinte, cel de-al 5-lea presedinte al Repblicii Franceze în functie între 1995-2007, Prim-Ministru între 1974 – 1976 si de „coabitare” cu Presedintele Mitterrand între 20 martie 1986–10 mai 1988, fost ministru al Agriculturii/1972-1974, respecyiv, al Internelor/1974 si Primarul metropolei Paris între  25 martie 1977–16 mai 1995), al 2-lea ca „longevitate” la Palatul Elysée (dupa Mitterrand) a fost si el initiatorul unor mari idei în timpul celor doau mandate ale sale care au marcat profund istoria Frantei. Pe 16 iulie 1995, cu ocazia celei de a 53-a aniversari a Rafale du Vél’d’Hiv (Razia de la Velodromul de iarnă – cea mai mare razie și operație de arestare în masă de evrei refugiați în Franța realizată pe 16 iulie 1942 în timpul celui de al 2-lea Război Mondial, în care au fost arestati cca 13.152 persoane, dintre care 4.115 de copii, 5.919 de femei si 3.118 barbati cu ajutorul a cca 7.000 de politisti si jandarmi francezi, respectiv, cca 350 de militanti ai PPF – Partidul Popular Francez, activ între 1936– 1945,  de ideologie corporatista, fascista franceza si antisemita, cu cca 120.000 de aderenti).

Jacques Chirac recunoaste „gresala colectiva” a Frantei si tot în cursul aceleasi luni, acesta ia decizia de a efectua un ultim grup de teste nucleare franceze, înainte de semnarea TICE (Traité d’Interdiction Vomplète des Essais Nucléaires/Tratatul de Interdictie Definitiva a Testelor Nucleare), dupa ce, acestea în preajma  semicentenarului exploziilor bombelor nucleare de la Hirosima (6 august 1945) si Nagasaki (9 august 1945) au provocat o serie de proteste în Australia, Noua Zeelanda, Japonia si SUA, având în vedere faptul ca Franta a efectuat 138 de teste nucleare în Mururoa (Arhipelagul Tuamotu cu o suprafata de cca 15km2), din Oceanul pacific, apartinând Polineziei Franceze (colectivitate teritoriala Outre Mer din 1964). Pe 22 februarie 1996, Chirac ia decizia de suspendare a serviciului militar (obligatoriu) si de profesionalizare a Armatei franceze. Pe 21 aprilie 1997, Chirac dizolva Parlamentul (cu cca 11 luni înainte de data alegerilor), ceea ce are ca efect aducerea în fruntea Guvernului pe mitterrandistul Lionel Jospin (n.1937, Prim-Ministru în perioada 1997–2002, Ministrul Educatiei Nationale între 1988–1992, în timpul primului mandat prezidential al lui François Mitterrand), care va reduce saptmâna de lucru la 35h00, iar mandatul prezidential de la 7 la 5 ani. Apropiat omului de afaceri (bogat) si de Stat libanez (musulman–sunnit) Rafiq (Rafic) Hariri (1944–asasinat pe 14 februarie 2005 la Beirut) care a finantat campania electorala a lui Chirac, acesta din urma contribuie la crearea TSNUL (Tribunalul Special al Natiunilor Unite pentru Liban), având ca obiectiv cautarea asasinilor lui Hariri (în al carui apartament luxos parizian s-a instalat familia Chirac dupa încheierea celui de-al 2 –lea mandat prezidential în 2007).

Mentionez aici faptul ca pe 11 martie 2007, într-un comunicat al sau (televizat), Jacques Chirac mentioneaza ca nu se va prezenta la un al 3-lea mandat prezidential, neinterzis atunci conform legislatiei franceze, pâna la revizuirea constitutionala din 23 iulie 2008 care va limta (conform art.6) reînnoirea consecutiva a unui mandat prezidential, numai o singura data, ceea ce are loc în timpul presedintiei succesorului sau, Nicolas Sarkozy, ales în fruntea Statului pe 6 mai 2007.

În cea de a 5-a Republica Franceza (din 1958) au avut loc 10 alegeri prezidentiale (prin vot universal) si au fost alesi 8 presedinti de stat.

În încheiere, Chirac este cel care va inaugura pe 28 ianuarie 1998 (pentru Campionatul Mondial de Fotbal (10 iunie – 12  iuilie 1998) în ZAC du Cornillon Nord de Saint-Denis (Métropole du Grand Paris)  Stade de France (constructia caruia este începuta pe 2 mai 1995), cel mai mare stadion francez (cu 80.698 de locuri–contra unui cost de 365M€), cu ocazia meciului de fotbal Franta–Spania (care se termina cu victoria Frantei, prin golul marcat în minutul 20 de catre Zinedine Zidane), iar pe 20 iunie 2006, Musée du quai Branly (40.600m2, aflat în sectorul n°7, construit între 2002 – 2006 de-a lungul Senei pâna la Turnul Eiffel, devenit pe 21 iunie 2016 Muzeul Jacques-Chirac, al  artelor si civilizatiilor Africii, Asiei, Oceaniei si a Americilor) în care sunt expuse cca 1.380.427 de obiecte (dintre care cca 450.000 de obiecte de arta) cu cca 1,5 milioane de vizitatori, anual (peste 10 milioane de la deschiderea acestuia). Pe 26 iunie 2006 (cu ocazia aniversarii a 90 de ani), Chirac va inaugura din nou, la Douaumont, un monument memorial dedicat celor 70.000 de musulmani morti pentru Franta în timpul Primului Razboi Mondial (1014–1918) în batalia de la Verdun din Lorena (21 februarie–18 decembrie 1916) în care îsi vor pierde viata 163.000 de francezi si 143.000 de germani, fiind raniti 216.000 francezi si 196.000 de germani.

Nici reformele celui de-al 6-lea presedinte (pro american) al celei de-a 5-a Republici Franceze Nicolas Sarkozy (Nicolas–Paul–Stéphane–Sárközy Nagy Bócsai, n.1955, în functie între 2007–2012), parintele „imigratiei selective” în Franta (de tip american: „vine cine vrea dar ramâne numai cine are vocatia de o integra”) succesorul lui Jacques Chirac la presedintia Frantei, nu sunt neglijabile, cu atât mai mult cu cât acesta a fost mult timp Ministru de Interne (între 2002–2004 si 2005–2007), respectiv, Ministru al Economiei (în 2004) si al Bugetului (1993–1995), cu toate ca acestea vor fi prezente mai mult pe plan social, juridic si administrativ. Pe 4 aprilie 2007 lanseaza dispozitivul RGPP (Revizia Generala a Politicilor Publice) care implica înlocuirea numai cu un singur functionar ai 2 iesiti la pensie. Pe 10 august 2007 promulga „legea autonomiei universitare” (un proces de deszcentralizare care se va desfasura  în 3 etape, între 2009–2011, a se vedea pentru detalii: Autonomie universitaire. Liste des Universités françaises autonomes), care va permite universitatilor gestionarea patrimoniului lor imobiliar bugetul  lor si a resurselor lor umane. Pe 11 august 2007, are loc promulgarea Legii Dati („peines planchers”/pedepse de podea) care consta în acordarea unei pedepse minimale incompresibile (deja existenta în tari anglo-saxone) pentru a lupta contra recidivei majore, dupa numele lui Rachida Dati (n.1965), Ministrul Justitiei (între 2007–2009), în Guvernul condus de catre François Fiillon (n.1954, Prim-Ministru între 2007–2012, fost ministru al Educatiei nationale, al Învatamântului Superior si al Cercetarii între 1993 – 1995 si 2004 – 2005, ministru al Tehnologiei Informatiilor Postei în 2005, ministru al Afacerilor Sociale între 2002–2004).

În cazul delictelor (infractiuni corectionale): 1 an de închisoare (daca pedeapsa este sanctionata cu 3 ani de închisoare), respectiv, 2 ani de închisoare (daca pedeapsa este sanctionata cu 5 ani de închisoare), 3 ani de închisoare în cazul unei sanctiuni penale de 7 ani si 4 ani în cazul sanctiunii maxime (în corectional) de 10 ani.

În cazul crimelor (infractiuni cxriminale): 5 ani de închisoare, daca pedeapsa maxima este 15 ani de închisoare si 7,10, 15 ani de închisoare, în cazul în care legea prevede sanctiuni penale de 20 de ani, 30  de ani (maxima în executare) sau închisoare pe viata. Pe 21 august 2007 are loc instaurarea unui serviciu minim în transportul public în caz de greva si promulgarea Legii TEPA („paquet fiscal”/Travail–Emploi–Pouvoir  d’Achat) care prevede defiscalizarea orelor de munca suplimentare, suprimarea majoritatii drepturilor de succesiune, ridicarea baremului la ISF (Impozitul de Solidaritate pe avere  de la 790.000€ la  1,3 M€) si impozitarea acastigurilor cu maximum 50%. Pe 25 februarie 2008, are loc promulgarea legii privind „retinerea (retentia) de siguranta” în cazul criminalilor periculosi, susceptibili de recidiva. [A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Criminali periclosi (Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite); Lungul drum al reinsertiunii sociale!]

Pe 23 iulie 2008 are loc o reforma constitutionala care va limita numarul mandatelor prezidentiale consecutive la 2. Pe 19 decembrie 2008 are loc o reforma sociala importanta. Este vorba de crearea organismului Pôle Emploi (institutie publica cu caracter administrativ însarcinata cu gestionarea fortei de munca si indemnizarea somajului) rezultând în urma fuziunii dintre ANPE (Agence Nationale pour l’Pmploi – Agentia Nationala a Fortelor de Munca) si ASSEDIC (Association pour l’Emploi dans l’Industrie et le Commerce – organism responsabil cu indemnizarea celor care si-au pierdut locurile de munca), care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2009. Pe 5 martie reforma audiovizualului public, conform careia este suprimata publicitatea pe canalele publice în cursul serii, iar pe 1 iunie 2009 RSA va înlocui RMI, instaurat în timpul presedintiei Mitterrand, în timp ce pe 15 septembrie este adoptata legea HADOPI (Haute Autorité pour la Diffusion des œuvres et la Protection des Droits sur Internet) care prevede decretul n°2009-1773 din 29 decembrie 2009, având ca obiectiv, protectia (protejarea) drepturilor de autor pe internet. Si anul 2010 va fi bogat în „evenimente” sarkozyste!

