FOST PRIMAR AL NY : IMPORTANTA MORALITATII IN POLITICA DIFERA DE LA TARA LA TARA

    0
    56
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    David Dinkins, al 106-lea primar al New York-ului

    David Dinkins, al 106-lea primar al New York-ului

    David Dinkins a fost, între 1990 şi 1993, al 106-lea primar al New York-ului, primul şi deocamdată singurul politician de culoare care a ocupat acest post. Născut în 1927, veteran al celui de-al doilea război mondial, el şi-a început cariera politică în 1966 în Legislativul statului New York, după care a urcat, de-a lungul unei lungi cariere, toate treptele birocratiei municipale.

    David Dinkins, care este astăzi profesor de politici publice la Universitatea newyorkeză Columbia şi membru în consiliile directoare a numeroase organizaţii civice şi caritabile, face parte dintr-o generaţie istorică de lideri afro-americani pentru care Nelson Mandela a constituit o cauză şi o inspiraţie.

    D.D: E un erou pentru mulţi. Şi-a dedicat viaţa deomocraţiei şi libertăţii. După ce a fost eliberat, în 1990, ne-am dorit ca primul oraş din afara ţării sale pe care să-l viziteze să fie New York-ul, şi am reuşit. A venit aici, şi l-am onorat nu numai cu o paradă cu confetti, ci şi cu discursuri pe care le-a ţinut, printre alte locuri semnificative, în inima Harlem-ului, la intersecţia străzii 125 cu Bulevardul Lenox acolo unde, înaintea lui, au vorbit eroi ai luptei pentru drepturi civice precum Martin Luther King şi Malcolm X. A stîrnit, peste tot, senzaţie. El, soţia sa Winnie, şi anturajul lor, au stat cu noi aproape o săptămînă la Gracie Mansion, reşedinţa oficială a primarilor New York-ului. În anul următor am avut onoarea, eu, soţia, şi un grup de colaboratori, de a fi invitaţi de Madiba în Africa de Sud. Am fost prezent apoi, de-a lungul timpului, la cîteva momente ale campaniei prezidenţiale şi am făcut parte, în ziua scrutinului, din grupul de observatori oficiali. În timpul ceremoniei de învestitură m-am aflat în tribuna oficială. Alături de mine stătea Colin Powell, care mi-a spus, urmărind avioanele militare care survolau în formaţie de onoare, “vezi, toate astea sunt acum ale lui”.

    Rep: Un moment deosebit, de încununare a unei istorii zbuciumate. Preşedintele Obama, care a ajuns şi el la putere la un nivel simbolic comparabil, şi pe care mulţi, inclusiv Mandela din cîte ştiu, îl considerau un urmaş politic, un lider cu potenţial transformator, n-a fost pînă acum la înălţime, se află la o cotă foarte joasă de popularitate, şi-a dezamăgit suporterii care au investit atîta speranţă în el. Ce s-a întîmplat, care ar fi explicaţia?

    D.D: Nu mi-o pot explica, dar, cînd al doilea său mandat se va sfîrşi, el va fi fost preşedinte vreme de opt ani, şi îndrăznesc să cred că istoricii îl vor judeca altfel decît cronicarii întîmplărilor curente.

    Rep: Îndrăznesc să vă întreb: acum cînd suntem pe cale de a-l scoate pe Barack Obama de pe listă: există un politician astăzi gata să preia mantia lui Mandela?

    D.D: Nu ştiu dacă există UN SINGUR individ care să poată fi numit urmaş sau moştenitor al lui Nelson Mandela. Sper însă că se vor ivi în lume femei şi bărbaţi care vor încerca să se ridice la înălţimea exemplului său.

    Rep: Exemplul său înseamnă şi moralitate, gradul înalt în care a reuşit să înglobeze valori etice în fapta politică. E un lucru neobişnuit. Care este, care ar TREBUI să fie rolul moralităţii în politică?

    D.D: Importanţa moralităţii în politică diferă de la ţară la ţară, de la individ la individ chiar. Ce AR TREBUI să fie, este un angajament de a servi cît mai bine electoratul. Unii respectă acest deziderat, alţii urmăresc în politică doar faima trecătoare, fără a le păsa suficient de cei pe care-i reprezintă.

    Rep: Valorile pe care Madiba le-a promovat, COMPROMIS, IERTARE, RECONCILIERE, sunt rare în lumea politică de azi, care pare a fi, prea des, guvernată de principii contrare. De ce?

    D.D: Nu se mai nasc oameni ca el . A fost un unicat, Madiba, probabil figura politică şi guvernamentală cea mai importantă din ultima sută de ani.

    Rep: Interpretez ceea ce aţi spus ca pe o recunoaştere a rolului personalităţii. Mandela a fost un om deosebit. Aţi exercitat putere executivă. Care sunt limitele individului în politică, ce v-a frustrat, ce limite aţi resimţit ca primar al New York-ului?

    D.D: Nu încape comparaţie între a fi primar al New York-ului şi situatia în care s-a aflat Mandela cînd lupta pentru libertate personală şi eliberarea poporului său. Regimul de apartheid din Africa de Sud n-a avut egal în istorie. Singura analogie pe care aş putea-o face este poate cu sudul Statelor Unite în perioada segregaţiei rasiale.

    Rep: Aţi părăsit postul de primar acum exact 20 de ani. Vorbiţi-ne acum, de Sărbători, despre cum s-a schimbat New York-ul, ţaraş lumea, în ultimele decenii.

    D.D: Un răspuns adecvat ar necesita prea mult timp, dar aş spune că progresele care s-au făcut la noi în ţară mă bucură. Lucrurile nu mai sunt cum au fost, zilele segregaţiei şi discriminării rasiale din sud, cu facilităţi separate şi alte asemenea absurdităţi, au trecut de mult. În fiecare an, în februarie, de ziua lui Martin Luther King, proclamăm că lucrurile stau mai bine dar nu cît ar trebui; în acelaşi timp, mulţumim lui Dumnezeu că nu mai sunt cum au fost.

    Un articol de: Radu Tudor

    Preluare  Radio  France


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here