Ferragosto sau când italienii se mută în Lună

    0
    585
    Raspandeste cu incredere
    • 3
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      3
      Shares

    Sondajul nostru

    Ferragosto este denumirea unei populare sărbători în Italia, care iniţial (în sens restrictiv) definea pentru catolici „Assunzione di Maria”, pe data de 15 august (adică o singură zi). Ulterior, sensul Ferragosto a devenit o sărbătoare care este extinsă de la 10 zile la 3 săptămâni.

    Scurt istoric

    Tradiţia sărbătorii de Ferragosto vine de la romani, care obişnuiau să acorde în 18 august o sărăbtoare festivă ce privilegia clasele de jos. În jurul acestei zile, ţăranii şi lucrătorii nu mai erau obligaţi să muncească, iar animalele folosite pentru tracţiune şi agricultură erau acoperite de flori şi plimbate în oraş, în cadrul unor festivităţi. În aceeaşi perioadă, se organizau diferite spectacole în cinstea conducătorului roman, la care mare parte din cetăţeni se bucurau să participe.

    Ulterior, în cadrul Bisericii Catolice, denumirea de Ferragosto a fost suprapusă peste „Assunzione di Maria”, care este o dogmă specifică diferită de ceea ce sărbătoresc ortodocşii. După cum se ştie, în catolicism, există o cinstire mai specială a Maicii Domnului, care este ridicată la acelaşi rang cu Dumnezeu Sfânta Treime. Catolicii consideră că Maica Domnului a fost ridicată la cer cu trupul, fără ca neapărat aceasta să moară. Ortodocşii în schimb consideră că Maica Domnului a fost ridicată la cer cu trupul după ce a murit (de aici, denumirea de Adormirea Maicii Domnului)

    Sărbătoarea extinsă a Ferragosto a fost reinstituită acum aproximativ un secol. În anii ’20, spre exemplu, existau trenurile de Ferragosto care îi duceau pe italienii din clasele sociale sărace la nişte preţuri foarte mici spre marile oraşe pe care aceştia doreau să le viziteze în regiunile din care făceau parte. Majoritatea alegeau să meargă la mare.

    Contextul cultural

    Italienii au un specific cultural aparte. Ei sunt senini, răbdători şi longevivi. Sănătatea şi bucătăria lor sunt binecunoscute. 100 de ani nu este mult pentru viaţa unui italian, luând în considerare că sunt mulţi care depăşesc această vârstă. Să-i spui unui italian la 70 de ani că este „bătrân” este o adevărată insultă. Legat de acest aspect, nu este o mirare că italienii vor să facă lucrurile „con calma”, ceea ce stârneşte un adevărat conflict cultural între aceştia şi români, care sunt mai alerţi, mai nerăbdători şi mai energici. Când un italian spune că vrea să facă lucrurile „con calma”, pentru români asta se traduce prin „la sfântul Aşteaptă” – de aceea, din punct de vedere economic, italienii (mai ales cei din nord) sunt foarte fideli brandurilor preferate (mai ales pentru servicii) şi sunt greu de convins în a face orice schimbare. Spiritul „con calma” este specific italian tot timpul anului.

    Peste aceasta, se mai adaugă sărbătoarea de Ferragosto, care este departe de a fi doar o zi şi a ajuns a fi o perioadă de timp nedefinită, care poate să ţină de la vreo 10 zile cel puţin (perioada 14-23 august), până la vreo 3 săptămâni (până la începutul lui septembrie).

    În această perioadă, majoritatea celor din oraşe pleacă la mare (sau la munte), iar în satele şi micile orăşele (paesini) rămân în mare doar cei care

    • nu au bani să meargă în vacanţe (mai ales şomerii şi imigranţii)

    • nu reuşesc să meargă pe picioarele proprii (pentru că sunt bătrâni/bolnavi sau trebuie să aibă grijă de cineva bătrân/bolnav)

    Luând în considerare că toată ţara îşi ia vacanţă (cei mai înstăriţi îşi permit chiar vacanţe în străinătate), peisajul italian urban arată aproape pustiu, fără ţipenie de activitate. Multe magazine sunt închise, traficul este redus (mai puţin pe drumurile care duc la mare/munte). Chiar dacă ai vrea să lucrezi în această perioadă, pentru mulţi este imposibil, pentru că nu prea există clienţi/cumpărători (decât în zonele de mare şi munte). Chiar şi în marile oraşe se vede o scădere semnificativă a activităţii, iar italienii se lasă moleşiţi de „dolce far niente”.

    Ce înseamnă Ferragosto pentru românii din Italia

    Pentru români, semnificaţia Ferragosto depinde de două lucruri: cât de mulţi bani au reuşit să pună deoparte şi ce muncă fac.

    Astfel, pentru badante (cele care au grijă de bătrâni/bolnavi la ei acasă), Ferragosto nu este decât o perioadă de muncă doar puţin mai lejeră, căci deşi teoretic se dă concediu, practic nu toţi îşi pot lua vacanţă, pentru că, până şi în vacanţă, bătrânul are nevoie să fie supravegheat în orice clipă şi nu este ca şi cum este oricine dispus să îţi ia locul pentru 3-4 săptămâni. La fel e şi pentru cei care lucrează în agricultură (în această ramură nu se ia vacanţă aproape niciodată în sezonul estiv) şi în alte ramuri care deservesc necesităţile de bază ale societăţii. De altfel, românii şi în general imigranţii veniţi în Italia sunt obişnuiţi să lucreze zi-lumină, non-stop, pentru că astfel sunt plătiţi mai mult.

    În schimb, pentru românii care lucrează în domeniul serviciilor, fie că vor, fie că nu vor, în perioada Ferragosto trebuie să ia vacanţă sau să lucreze mai puţin, pentru că ai lor clienţi/angajatori sunt plecaţi. Ar putea la fel de bine să fie în Lună, căci este foarte grav să deranjezi un italian aflat în vacanţă.

    Astfel, românii care locuiesc şi lucrează în Italia îşi iau vacanţă în perioada Ferragosto… cât îi lasă buzunarul. Cei care pot, preferă să vină în România în această perioadă. Probabil aţi observat că luna august sunt foarte mulţi români din Italia care revin pe la locul de baştină, şi cheltuie… cam toate economiile făcute vreme de un an.

    În schimb, mai există şi o altă categorie socială, deloc neglijabilă, de imigranţi care nu reuşesc decât să trăiască de azi pe mâine, deoarece au un venit de vreo 800-900 de euro pe lună (în nord) sau de 500-600 de euro pe lună (în sud) care abia reuşeşte să le acopere chiria, utilităţile, transportul, comunicarea şi mâncarea. Pentru aceştia, Ferragosto nu este deloc un prilej de sărbătoare, ci un prilej de griji, tristeţe şi sărăcie, în care aleargă pentru a împrumuta bani sau pentru a găsi tot felul de mici munci umilitoare şi prost plătite pentru a nu risca să ajungă în stradă în toamnă. Astfel, unii dintre aceştia se îmbolnăvesc, înnebunesc, sau ajung la acte disperate. Un Feragosto fără lucru poate să însemne o gaură substanţială în bugetul unui imigrant ce lucrează în servicii.

    Stefan Alexandrescu

    consultant in strategie de comunicare si resurse umane

    discerne.wordpress.com


    Raspandeste cu incredere
    • 3
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      3
      Shares

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here