Pe 11 octombrie are loc promulgarea legii care interzice purtarea voalului (vălului) islamic integral în spatiul public, iar pe 26 octombrie o noua lege va majora vârsta de pensionare de la 60 la 62 de ani (si de la 65 la 67 pentru cei cu cotizatie insuficienta la fondul de pensii), pentru ca în ultima zi a anului (31 decembrie) sa fie promulgata reforma justitiei cu desfintarea a 397 de tribunale dintre cca 1.200. În cursul anului 2011, vor fi promulgate o serie de legi (severe) referitor la imigratia selectiva (aleasa) în Franta, expulzarea strainilor aflati în situatii ilegale, respectiv, referitor la stabilirea definitiva în Franta si la achizitionarea cetatenei franceze, dar si la crerea de cca 20.000 de locuri noi create în inchisorile franceze. În 2012, înainte de a parasi Palatul Elysée, Sarkozy va creste TVA (normal) cu 1,6 puncte, în schimb va reduca cotizatiile sociale ale angajatorilor. În urma unui sondaj efectuat în rândul francezilor, când acesta îsi anunta cea de-a 2-a candidatura la presedintia Republicii pe canalul de televiziune TF1, 7 francezi din 10, considera ca bilantul lui Sarkozy în timpul primului sau mandat ar fi fost nesatisfacator.

Printre reformele sale nepopulare si crize financiare (în special a imobiliarului, în perioada 2008–2011), Sarkozy ar fi promis mmulte, ar fi facut multe, dar a si deceptionat mult, în special în cadrul Ministerului de Interne, pe care l-a ccondus mai multi ani. [A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Legi nescrise ale Republicii Franceze”: Cele sapte „pacate capitale” ale unui Presedinte de Stat Francez!;Un „pacat” fatal al uni Presedinte de Stat francez!; Conjectura lui Matelly[*]!;Eppure io…credo!].

În ceea ce îl priveste pe cel de-al 7-lea presedinte al celei de-a 5-a Rebublici Franceze si „cel mai nepopular”, François Hollande (n.1954, în functie între 2012–2017), a marcat si el istoria Frantei, în felul lui, mai ales daca tinem cont de faptul ca de-a lungul mandatului sau, teritoriul national (francez) a avut parte de cele mai importante atacuri teroriste (islamiste) din întreaga sa istorie, ceea ce a avut ca efect votarea unor importante dispozitive antiteroriste pentru protejarea societatii civile.

Începând cu atacurile teroriste ale lui Mohammed Merah în Toulouse Métropole (Toulouse si Montauban) în timpul campaniei prezidentiale (pe 11, 15, 19 martie 2012–în care 7 persoane îsi vor pierde viata (dintre care 3 copii) si alte 6 vor fi ranite si continuând cu atacurile teroriste ale fratilor Said si Chérif Kouachi, respectiv, Amedy Coulibaly din 7–9 ianuarie 2015 în regiunea pariziana–Métropole du Grand Paris (la sediul saptamânalului satiric Charlie Hebdo, la magazinul evreiesc Hyper Cacher Center si la Montrouge) în care vor fi ucise 17 persoane si ranite 22, pentru ca tot în Métropole du Grand Paris, într-o alta serie de atacuri teroriste pe 13 noiembrie 2015 sa fie ucise 130 de persoane (dintre care 90 la Sala de Spectacole Bataclan, 15 la cafenelele Le Carillon si Le Petit Cambodge, 5 la berariile Casa Nostra si Café Bonne Bière si 19 la La Belle Équipe) si ranite 413. [A se vedea pentru detalii ciclul de articole ale autorului „Allahu Akbar. Lumpenterorismul. Terorismul modern, conteporan.”: Allah(o)u Akbar (Thomas CSINTA-Necenzurat)], pentru a le mentiona decât cele de mare anvergura. Si anul urmator, 2016, va fi sângeros. Pe 13 iunie vor fi ucisi cu arma alba de  catre jihadistul Larossi Abballa 2 politisti (Jean-Baptiste Salvaing si Jessica Schneider) la domiciliul lor din Magnanville (departamentul Yvelines, regiunea urbana pariziana), iar de Ziuna Nationala a Frantei, pe 14 iulie, tunisianul salafist Mohamed Lahouaiej-Bouhlel aflat la bordul unui camion–capcana va ucide 86 de persoane si va rani alte 413, pe  Promenade des Anglais, unul  dintre cele mai celebre bulevarde din Nice–Côte d’Azur Métropole. [A se vedea pentru detalii si articolele autorului: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville.; Metagalaxia eurojihadista. Mujahedinii– muhajiruni francofoni ai Daesh, implicati în atacurile teroriste contemporane din spatiul francofon european! (Partea I–Preambul & Aprofundarea Dosarului); Metagalaxia eurojihadista. Mujahedinii– muhajiruni francofoni ai Daesh, implicati în atacurile teroriste contemporane din spatiul francofon european! (Partea II–Comentariul Autorului & Nota Autorului)]. 

Pe plan social, pe 17 mai 2013, gratie insistentelor lui Hollande, este votata Legea Taubira, dupa numele lui Christiane Taubira (n.1952, Ministrul Justitiei  între 2012–2016), care deschide calea catre casatoria dintre persoanele de acelasi sex si adoptia de copii de catre cuplurile homsexuale (sau lesbiene). Aceasta lege permite si recunoasterea în Franta a unei casatorii dintre 2 persoane de acelasi sex, pronuntata în strainatate. Pe 11 octombrie 2013 este votata o alta lege a lui Hollande care creaza HATVP (Haute Autorité pour la Transparence de la Vie Publique/Înalta autoritate pentru transparenta vietii publice) conform careia principalii responsabili politici si administrativi (înalti functionari) sunt obligati sa faaca cunoscute averile lor, ca urmare a afacerii Chauzac, un scandal politico–financiar în care Jérôme Cahuzac (n.1952, fost presedinte al Comisiei de Finante si Economiei Generale/2010–2012, Ministru delegat al Bugetului/2012–2013)  este condamnat în 2018 la 2 ani de închisoare, 300.000€ amenda penala si 5 ani de ineligibilitate timp de 5 ani (pentru „frauda fiscala” si „spalare de bani prin frauda fiscala”). Nerespectarea acestei legi (completata cu Legea n° 2016-1691 din 9 decembrie pentru a lupta contra  evaziunii fiscale si a coruptiei) se pedepseste cu 3 ani de îinchisoare si 45.000€ amenda penala.

Conform legilor 2014–125 si  2014–126 din 14 februarie 2014 si promulgate pe 14 iulie (care au intrat în vigoare începând cu luna martie 2017), Hollande pune capat (cel putin teoretic) „cumului de mandate”, având în vedere faptul ca în ianuarie 2017, înca 175 de deputati si 107 de senatori erau si primari de localitati (adica, cca 30%). Chiar daca în timpul mandatului sau prezidential, Hollande nu a legalizat eutanasia (si siuciderea asistata), totusi, pe 2 februarie 2016, Parlamentul a votat o lege privind la „fin de vie” (sfarsitul vietii) la propunerea lui Jean Leonetti (Republicanii) si Alain Claeys (Partidul Socialist), conform careia, bolnavi incurabili, ai caror pronostic vital este angajat pe termen scurt, au posibilitatea sa beneficieze de somnifere puternice (interzise în alte cazuri) pâna la decesul lor. Adoptata pe 10 iulie si promulgata pe 6 august 2015, Legea Macron (dupa numele succesorului lui Hollande la Palatul Elysée, Emmanuel Macron, atunci Ministrul Economiei), având ca obiectiv, cresterea economica si egalitatea de sanse economice, lua o serie de masuri judecate „liberale” pentru stimularea activitatii economice (deschiderea magazinelor duminica si noaptea, liberalizarea transporturilor prin intermediul autobuzelor prin suspendarea monopolului SNCF– Societatea Nationala a Cailor Ferate Franceze sau reglementarea unor categorii de auxiliari de justitie (notar, executor judecatoresc, etc.). Votat pe 17 august 2015, Legea „tranzitiei energetice si cresterea verde” propusa de catre Ségolène Royal (n.1953, fost companion al lui François Hollande, Ministrul Mediului, Energiei si a Marii  între 2014 – 2017) avea ca scop lupta contra dereglarea climatica prin schimbarea modelui energetic si reducerea cu cca 40% a gazului cu efect de sera pâna în anul 2030, cresterea productivitatii energiilor renuvlabile si reducerea cu cca ½ energia nucleara utilizata în electricitate pâna în anul 2025.

În sfârsit, pe 9 aprilie 2017, Hollande semneaza decretul de închidere al celei mai vechi centrale nucleare franceze cu 2 REP (Reactoare cu Apa Presurizata) din Fessenheim (departamentul Haut Rhin, regiunea administrativa Alsacia–astazi facând parte din regiunea Grand Est), construit între 1970-1977 si dat în folosinta pe 1 ianuarie 1978, cu o productie totala de energie de cca 411Twh si o productie anuala de energie de cca 8.408GWh, care asigura cca 1,5% din electricitatea franceza si ½ din cea a regiunii alsaciene. Pe 17 decembrie 2017 este adoptat proiectul de lege legat de modernizarea sistemului de sanatate (considerat performant dar inechitabil) propus de catre Marisol Touraine (n.1959, Ministrul Afacerilor sociale si al Sanatatii între 2012–2017) în luna octombrie 2014. Acesta prevede (printre altele) si „generalizarea tertului platitor” (lege promulgata pe 26 ianuarie 2016), o masura care vizeaza suprimarea avansului platit medicului, devenind obligatoriu pentru toti pacientii, începând cu 1 noiembrie 2017.

Pe 12 decembrie 2015, Franta semneaza la COP21 Paris (A 21-a Conferinta privind schimbarile climaterice – organizata de catre François Hollande), Acordul International asupa Climei (îmreuna cu alte 194 de state), pe care îl ratifica oficial conform unei legi promulgate pe 15 iunie 2016.  Legea n° 2016-1088 din 8 august 2016, „relativ la munca, la modernizarea dialogului social si la securizarea parcursului profesional” propuse de catre Myriam El Khomri (n.1978, Ministrul Muncii si al Dialogului social între  2015–2017), adopta în 2016 va crea o profunda nemultumire chiar si în sânul majoritatii (socialiste), ceea ce îl va obliga pe Prim-Ministrul Manuel Valls (n.1962, în functie între 2014–2016) sa aduca niste modificari, pentru ca acesta sa poata fi adoptata, dupa 13 zile de manifestatii nationale (în primavara anului 2016).

În privinta actualului presedinte al Frantei (cel de-al 8-lea presedinte, al celei de a 5-a Republici Franceze), Emmanuel Macron (n.1977, diplomat a 2 dintre cele mai prestigioase scoli superioare de înalte studii: IEP–Institutul de Studii Politice/Sciences Po si ENA–Scoala Nationala de Administratie,  în functie din 14 mai 2017, fost ministru al Economiei si Industriei între 26 august 2014–30 august 2016, în timpul presedintiei lui François Hollande, aproape la fel de „titrat” ca acesta din urma) exista o serie de controverse, mai ales ca urmare a luarii unor masuri social–economice si politice social –liberale, care nu sunt „nici de dreapta si nici de stânga”, dar respecta, totusi, o „ideologie macronista” care se afla, de altfel, si la baza partidului politic social-liberal („big tent” sau „catch-all”) pe care l-a înfiintat pe 6 aprilie 2016 „La République en marche”, cu putin timp înainte de a parasi Guvernul si Partidul Socialist al lui François Hollande. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Pactul Civil de Solidaritate dintre PSD-PNL. “Moartea” unui Presedinte!). În sfârsit, valorile revendicate de catre „Macronparty” sunt respingerea tuturor formelor de conservatorism, adeziune proclamata progresului, atasamentul fata de Uniunea Europeana, adaptarea economica a Republicii Franceze la mondializare si „moralizarea, respectiv, modernizarea vietii politice franceze”.

Printre reformele lui Macron (deja realizate) as mentiona, modificarea Codului Muncii privind relatiile dintre angajatori si angajati (salariati) si reprezentantii acestora si suprimarea RSI (Regimul Social al „Independentistilor”). Înlocuirea ISF (Impozitul de Solidaritate pe Avere) cu IFI (Impozitul pe Averea Imobiliara), asa cum am mai mentionat si taxarea uniforma cu 30% a veniturilor. Cresterea CGS (Cotizatia Sociala Generalizata) introdusa de catre Mitterrand dar reducerea cotizatiilor sociale pentru activi si diminuarea progresiva a taxe de locuinta pentru cca 80% dintre camine. Din contra, Macron reduce cu 5% APL (Ajutorul Personalizat pentru Locuinta) în cazul persoanelor cu venituri modeste si creste fiscalitatea pe tabac si carburant În privinta întreprinderilor, Macron va reduce deasemenea (progresiv) impozitul pe venituri de la 33% astazi, la cca 25% pâna la sfârsitul mandatului sa (în 2022). În privinta somerilor, Macron propune controale severe pentru a lupta contra muncii clandestine (la negru), iar în privinta functionarilor, acesta prevede suprimarea a 12.000 de posturi pâna la sfârsitul mandatului sau prezidential (dintre care 1.600 în acest an) si remunerarea individualizata ai celor cu rezultate bune în activitatea (munca) pe care o desfasoara.

____________________

  [1] PN (Poliţia Naţională Franceză). Timp de 29 de ani, între 1966-1995 în cadul PN existau 15 grade repartizate în corpuri active. Efectivul PN în 2008 (în timpul presedintiei lui Sarko) era de 145.699 de persoane şi ei erau imartiti în două corpuri: a) activii, respectiv b) personal administrativ, tehnic şi ştiinţific. Corpul funcţionarilor activi al PN, însărcinat cu misiuni de securitate, de investigaţie şi de menţinere a ordinii publice este împărţit în patru subdiziuni: Corpul contractualilor (ADS – Adjunct de Securitate, care asistă şi ajută în misiunile lor Corpul de Încadrare şi Aplicaţie); Corpul de Încadrarea şi Aplicaţie („Gardienii păcii” – Funcţionari însărcinaţi cu menţinerea ordinii pe drumul public şi gradaţii); Corpul de Comandă (Ofiţerii de Poliţie); Corpul de Concepţie şi Direcţie (Comisarii de Poliţie). În 2008, acest corp de activi al PN numără 128.006 funcţionari de poliţie (cca 89% din afectivul total al PN). Gradele personalului activ al PN sunt următoarele: Corpul de Încadrare şi Aplicaţie: Elev-Gardian al Păcii, Gardian al Păcii Stagiar, Gardian al Păcii, Sub-Brigadier, Brigadier de Poliţie, Major; Corpul de Comandă: Elev-Locotenent de Poliţie, Locotenent de Poliţie stagiar, Locotenent de Poliţie, Căpitan de Poliţie, Comandat de Poliţie (Maior); Corpul de Concepţie şi Direcţie: Comisar de Poliţie, Comisar de Divizie (Şef) de Poliţie; Corpul Înalţilor Funcţionari de Poliţie: Controlor General, Inspector General, Directorul Serviciilor Active. Personalul Tehnic şi Ştiinţific: Agent specialist al PTS (Poliţie Tehnică şi Ştiinţifică), Agent specialist Principal al PST, Tehnician al PST, Tehnician Principal al PST, Tehnician Şef al PST, Inginer al PST, Inginer Principal al PST, Inginer Şef al PST. Personalul Administrativ al Ministerului de Interne în PN: Adjunct Administrativ (AA) Clasa 2-a, AA Clasa 1, AA Principal clasa a 2-a, AAP Clasa 1, Secretar Administrativ de Clasa Normală, Secretar Administrativ de Calasă Superioară, Secretar Administrativ de Clasă Excepţională, Ataşat de Administraţie, Ataşat Principal de Administraţie. În anii 80, anual cca 20 de poliţişti erau ucişi la datorie. Începând cu anii 90, numărul a scăzut în medie la jumătate. Rata (medie) de siuncidere la poliţişti este mai mare decât media naţională franceză. PN dispune de echipe de intervenţie de elită RAID (Recherche-Aide-Intervention et Dissuasion) şi GIPN (Groupe d’Intervention de la Police Nationale/Grupul de Intrevenţie a Poliţiei Naţionale), care gestionează situaţiile de criză (kidnapping, atacuri teroriste, etc.), în special de mare risc, în zonele şi regiunile urbane. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Criza de identitate a Politiei Romane!).

 [2]RAID (Căutare-Asistenţă-Intervenţie-Descurajare), este o unitate de luptă de elită, aflată sub comandă directă al Directorului General al PN[13] franceze, având ca mascotă „pantera”, deviza „Intervenţie fără eşec” şi sediul central (general) la Bièvre, Domeniul „Bel  Air” (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, regiunea urbană pariziană). Ea a fost creată pe 23 octombrie 1985 de către Robert Broussard (fost Comisar Şef de Poliţie, devenit ulterior Prefect), care a iniţiat lichidarea în 1979 a lui Jacques Mesrine „inamicul public n°1 al poprului francez [Vezi penttu detalii: În umbra vietii (Partea IIIa). Brand-uri legendare ale marilor Evadari si a marii Criminalitati franceze.] şi Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Poliţiei Judiciare Ajaccio în 1983, Prefect al DOM Martinica – „Insula florilor”/Departament şi francez în Caraibe/din 18 iulie 2008, primul şef al RAID), care a anihilat grupul terorist „Action Directe” în 1897 [Vezi pentru detalii: Terorismul nu are religie (Partea I)! respectiv, Action Directe (Thomas CSINTA)]. Printre atribuţiile acestuia figurează (în primul rând) combaterea tuturor formelor de criminalite, precum şi al „Grand banditisme” (marele banditism), pe întreg teritoriul naţional, dar şi protecţia înalţilor funcţionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Preşedintelui Republicii, în special în zonele urbane de mare densitate. Ea participa deasemenea la formarea poliţiştilor francezi şi străini în lupta antiteroristă şi anti-kidnapping, efectuând şi investigaţii, precum şi testări de materiale specifice şi sofisticate în profitul diferitelor servicii ale PN. Asistă, în cazul în care situaţia o impune, serviciile de securitate publică şi serviciile specializate în securizarea acţiunilor de mare risc, în special, în escortarea deţinuţilor periculoşi. În cazul ameninţării teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordonează acţiunea de detaşare centrală a intervenţiei tehnice (DCI), structura interministerială. În anumite misiuni, deşi RAID, poate interveni pe întregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN [23] (Grupul de Intervenţie de elită a Jandarmeriei Naţionale), echivalentul RAID în cadrul GN[14], care spre deosebire de acesta, deşi are aceleaşi tip de misiuni, intervine în special, în zonele periurbane-rurale, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), în special, la Paris. Dacă RAID şi GIGN au o misiune comună, este şeful RAID (sau adjunctul său) care este responsabil cu coordonarea intervenţiei. Aflată astăzi sub comanda Cms. Şef Jean-Baptiste Dulion (din 2017), RAID dispune de un buget de cca 2.,5M€, precum şi de două fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achiziţionare de material) şi altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 funcţionari, din care 3 membri (Comisari de Poliţie) al CCD (Corpul de Concepţie şi Direcţie), 21 al CC (Corpul de Comandă), 119 al CEA (Corpul de Încadrare şi Aplicaţie) şi 25 de persoane cu statut administrativ şi tehnic (din care 1 psiholog şi 6 medici), fiind compus dintr-o DAF (Diviziune Administrativă şi Financiară); 2 SO (Secţiuni Operaţionale, fiecare cu câte o specialitate); 1 GM (Grup Medical compus din 6 medici anestezişti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti); 1 GF (Grup de Pregătire ai noilor recruţi RAID); 1 SOTI (Serviciul Operaţional de Tratament al Informaţiei)  şi 1 Grup de Negociatori. Începând din 19 martie 2015, RAID şi-a mărit efectivul cu cca 148 de funcţionari – operatori specializaţi în intervenţie, după integrarea celor 7 GIPN metropolitane (Grup de Intervenţie de elită a Poliţiei Naţionale creat în 1972 şi specializat în intervenţii de mare risc/ridicat: atacuri teroriste, luare de ostatici, revolte în mediul carceral, etc.) din Lyon,   Marsilia, Lille, Bordeaux, Nisa, Rennes Strasbourgşi alte 3 unităţi, fiind implantate în colectivităţile teritoriale de peste mari (DOM-TOM). Şeful RAID şi cei 2 adjuncţi ai săi sunt membri ai CCD al PN. Cele două secţiuni sunt împărţite astfel: RAID I („de intervenţie „) este formată din 80 de poliţişti şi se află sub comanda unui Subcomisar de Poliţie. Această secţiune care asigură totalitatea misiunilor pe teren este împărţită în 4  grupe pluridisciplinare specializate în toate tipurile de luptă întâlnite în „practică”, în tirurile de mare precizie, în scufundări subacvatice şi submarine, în paraşutism, în explozive, în NRBC, etc. Această secţiune este însărcinată, în particular şi cu intervenţii dificile şi riscante (arestare de răufăcători periculoşi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar şi cu filatura (filajul) şi supravegherea în materie de terorism şi mare banditism/”grand banditisme” (crimă organizată); RAID II („srijin operaţional”) aflată tot sub direcţia unui Subcomisar de Poliţie este formată din următoarele grupe: GTP (Grupa Tehnică şi de Prospecţie, cu specialişti în materie de armament sofisticat ultraperformant, de ultimă generaţie); GC (Grupul Cynofil, specializat în educaţia animalelor şi comportamentul lor, format din 8 dresori de câini, 3 câini de atac şi 8 câini specializaţi în detectarea explozivilor); GL (Grupul Logistic); GGCN (Grupul de Gestionare a Crizelor şi de Negociere, format din 3 poliţişti criminologi şi un psiholog); GA (Grupul de Armament); GT (Standul de Tragere). Armamentul din dotarea RAID este format din: revolver MR73; pistoale semiautomate: Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26; pistoale mitrarliere: Heckler & Koch MP5, Heckler & Koch MP5K, FN P90; puşti de asalt: Heckler & Koch 53, Heckler & Koch G36, SIG-551, HK G3, FN SCAR-L, Heckler & Koch HK416; mitraliere lejere Rheinmetall MG3; puşti cu aer comprimat: Beretta M3P, Remington M870 Police, Benelli M3 Super 90, Franchi SPAS 12, Franchi SPAS 15, Molot Vepr-12, Kel-Tec KSG;Beretta F-92; Heckler & Koch MP-5k; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 – VIP protection; Bennelli Super 90 M3; Moloţ Vepr 12; Franchi SPAS 15; puşti de precizie: FN Minimi, PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; puşti de precizie cu rază mare de acţiune PGM Hécâte ÎI 50 BMG; Heckler & Koch PSG-1; FN Minimi; Heckler & Koch MG3; Heckler & Koch HK417, FN SCAR-H, Heckler & Koch PSG-1, PGM Ultima Ratio, PGM Hécate II; Blaser R93 Tactical; armes neletale: Taser X26 [Vezi pentru detalii articolul  autorului: Stiinta si Tehnologia în slujba Justitiei (Politia Capitalei)], LBD Brugger & Thomet 40×46, Flash Ball; grenade (ofensive, defensive, fumigene, grenade de mâna, în particular, grenade M67, M84 stun grenade) şi explozivi. Veehicule utilizate de către RAID sunt: Chevrolet Suburban Haras, Citroën C8, Ford Galaxy, Ford Transit, PVP Panhard (mic vehicul protejat), Titus (blindat), Nissan Navara, Renault Espace 4, Renault Master, Toyota Land Cruiser,  Volkswagen Sharan, Volkswagen Multivan. RAID s-a remarcat într-o serie de misiuni deosebit de dificile şi complexe care i-au adus celebritatea. Acestea încep cu intervenţia (cu mai puţin de 2 luni după crearea ei) la eliberarea ostaticilor (reţinuţi timp de peste 34 de ore) în Palatul de Justiţie din Nantes. Pe 19 decembrie 1985 (în jurul orei 10h50) Juriul Popular al Departamentului Loire-Atlanrique (Curte cu Juraţi compusă din: 3 magistraţi şi 6 cetăţeni aleşi de pe listele electorale, prezidat de către Dominique Bailhache, avadu-l ca Avocat general al acuzării pe Substitutul de Procuror Philippe Varin) împreună cu 15 studenţi (în total 29 de persoane, printre care şi 3 jurnalişti şi 2 poliţişti), care asistau la procesul lui lui George Courtois (n.1947, autor de hold-upuri de „mărunte”) pentru un jaf comis într-o bancă la Sucé-sur-Erdre (regiunea urbană Nantes) şi ai complicilor săi Patrick Thiolet (n.1958, condamnat pentru prima dată la vârstă de 17 ani pentru furturi din supermarketuri), Yannick Brevet (31 de ani) şi Chrystelle Ménard (28 de ani), pentru asociere de răufăcători şi trafic de obiecte furate, sunt luaţi ostateci de către un prieten intim şi fidel al lui Curtois (de peste 2 ani şi jumătate) Abdel Karim Khalki (n.1950 la Fez, marocan, stabilit în Franţa în 1974 ca muncitor sezonier în construcţii metalice), condamnat pe 19 octombrie 1983 (atunci încă fără cazier judiciar), la 5 ani de închisoare (pentru un hold-up, comis în cursul lunii mai 1982 cu un pistolet de alarmă pentru a-şi aproviziona contul în bancă, descoperit cu 5.000Ffr/cca 1.250€, liberat condiţionat cu cca 20 de zile mai devreme) care declarându-se musulman integrist apropiat mişcării palestiniene a lui Abou Nidal, solicită eliberarea lui Curtois şi Thiolet, pe care îi şi înarmează cu un.357 Magnum, după ce face irupţie în Palatul de Justiţie (înarmat cu o puşcă cu cartuşe de calibrul 8 produse de către Winchester Repeating Arms Company şi cu 6 grnade în vesta sa, un lanţ cu o lungime de 1 m cu lacăte şi mai multe perechi de cătuşe, cu 1 cartuş de ţigări Gitanes şi 1 post mic de radio portabil). După o noapte albă de negocieri dintre RAID si cei 3 răufăcători, o parte din ostatici sunt eliberaţi, dar în dimineaţa zilei de 20 decembrie, încă 14 persoane vor fi sechestrate şi negocierile eşuează. Cei 3 voiau un mijloc de transport la bordul căruia să ajungă, neurmăriţi, în siguranţă, la Aeroportul Nantes – Château Bougon pentru a pleca către o destinaţie neidentificată (Liban, Maroc, etc.), ceea ce vor şi obţine (un Renault Espace) la 15h15, când înconjuraţi de ostatici (legaţi la mâna) dar şi de ei vor pleca la aeroport unde se vor gara la capătul pistei, după ce acesta este evacuat de către PAF (Plolitia Aerului şi Frontierelor) [16]. Epuizaţi, (niciunul dintre ei nefiind criminal „profesionist”) şi conştienţi de faptul că RAID  „n-o să-i lase în viaţă”, la ora 20h30, cei 3 vor depune armele şi se vor preda acesteia. Pentru această luare de ostatici şi hold-upurile precedente (nepedepsite), pe 28 februarie 1988, Courtois şi Khalki vor fi condamnaţi la 20 de ani de recluziune criminală, iar Thiolet la 14 ani de recluziune criminală. Curtois, a fost eliberat contionat sub control judiciar de la Maison Centrale (Închisoarea de Maximă Siguranţă) Saint Maur pe 9 octombrie 1997. Timp de 1 ani, respectă regulile liberării condiţionate, după care îşi reia activitatea sa infracţională, comiţând o altă serie de 7 jafuri, find condamnat şi reincarcerat din nou între 2002-2014. În 2015, publică cartea sa (incepta cu mulţi ani în urmă, în închisoare) „Aux marches du palais, mémoires d’un preneur d’otages” (Le Nouvel Attila). Din contră, Khalki, în primăvara anului 1999 era încă în închisoare la Maison Centrale Arles (unde pe 15 martie declanşează şi o greva a foamei). Cca 300 de semnături au fost adunate în favoarea liberării sale condiţionate, fiind scrisă în sprijinul acestuia şi o carte (gen broşură) de către Georges Courtois şi alţi prieteni ai lui Kazrim Khalki („Karim Khalki, n° d’écrou 584 K”, Editura l’Insomniaque, 1999). Acesta ar fi vrut să fie eliberat şi expulzat în Maroc pentru „a-l prinde” încă în viaţă pe tatăl sau grav bolnav, ceea ce se va şi întâmpla, dar numai în 2000. Acolo se va căsători şi îşi va intemeia o familie. În plus, intertine şi astăzi o strânsă legătură cu Curtois (via Internet). În ceea ce îl priveşte pe cele de-al 3-lea „muschetar” Patrick Thiolet, acesta este liberat condiţionat în 1993, însă va fi condamnat din nou (tot) la 14 ani de recluziune criminală în noaptea de 4-5 iunie 1997, pentru un jaf armat la banca Crédit Mutuel din Montagne (regiunea urbană Nantes) comis pe 31 mai 1994 (în timpul libertăţii condiţionate sub control judiciar) împreună cu Franck Parois (30 de ani), condamnat şi acesta la 9 ani de detenţie criminală, ,in acelaşi dosar, pentru complicitate. În final el va fi eliberat din nou în 2006, dar numai după efectuarea integrală a pedepsei. Intervenţia RAID este capitală şi  în anihilarea pe 14 ianuarie 1986 pe strada Doctor Blanche a bandei „Deghgizatilor” (Le gang des postiches, activă între 1981-1986 la Paris), unde această a şi început activitatea criminală (jaful armat) la Banca Crédit Lyonnais, pe 29 septembrie 1981 şi arestarea „rămăşiţelor” acesteia (principalii şefi), pe 13 decembrie 1986 (Jean-Claude Myszka, André Bellaïche, Patrick Geay et Gian Luigi Esposito) într-o vilă pe strade des Pins n°28 la Yerres (regiunea urbană pariziană, Departamentul Essonne) şi recuperarea a cca 300.000Ffr (45.000€-cca 250.000€PPA/pe putere de cumpărare, 5.000 piese de aur, câteva kg de bijuterii şi pietre preţioase. [Vezi pentru detalii: „Deghizatii” lui Mitterrand si victimele lor!].  În 1987, RAID intervine în anihilarea organizaţiei teroriste de extremă stânga, anarho-comunist şi antifranchist „Action Directe” (activă între 1979-1987/”anii de plumb”, responsabilă de 65 de atentate), prin arestarea (spectaculoasă) pe 21 februarie la Vitry aux Loges (regiunea urbană Orléans, Departamentul Loiret) ai celor 4 leaderi a acesteia: Jean-Marc Rouillan, Georges Cipriani, Nathalie Ménigon şi Jöelle Aubron. [Vezi pentru detalii: Terorismul nu are religie (Partea I)! respectiv, Action Directe (Thomas CSINTA)]. Intervenţia pe 31 august 1989 la Ris Orangis (regiunea pariziană, Departamentul Essonne) pentru neutralizarea lui Gérard Marilier (46 de ani), un agent de securitate depresiv, paranoiac (în concediu de boală de 4 ani) baricadat în casă la el (înarmat cu 5 puşti de asalt Mauser /cu cartuşe de calibru 7,62) în care 2 poliţişti vor fi ucişi (Inspectorul şef Christian Caron/40 de ani şi Sub-brigadierul Fernand Seither/31 de ani, primele victime ale RAID) şi unul rănit grav (Agentul de ordine publică Thierry Azzouzi).  Urmează, neutralizarea la Neuilly sur Seine (Métropole du Grand Paris) pe 13 mai 1993 al lui Erick Schmitt (un întreprinzător şomer, depresiv) în dosarul „Human Bomb”, care înarmat cu un pistol de alarmă şi „blindat” cu exploziv, va lua ostatec o clasă cu 21 de copii, împreună cu învăţătoarea lor Laurence Dreyfus la şcoala primară n°8 al grupului şcolar Command Charcot. După aproape 2 zile de negocieri eşuate, pe 15 mai, în jurul orei 07h25, acesta este ucis de către RAID. [Vezi pentru detalii articolul autorului: „Human Bomb” et Erick Schmitt!]. RAID continuă misiunile sale cu o aacţiune de anvergură pe 29 martie 1996 contra unor membri GIA (Grup Islamist Armat, algerian) la Roubaix, după tentativa avortată (eşuată) din ziua de 28 martie cu o maşină-capcană la Lille a unor islamişti terorişti. Pe strada Henri-Carrette n°59, în timpul asaltului casa explodează, din care vor fi extrase 4 corpuri carbonizate (a 2 marocani, a unui algerian şi a unui  tunisian). [Vezi pentru detalii: “Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan si combaterea acestuia.]. Este remarcabilă intervenţia RAID şi  în arestarea fugitivului Yvan Colonna lângă Olmeto pe 4 iulie 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac pe 6 februarie 1998 la Ajaccio. [Vezi pentru detalii articolul autorului: Affaire Erignac], respectiv,  în arestarea unor membri-leaderi ai organizaţiei teroriste ETA (din Ţară Başca) în 2009, respectiv, în 2010 [Vezi pentru detalii: ETA în fata TAE!]. Pe 20 noiembrie 2009, RAID intervine şi în arestarea lui Jean-Pierre Treiber („omul pădurilor” considerat suspect în asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud (fata celebrului actor francez Roland Giraud). Înainte să fie judecat, acesta se sinucide în Închisoarea (Maison d’Arrêt) Fleury Mérogis (regiunea urbană pariziană), pe 20 februarie 2010. [Vezi pentru detalii: “In umbra vietii” (Mediul Carceral Francez, Necenzurat); Neglijenta naste evadari spectaculoase (Thomas CSINTA-Revista Politia Capitalei)]. Tot RAID este cea care intervine în anihilarea (execuţia) lui Mohammed Merah la Toulouse, pe 22 martie 2012, suspectat de uciderea a 7 persoane pe 11, 15 şi 19 martie. [Vezi pentru detalii: Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse (Partea I); Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse (Partea II); Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohamed Merah trebuia executat?; Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah! Drama terorista de la Toulouse (Partea I – Politia Capitalei)Drama terorista de la Toulouse (Partea II – Politia Capitaei)], ca de altfel şi pe 9 ianuarie 2015, pentru anihilarea (execuţia) fraţilor Saïd şi Chérif Kouachi (la Dammartin-en-Goële, regiunea urbană pariziană), care au comis atacul terorist (masacrul/12 morţi) la săptămânalul satiric „Charlie Hebdo la Paris. Alături de GIGN şi BRI (Brigada de Căutare şi Intervenţie/”Brigada Antigang” –unitate de anchetă şi intervenţie a Poliţiei Judiciare[26], fondată în 1964, condus în prezent de către Christophe Molmy), o unitate RAID va interveni pe 9 ianuarie şi la eliberarea ostaticilor de la magazinul evreiesc Hyper Cacher de la Porte de Vincennes (Paris) şi anihilarea (execuţia) teroristului islamist Amedy Coulibaly care va execută 4 persoane, după ce pe 8 ianuarie va execută la Montrouge (regiunea urbană pariziană), pe poliţistă municipală stagiară Clarissa Jean-Philippe. RAID participă, alături de BRI, la neutralizarea grupului de terorişti islamişti care au comis atacurile teroriste de la Paris pe 13 noiembrie 2015, în care 130 de persoane şi-au pierdut viaţa (90-la Teatrul de spectacole Bataclan; 19-la berăria La Belle Équipe; 15- la cafeneaua Le Carillon et Le Petit Cambodge, respectiv, 5- la Casa Nostra et Café Bonne Bière şi 1- la Stade de France), iar 413 au fost rănite (dintre care 99 grav). [Vezi pentru detalii: Adio Charlie;  Charlie’s Problem!; “Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015 ]. Ca urmare, tot aceste unităţi vor interveni şi la anihilarea lui Abdelhamid Abaaoud (n.1987, terorist jihadist belgian de origine marocană), pe 18 noiembrie 2015, care ar fi fost suspectat de planificarea atacurilor teroriste de la Paris pe 13 niembrie. Acesta este ucis în compania lui Chakib Akrouh (n.1990, terorist jihadist belgian de origine marocană), complicele lui, în timpul asediului clădirii (pe strada Corbillon din Saint Denis/Métropole du Grand Paris), unde cei 2 se ascundeau cu ajutorul unei femei (Hasna Aït Boulahcen). Ancheta ar fi revelat faptul că în timpul asaltului, Chakib Akrouh ar fi explodat centura sa cu explozibil ceea ce ar fi provocat carnagiul în care cei 2 şi-au pierdut viaţa. Conform Procurorului Republicii de Paris François Molins, însărcinat cu ancheta Abaaoud şi Akrouh, ar fi planificat un atac terorist de tip kamikaze între 18-19 noiembrie 2015 în cartierul de afaceri parizian La Défense (creat în 1960, cel mai mare centru de afaceri european: cca 1,6km2; 3,5Mil m2 de birouri/45 Mil m2 Grand Paris; cca 3.000 de întreprinderi, dintre care între 15-25 pe primele locuri pe plan mondial şi între 25-50 primele pe plan naţional; cca 200.000 de salariaţi, dintre care cca 60% cadre, iar 85% utilizează infrastructura vastă si complex şi al transportului urban local; 250.000m2 de spaţii comerciale; cca 2 Mil de turişti „de afaceri” anual; 2.650 de camere de hotel; 60 de sculpturi de artă contemporană; 11 ha de spaţiu verde şi 31 ha de spaţiu pietonal; 20 de bazine de înot; 50 de terase şi restaurante „cu pretenţii”; cca 25.000 de locuitori repartizaţi în 71 de blocuri-turn în cca 1 Mil m2 de locuinţe; cca 50.000 de studenţi; 17Km de canalizare; 10km de salubritate; 10 km de galerii tehnice; 10 km de irigaţie automată; 14.000 stâlpi de iluminat publice; etc.). În sfârşit, RAID întreprinde o ultimă intervenţie de mare anvergură pentru neutralizarea (execuţia) pe 13 iunie 2016 la Magnanville (regiunea urbană pariziană) al teroristului islamist Larossi Abballa, asasinul lui Jean-Baptiste Salvaing (poliţist) şi Jessica Schneider (agent administrativ în cadrul Poliţiei Natinoale). [Vezi pentru detalii: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor franceze de Politie.].Menţionez aici şi faptul că intervenţiile spectaculoase ale RAID (în cei 32 de ani existenţă) au dat însă naştere şi la o serie de polemici în ceea ce priveşte „imparţialitatea” acesteia, precum şi „corectitudinea” cu care ea execută misiunile în care este implicată.

[3]Brigazile de Cercetare (Cautare) si Interventie sunt unitati de ancheta si de interventie (de eliata) ale DCPJ [26] (Politia Judiciara), apartinând PN[13](Politia Notionala) create în 1964, aflate din 2013  sub directia lui Christophe Molmy (Commissaire Divisionaire). În afara de BRI–PP (Brigada Antigang a Prefecturii de Politie Paris, cea mai veche unitate de interventie) care depinde direct de DRPJ (Directia Regionala a Politiei Juficiatr), restul unitatilor BRI depind de OCLCO (Oficiul Central de Lupta Contra Crimei Organizate, fostul OCRB – Oficiul Central de Reprimare al Banditismului, creat prin Decretul n° 73-952 din 11 octombrie 1973 în cadrul Ministerului de Interne si dizolvat prin Decretul n° 2006-518 din 6 mai 2006 pentru a fi înlocuit cu OCLCO). Puse la dispozitia  DRPJ (Diretia regionala a Politiei Judiciare) sau DIPJ (Directia Interregionala a Politiei Judiciare), respectiv, ale SRPJ (Serviciul Regional al Politiei Judiciare) ele colaboreaza atât cu GIR (Grupurile de Interventie Regionala pentru prevenirea si combaterea crimei organizate) cât si serviciile de securitate publica sau cu cele ale politiilor straine. În situatii de criza, BRI colaboreaza cu BAC (Brigada Anticomando–o unitate de interventie temporara a Prefecturii de Politie Paris pentru gestionarea crizelor) si formeaza unitatea de ubterventie  BRI – BAC. BRI a Politiei Nationale, nu trebuie confundat cu BRI (Brigada de Interventie Rapida a GN[14]–Jandarmeria  Nationala, creata în 1963) care cu cele 55 de unitati ale sale a fost activa între 1967 – 2015, în special de-a lungului retelei tutiere nationale, cu scopul de a lupta contra insecuritatii rutiere. Acestea au fost integrate în Plutoanele Autostrazilor sau cele Motorizate ca ERI (Echipe Rapide de Interventie). BRI–BAC, RAID si GIPN (Grupul de Interventie de elita al Politiei Nationale, echivalentul RAID, creat pe 27 octombrie 1972 si implantat în Colectivitatile locale teritoriale franceze (Departamente – Regiuni Outre-Mer), reprezinta, în egala masura, FIPN (Fortele de Interventie ale Politiei Nationale). BRI intervin, ca regula generala, în interpelarea grupurilor de raufacatori care participa la actele de mare banditism (jafuri armate, kidnapping – rapire si sechestrare de persoane) dar ele asista, în special, unitatile de interventire de elita ale DCPJ si PN (BRI-BAC, RAID, etc.). Începând din 2015, dupa atacurile teroriste din Franta (de la Charlie Hebdo, Montrouge  si Hyper Cacher Center/7-9 ianuarie 2015), BRI au dobândit competenta si în materie de interventie antiterorista. BRI, care dispun de mijloace materiale (armament, echipamente de supraveghere, de lupta, etc., de ultima generatie) si umane (ca regula generala, lucreaza cu personal civil si nu în uniforma cu cagule ca politistii de la RAID sau GIPN) are urmatoarele subdiviziuni (ca regula generala, în metropole sau în orase importante): BRI-PP Paris (DRPJ Paris), BRI Versailles (DRPJ Versailles),  BRI Lyon (DIPJ Lyon), BRI Marsilia (DIPJ Marsilia), BRI Lille (DIPJ Lille), BRI Bordeaux (DIPJ Bordeaux cu BRI la Bayonne),  BRI Toulouse (DIPJ Bordeaux–SRPJ Toulouse), BRI Strasbourg (DIPJ Strasbourg), BRI Nisa (DIPJ Marseille–PJ Nisa), BRI Nantes (DIPJ Rennes–PJ Nantes), BRI Rouen (DIPJ Rennes–SRPJ Rouen), BRI Montpellier (DIPJ Marseille–SRPJ Montpellier), BRI Orléans (DIPJ Orléans), BRI Ajaccio Bastia (DRPJ Ajaccio). Altele BRI sunt în curs de creere, în special în regiunile urbane cu infractionalitate ridicata: BRI Dijon (DIPJ Dijon), BRI Rennes (DIPJ Rennes), BRI  Metz (DIPJ Strasbourg–SRPJ Metz), BRI Dreux (DIPJ Orléans–PJ Dreux), BRI  Creil (DIPJ Lille–PJ  Creil). Printre interventiile remarcabile ale BRI putem mentiona: eliberarea în 1977 al bancherului parizian Bernard Mallet în Bois (Padurea) Boulogne, sechestrat într-un pavilion (constructie individuala cu un nteren în jurul ei) din Plessis-Robinson; eliberarea a 51 de ostatici sechestrati în localurile Consulatului Turc de la Paris (cei 4 rapitori se vor preda politistilor de la BRI dupa 15 ore de negociere); interpelarea în 2004 a 4 persoane (echipate cu explozibil, arme de foc, etc.) suspectate ca ar fi dinamitat sediile France Télécom si EDF la  Melun (regiunea urbana pariziana); interventia în anihilarea teroristilor islamisti care au comis atacurile teroriste între 7-9 ianuarie 2015 (fratii Saïd si Chérif Kouachi, respectiv, Amedy Coulibaly), se se vedea pentru detalii articolul autorului “Allah(o)u Akbar” (اللهأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de…); interventia pentru anihilarea teroristilor islamisti care au comis atacurile teroriste pe 13 noiembrie 2015 la Paris, respectiv, dupa atentatul terorist de la Biserica Saint Etienne du Rouvray (regiunea urbana Rouen) pe 26 iulie 2016, în care Parintele Jacques Hamel este ucis; (a se vedea pentru detalii si articolele autorului: Atacurile teroriste esuate de la Villejuif [Metropole de Grand Paris] si Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la…); interpelarea pe 9 august 2017 a presupusului  autor (Hamou Benlatrèche) al atacului terorist (cu un vehicul – capcana BMV Seria 2 Active Tourer/F45, 2014-) comis contra militarilor apartinând celei de al 35-lea Regiment de Infanterie din Belfort, la Levallois Perret (pe autostrada A16, în zona localitatii Leulinghen-Bernes), în care 6 militari sunt raniti (dintre care 3 grav), un politist si atacatorul.

[4] BAC (Brigada Anticriminalitate, în numar de cca 300 pe teritoriul national) este  un serviciu al PN [1] (Politiei Nationale) creata în 1994, apartinând DCSP (Directie Centrale a Securitatii Publice, înfiintata pe 1 februaroe 1968, având un efectiv de cca 66.500 de functionari si director central pe Pascal Lalle/n.1956, în functie din 19 iulie 2012, fost director departamental al securitatii publice la Marsilie/2008–2012). Implantata în 1.713 localitati ale celor 92 departamente metropolitane (cca 5% din teritoriul national, dar cca 51% din populatia Frantei), în 4 departamente-regiuni Outre-Mer (Guadelupa, Martinica, Guyana Franceza si La Réunion), în 2 colectivitati teritoriale Outre-Mer (Noua Caledonia si Polinezia Franceza) si în colectivitatea departamentala Mayotte, începând din 14 septembrie 2009 (conform decretului n°2009-898 din 24 iulie 2009), DCSP, nu mai este prezenta în Métropole du Grand Paris (Paris, Hauts de Seine, Seine Saint Denis, Val de Marne), unde securitate publica se afla sub comanda PP (Prefecturii de Politie) Paris. Functionarii BAC (care au cel putin gradul de „gardien de paix”– agent de ordine publica, dar pot fi si gradati ai PN: brigadieri, brigadieri sef, etc.), specializati în combaterea delincventi „mici si medii”, în principiu civili, se deplaseaza în vehicule „banalizate” (Citroën C4 si C5, Ford Focus si Ford Mondeo, Mondeo V, Renault Clio DCI, Renault Mégane, Espace sau Laguna, Peugeot 607, 308, 508 si 407, Skoda Superb II, Volkswagen Passat, etc.) si sunt specializati în interventii în „medii sensibile”, cu precadere în marile cartiere HLM (Habitation à Loyer modéré/modique–locuinte mai  mult sau mai putin sociale), în care infractionalitatea (în special, datorita ratei ridicate a somajului) are cote ridicate. Primul BAC (care include si brigazile de lupta contra agresiunii si violentei) a fost creat în Metropole du Grand Paris (la Paris si departamentul Seine–Saint Denis) în 1971, de catre Pierre Jacques Bolotte (1921–2008, înalt functionar al Statului, Comandor al Legiunii de Onoare, fost prefect al departamentului–regiune Outre-Mer, Guadelupa, între 15 iulie 1965–12 iulie 1967). BAC 75N (cel de noapte de la Paris, cu cca 200 de politisti) a fost creat în 1993, având ca obiectiv lupta eficace contra delincventei de noapte (între orle 22h30–06h30). În 1994 si apoi în 1996, BAC [compus din BAC 75N (de noapte) si BAC 75J (de zi)] a fost generalizat pe întregul teritori metropolitan francez, gratie inisistentelor lui Charles Pasqua (1927–2015, fost Ministru de Interne/1986-1988 si 1993-1995, Senator al departamentului Hauts de Seine/Métropole du Grand Paris, între 2004-2011). Odata cu suprimarea Politiei de Proximitate în 2003, de catre Nicolas Sarkozy (Presedintele Republicii/2007-2012, Ministru de Interne între 2002–2004 si 2005–2007, Ministrul Economiei si Finantelor Finantelor între 31 martie–29 noiembrie 2004), politistii de la BAC au fost implicati sistematic în combaterea infractionalitatii în ZUS [Zonele Urbane Sensibile, a se vedea si articolul autorului: ZUS (Les Zones Urbaines Sensibles) en France Métropolitaine]. Pe 30 octombrie 2015, Bernard Cazeneuve (n.1963, ministrul de interne în functie între 2014 – 2016 si prim-ministru între 2016 – 2017) anunta pentru 2016 un plan „BAC–PSIG” (Plutoane de Supraveghere si de Interventie a Jandarmeriei Nationale), în care este inclus si achizitionarea a 340 de vehicule pentru Politie. Aceste masuri necesita o investitie de cca 16,6M€ (pentru Politie si Jandarmerie), dintre care cca 10M€ reprezinta achizitionare de vehicule si înlocuirea celor cu uzura importanta, iar restul de 6,6M€ sunt necesari pentru cumpararea sau modernizarea echipamentului de protectie individuala si balistica, de arme (de foc sau cu impulsiuni electricve–Tasser, etc.), respectiv, de mijloace de transmisie si de sisteme de geolocalizare. Exista diferite tipuri de Bac: Bac local repartizata pe circumscriptiuni de securitate publica (Bac parizian de sector, care în majoritatea cazurilor sunt civili) sau Bac departamental (judetean, cum sunt cele de la Paris si regiunea pariziana BAC75N, BAC93N, BAC92N, BAC91N, etc. sau cele de la Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Toulouse, Strasbourg, Rennes, Grenoble, Saint-Etienne, Nancy, Beauvais, Agen, Alençon, Carcassonne, Randan, etc., care, contrar, poara uniforma). Ca echipament, functionarii de politie de la BAC utilizeaza aceleasi echipamente militare ca si PN (pistol semiautomat Sig-Sauer SP 2022, baston telescopic, catuse, pusti Remington 870 de calibrul 12, pistol mitraliera Beretta M12, pusti de asalt HK G36, pistoale cu impulsiuni electrice – Taser X26, gaze lacrimogene MP7, lansatoare Flash-Ball/LBD40, etc.). Conform unor documente la care am avut acces, functionarii BAC sunt remunerati astfel: Gardian al Pacii (Agent de paza si ordine): 1.682€ net lunar, ultimul esalon; Capitan de Politie: între 1.143€ si 2.476€ net lunar; Comisar de Politie (inclusiv Sef si General): între 1.284 si 4.597 net lunar.

 [5]GN (Jandarmeria Naţională Franceză) este o forţă armata militară creată în 1791 având misiuni poliţieneşti plasată sub tutela Ministerului de Interne din 1 ianuarie 2009, cu un buget de 8,5Md€, aflată sub direcţia Generalului de Armată Richard Lizurey n.1958, începand din 1 septembrie 2016), fiind însărcinată cu menţinerea ordinii publice în zonele periurbane (zonele dintre aglomeraţiile urbane, ariile metropolitane) spre deosebire de PN care are această misiune în unităţile şi sistemele urbane. Astfel, fiecare dintre cele două corpuri armate au o zonă de responsabilitate, notate corespunzător, cu ZGN pentru Jandarmeria Naţională şi ZPN pentru Poliţia Naţională. Menţionăm că ZGN reprezintă cca 50% din populaţia franceză şi 95% din teritoriul naţional. GN asigură în principiu trei tipuri de misiuni: a) misiuni administrative (menţinerea ordinii publice, asistenţă şi ajutor, circulaţie rutieră, poliţie administrativă); b) misiuni judiciare (căutarea infractorilor, anchete judiciare); misiuni militare (poliţie militară, misiuni exterioare) şi are la origine un corp militar fondat în 1337 aflată sub comanda unui Conetabil („Connétable“/Şefului Armatei Regelui). În 1626, odată cu suprimarea acestuia, ea este dirijată de către Mareşalii Franţei. Sintagma Mareşal al Frantei, desemnează o „demnitate”  acordată de către Statul francez militarilor cu merite excepţionale. Această demnitate nu reprezintă gradul suprem în Armata franceză, dar este rezervată exclusiv militarilor. De-a lungul istoriei, a mai existat şi varianta  „Mareşal de Imperiu” (fr. Maréchal d’Empire), folosită în perioada Primului Imperiu şi al Celui de-al 2-lea Imperiu, această variantă având în mare acelaşi sens cu cel de Mareşal al Franţei, cu excepţia că reprezenta o demnitate exclusiv civilă, acordată militarilor cu merite deosebite pe câmpul de luptă. Pe parcursul istoriei Franţei, 329 de persoane, printre care şi persoane care nu aveau naţionalitatea franceză, au primit această demnitate. În ultimii 50 de ani, Bastonul de Mareşal a fost acordat cu preponderenţă postum. Bastonul, semn distinctiv al Mareşalului, îşi are originea în 1627, anul desfiinţării titlului de Conetabil ( Connétable). Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingiană (din cuvântul „marascahl”), din germana veche, desemnând grăjdarul regal. În Regatul francez, acest sens se va păstra până în secolul al XV-lea, când Mareşalul încetează să se mai ocupe efectiv de cai şi preia trăsăturile moderne ale „demnităţii”, devenind un Comandant militar. În timpul lui Ludovic al IV-lea, care a numit nu mai puţin de 50 de mareşali de-a lungul domniei sale, titlul de Mareşal dobândeşte o formă definită, care va fi păstrată de către toate regimurile care îl vor acorda). Termenul de „Gendarmerie” vine de la „Gens d’arme” adică oameni purtători (oficial) de armă şi care desemnează la sarsitului Evului Mediu şi la începutul epocii moderne cavaleria grea. Însă este Legea din 16 februarie 1971 este cea care marchează naşterea GN aşa cum funcţionează astăzi, în zilele noastre. Legea “28 Germinal anul IV” (din 17 aprile 1798) precizează că: ”Corpul de Jandarmerie Naţională este o forţă instituită pentru asigurarea ordinii şi execuţia legilor în interiorul Republicii Franceze. Corpul de Armata fiind organizat în 25 de Jandarmerii, 50 de escadroane, 100 de Companii şi 2.000 de Brigade, cu următoarele misiuni: a) Poliţie Administrativă (supravegherea generală a teritoriului naţional, lupta contra vagabondajului, misiuni de asistenţă, escortă de convoaie, menţinerea ordinii publice prin pieţe, târguri şi cu ocazia diferitelor sărbători, respectiv, diverselor reuniuni populare); b) misiuni de Poliţie Judiciară (constatarea infracţiunilor criminale şi delictelor, întocmirea proceselor verbale, consemnarea plângerilor şi a mărturiilor, arestarea criminalilor). Purificată în timpul “restaurării” (perioada din istoria Franţei cuprinsă între căderea Primului Imperiu pe 6 aprilie 1814 şi „Revoluţia celor trei (zile) glorioase” din 27-29 iulie 1830), ea este reorganizată printr-o ordonanţă din 29 octombrie 1820. Începând din 1835, efectivul ei creşte, astfel încât Legea din 1850 fixează obiectivul: „o Brigada pe canton” (cea mai mică subdiviziune a unui departament-judeţ în Franţa), iar în 1851 GN numără deja 16.500 de militari (din care 11.800 nde călăreţi) grupaţi în 3000 de brigade. La Paris, Garda Municipală (fosta Jandarmerie Regală, respectiv, Jandarmerie Imperială, înainte) a fost transformată în Garda Republicană în 1849, ea fiind reorganizată prin decretul din 1 martie 1854. La sfârşitul celui de-al 2-lea Imperiu, GN era compusă din GD (Jandarmerii Departamentale-Judeţene), un număr de 19.500 de jandarmi repartizaţi în 3.600 de Brigade şi 25 de Legiuni. Odată cu instaurarea celei de-a a 3-a Republici franceze (care va dura aproape un secol, începând cu 4 septembrie 1870, o  democraţie parlamentară creată după căderea lui Napleon III, în urma războiului franco-prusac, care supravieţuieşte Primului Război Mondial şi se termină odată cu invazia Franţei de către cel de-Al 3-lea Reich în 1940), datorită noilor probleme cu care se confruntă Franţa, ea este din nou reorganizată printr-un decrat din 20 mai 1903. În timpul invaziei, în 1940 (dar şi ulterior până în 1944), GN (care dispuinea pe atunci de cca 54.000 de militari, din care cca 12.000 vor adera la “Rezistenţa franceză”) va lupta ca forţă armata militară contra invadatorilor nazişti (Regimul de la Vichy), căzând victime al celui de-al 2-lea Război Mondial, între 1.300-1.600 de oameni. După război, ea intră în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, devenind din ce în ce mai independentă de celelalte forţe armate. Începând din 1984, GN intervine într-o serie de conflicte armate din străinătate, în: Liban, Algeria, Kosovo, Ruanda, Bosnia-Herţegovina, Haiti, Republica Democratică Congo, Palestina, Macedonia, Tailanda (pe 26 decembrie 2004, identificarea victimelor după Tsunami), Afganistan, etc. GN are este un corp armat de militari activi şi rezrvisti, sispunand de următoarele servicii: DGDN (Direcţia Generală a Jandarmeriei Naţionale); IGGN (Inspecţia Generală a Jandarmeriei Naţionale); FTGD (Formaţiuni Teritoriale constituand Jandarmeriile Departamentale-Judeţene); GM (Jandarmeria Mobilă); GR (Garda Republicană); OAS (Organisme de Administraţie şi de Sprijin); OFP (Organisme de Pregătire al Personalului); GIGN (Grupul de Intervenţie de elită al Jandarmeriei  Naţionale,  care gestionează situaţiile de criză/kidnapping, atentate – atacuri teroriste, protecţia oficilităţilor, revoltele din mediul carceral şi centrele de retenţie în special, într-un cotext de mare risc, în zonele şi regiunile periurbane, respectiv, rurale); PM (Poliţie Militară); RO (Rezrva Operaţională, formată din rezervişti); Filierele de specializare ale Jandarmeriei sunt următoarele: GM (Jandarmeria Maritimă); GAIR (Jandarmeria Aerului); GTA (Jandarmeria Transportului Aerian); GA (Jandarmeria Armamentului); GSAN (Jandarmeria Securităţii). Organismele de pregătire al personalului aflate sub autoritatea CEGN (Comandamentul Şcolilor Jandarmeriei  Naţionale) creat pe 18 iulie 1959, cu sediul la Rochefort (Charente-Maritime, Regiunea Poitou-Charentes), care organizează controlul instrucţiei (iniţiale, continue şi specifice) al întregului personal al GN sunt la EOGN (Şcoală de Ofiţeri al Jandarmeriei Naţionale) de la Melun, EG (Şcoală de Jandarmerie), care formează subofiţeri şi elevi GAV (Jandarmi Adjuncţi Voluntari) la Chateaulin, Chaumont, Montluçon, Tulle şi Rochefort şi CNF-CSTAGN (Centrul Naţional de Pregătire al Corpului de Sprijin Tehnic şi Administrativ al GN) la Rochefort. În urma deciziei Ministerului de Interne 4 şcoli ale GN şi-au încetat activităţile începând cu 1 septembrie 2009. GN dispune şi de un Institut de Cercetări Criminale (IRCGN) la Rosny sous Bois (Seine Saint Denis, regiunea urbană pariziană), având în subordine UGIVC (Unitatea de Jandarmerie de Identificare a Victimelor Catastrofelor), membră a UNIVC (Unitateta Naţională de Identificare a Victimelor catastrofelor). Efectivul total al GN în 2008, înainte de debutul crizei economice mondiale era de: 105.021 de oameni. GN are ca angajaţi, atât personal militar cât şi civil. Prima categorie se divide în: personal activ şi rezervişti, dintre care 6.450 ofiţeri şi 74.063 subofiţeri de jandarmerie, iar 239 de ofiţeri şi 4.038 de suofiteri aparţinând CTA (Corpului Tehnic şi Administrativ); 25 Ofiţeri de Armata; 14.391 jandarmi aspiranţi voluntari (GAV); peste 40.000 de rezervişti (dintre care cca 27.000 de bărbaţi şi femei au semnat un angajament ESR-Angajament pentru a servi ca jandarmi în corpul rezervistilor, din care 3.500 în GM-Jandarmeria Mobilă); 1.928 de salariaţi civili, repartizaţi în: funcţionari şi salariaţi ai Statului, angajaţi permanenţi, respectiv, contractuali cu statut sezonier. În alte structuri şi organisme ale Ministerului Apărării Naţionale erau afectaţi: 294 de ofiţeri şi 2.712 subofiţeri, jandarmi; 7 ofiţeri şi 319 suopfiteri angajaţi al Corpului Tehnic şi 581 GAV. GN fiind o forţă armata militară, gradele pe care le are în structura sa sunt definite de către Art. L4131-1 din Codul Apărării Naţionale. GN franceză este membră-fondatoare a FIEP în 1994, cu Armata Carabinierilor Italieni şi cu Garda Civilă Spaniolă, o Asociaţie Euro-Mediteraniană regrupând jandarmii şi forţele similare din Franţa, Italia, respectiv, Spania. Ulterior, au aderat la această asociaţie şi Portugalia cu Garda Civilă portugheză în 1996, Olanda cu Poliţia Regală cu statut militar şi Marocul cu Jandarmeria Regală Marocană în 1999, respectiv, Jandarmeria Română în 2002. Cele mai utilizate arme ale jandarmilor sunt: FA-MAS, PAMAS G1, Heckler & Koch MP5 (GIGN), Heckler &Koch UMP9, Sig-Sauer SP 2002, MAC model 1950 şi Manurhin MR-73. Cele mai utilizate vehicule de către GN sunt: Citroën C4, C8, Berlingo; Renault Master II, Trafic II, Clio II, Cangoo II, Mégane II, Lagună Break, Scénic II. Iveco Daily; Ford Focus, Galaxy; Land Rover; Peugeot 206, 306, Partner. Utilitare: Peugeot Jumper, Jumpy, Boxer, Ford Tranzit, Mercedes Vito. Motociclete: BMV-R1150 RT, Yamaha FJR-1300. Gradele în cadrul GN sunt următoarele: Gradaţi: Jandarm Adj. cl a 2-a, J Adj. Cl. 1,Brigadier, Brigadier Şef, Intendent (Maréchal des Logis); Subofiţeri: Elev–Subofiţer, Jandarm sub contract, Jandarm de carieră, Intendent Şef (Maréchal des Logis Chef), Adjutant, Major; Ofiţeri subalterni (inferiori): Elev–Ofiţer, Aspirant, Sublocotenent, Locotenent, Căpitan; Ofiţeri Superiori: Comandant (Maior), Locotenent–Colonel, Colonel. Ofiţeri–Generali: General de Brigada, General de Divizie, General de Corp de Armata, General de Armată. Numărul Jandarmilor ucişi la datorie este mai mic decât al poliţiştilor, iar rata sinuciderilor în GN deasemenea, însă depăşeşte media naţională franceză.

[6]DCPJ  (Direcţia Centrală a Poliţiei Judiciare, creată în 1907) este o Direcţia generală a Poliţiei Naţionale (PN) aparţinând Ministerului de Interne, echivalentul său în cadrul Jandarmeriei Naţionale fiind SDPJ (Subdirecţia Poliţiei Judiciare), avându-l ca director general începând din 1 ianuarie 2014 pe Comisarul de Poliţie Mireille Ballestrazzi (n.1954), fost preşedinte al Comitetului Executiv al Interpolului (între 2012 – 2016),  care succede lui Christian Lothion (în funcţie între 10 septembrie 2008 – 31   decembrie 2013). Cu un buget de 2,5Md€ şi un efectiv de cca 5.200 de oameni, DCPJ, din punct de vedere geografic, are competenţă pe întregul teritoriu francez, mai puţin, Métropole du Grand Paris creat pe 1 ianuarie 2016 (Paris – Departamentele din „Coroana Mică”: Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis şi Val-de-Marne), care se află în subordinea PP (Prefecturii de Poliţie – Direcţia Poliţiei Judiciare) Paris. Conform ordonanţei din 5 august 2009, DCPJ în cadrul a 4 subdirecţii: SLCOD (Subdirecţia Luptei contra Criminalităţii Organizate şi a Delincvenţei), SDAT (Subdirecţia Antiterorism), SDPTS (Subdirecţia Poliţiei Tehnice şi Ştiinţifice), DRES (Direcţia Resurselor, a Evaluării şi a Strategiei), are ca obiective: lupta în interesul persoanelor şi bunurilor acestora; contra dispariţiei şi sechestrării de persoane (kidnapping); reprimarea traficului de arme, al traficului de explozive (explozibile) şi al traficulului de materiale sensibile; arestarea persoanelor căutate sau aflate în cavală (în fugă de autorităţile judiciare); lupta contra escrocheriilor internaţionale; contra proxenetismului; contra traficului de bunuri culturale; contra traficului de vehicule furate şi de documente administrative; contra traficul de stupefiante; contra spălării banilor; contra infracţiunilor economice (în domeniul afacerilor); contra falsificării banilor şi contrafacerilor; Contra cibercriminalităţii şi contra fraudelor cardurilor bancare. DCPJ dispune de 12 direcţii teritoriale (regionale): DRPJ Paris (Direcţia Regională a Poliţiei Judiciare Paris) în cadrul PP (Prefectura de Poliţie) Métropole du Grand Paris (Paris – regiunea pariziană „Coroana Mică”: Hauts de Seine, Seine Saint Denis, Val de Marne); DRPJ Versailles (regiunea pariziană, „Coroana Mare”: Val d’Oise, Essonne, Seine et Marne, Yvelines); DRPJ Ajactio – Bastia (Corsica), precum şi DIPJ (Direcţia Interregională a Poliţiei Judiciare): DIPJ Lyon – Clermont Ferrand; DIPJ Marsilia – Montpellier; DIPJ Lille; DIJP Bordeaux –Toulouse; DIJP Strasbourg; DIJP Rennes – Nantes; DIJP Orléans – Limoges; DIJP Dijon; DIJP Antilele franceze – Guyana franceză.

SURSA

Investigatie Jurnalistica

Doctrine „inovatoare” ale Poliției naționale franceze pentru securizarea cartierelor defavorizate clasate zone de „non-droit” (în afara legii)


Raspandeste cu incredere
  • 86
  •  
  •  
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
    87
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here