Acasă Informatii Informatii Politie/Procuratura G4Media.ro – EXCLUSIV De ce şeful DIICOT a cerut revocarea anchetatorului din...

G4Media.ro – EXCLUSIV De ce şeful DIICOT a cerut revocarea anchetatorului din dosarul Rompetrol:

29
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

procurorul a declarat 2 legi neconstituţionale şi a scris în rechizitoriu că Occidentul a sărăcit Rusia şi Europa de Est

Cererea de revocare a procurorului DIICOT Mirel Rădescu, anchetatorul din dosarul Rompetrol, este stupefiantă. Nu mai puţin de 6 capete de acuzare sunt formulate împotriva magistratului. Pe 22 mai, Secţia pentru procurori a CSM nu a mai luat însă în discuţie cererea lui Horodniceanu (foto) de revocare, ci a luat act de cererea procurorului Rădescu de încetare a activităţii la DIICOT şi continuare la Parchetul Capitalei. Cererea procurorului Rădescu a fost formulată în aceeaşi zi cu cererea de revocare. Prin urmare, Mirel Rădescu îşi încetează activitatea la DIICOT începând cu 1 iunie.

În februarie, procurorul Rădescu a finalizat rechizitoriul Rompetrol şi se pregătea de trimiterea acestuia în instanţă. Propunerea anchetatorului a fost infirmată de şeful de secţie din cauza numeroaselor probleme, iar dosarul a fost redistribuit unui alt procuror pentru refacerea anchetei. Între timp, Horodniceanu a cerut revocarea din DIICOT a procurorului Rădescu.

Anchetatorul a declarat neconstituţionale o lege şi o ordonanţă ceea ce numai Curtea Constituţională poate face. Potrivit cererii de revocare, “în cuprinsul rechizitoriului, procurorul care l-a întocmit a expus un raţionament la finalul căruia a ajuns la concluzia că atât OUG 118/2003 (privind reconversia datoriei istorice a Rompetrol de aproape 600 de milioane de dolari; ordonanţă dată de Guvernul Năstase în 2003 – n.r.), cât şi Legea nr. 89/2005 (legea de aprobare a ordonanţei 118/2003 – n.r.) sunt neconstituţionale (fără ca această împrejurare să fie constatată de Curtea Constituţională a României). În plus, anchetatorul a tras concluzii privind nelegalitatea unor sentinţe judecătoreşti.

“În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe a Guvernului, aceasta nu poate fi în niciun caz constatată de procuror (care exercită funcţia judiciară de urmărire penală), în cuprinsul rechizitoriului sau al oricărui act emis de acesta, competenţa exclusivă în materie fiind a Curţii Constituţionale”, se arată în cererea de revocare.

Procurorul ar fi încălcat aşadar decizia CCR din cazul ordonanţei 13. “Astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa CCR (decizia nr. 68 din 27 februarie 2017 – referitoare la cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constituţională dintre Guvernul României şi Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, cerere formulată de Preşedintele Senatului) doar Curtea Constituţională este abilitată să efectueze controlul asupra ordonanţelor simple sau de urgenţă ale Guvernului, nicio altă autoritate publică neavând competenţă materială în acest domeniu”.

E abatere disciplinară. “Conduita procurorului, în sensul încălcării deciziei Curţii Constituţionale a României prin analiza realizată cu privire la constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă ar putea constitui abatere disciplinară”, se arată în cerere.

Un alt capăt de acuzare împotriva procurorului anchetator Mirel Rădescu este legat de faptul că a redactat tot felul de enormităţi în rechizitoriu. “Analizând rechizitoriul nr. 225/D/P/2006 din data de 21.02.2018, se constată că în cuprinsul acestuia au fost inserate unele menţiuni care nu îşi găsesc susţinerea de utilitate şi relevanţă asupra soluţionării cauzei, nu se bazează pe probele administrate în cauză (cum ar fi articole de presă).

Astfel, în cuprinsul rechizitoriului au fost incluse articole de presă, precum și afirmaţii pur subiective ale procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză, fără ca acestea să-şi găsească şi o fundamentare prin analizarea şi coroborarea ulterioară de probe, cum ar fi următoarele paragrafe:

<<Astfel un studiu realizat în comun de către cercetătorii de la Cambridge şi Harvard, concluzionează că falimentul Rusiei şi al statelor din Europa de Est, ca şi sărăcia şi corupţia din aceste ţări, au fost provocate de programele de privatizare create de economiştii occidentali şi impuse brutal statelor post-comuniste de organisme precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, şi, cu cât o ţară a adoptat mai fidel politicile de privatizare sugerate de la Vest, cu atât mai mult au suferit de eşec economic şi corupţie (http://www.cam.ac.uk/research/news/a-policy-of-mass-destruction).>>”, se arată în cererea de revocare a procurorului DIICOT Mirel Rădescu.

Un alt capăt de acuzare împotriva procurorului anchetator se referă la faptul că a dat la tradus în limba engleză documentul, fără ca actul să fie confirmat.

Conducerea D.I.I.C.O.T. a fost pusă în situaţia de a constata că trebuie să achite o sumă de bani pentru traducerea unui act care, legal, nu exista. Trebuie menţionat că referatul procurorului către Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ nu era avizat de procurorul ierarhic superior” , se arată în cererea de revocare. Potrivit unor surse judiciare, nota de plată pentru traducerea rechizitorului în limba engleză a fost de aproape 50.000 de lei, bani practic aruncaţi pe apa sâmbetei din momentul ce rechizitoriul a fost infirmat. Documentul trebuia tradus în engleză şi comunicat celor doi americani care au făcut parte din conducerea Rompetrol, alături de Dinu Patriciu, Colin Richard Hart şi Philip Stephenson.

Procurorului Rădescu i se mai impută şi că a calculat greşit unele termenele de prescripţie şi a încadrat eronat unele fapte. “În aceste condiţii, faţă de cele expuse mai sus, apreciez că dl procuror Gheorghe Mirel Rădescu a efectuat defectuos urmărirea penală în cauza repartizată, a motivat contrar raţionamentului juridic, ceea ce denotă mari carenţe în pregătirea profesională a procurorului, cu atât mai mult cu cât acest aspect s-a constatat cu ocazia aplicării mai multor norme de drept penal sau drept procesual penal, nu într-un caz izolat”, a arătat Horodniceanu în cerere.

Procurorul Rădescu nu a putut fi contactat pentru a-şi expune punctul de vedere. El a fost martor al acuzării într-unul dintre dosarele de corupţie ale fostei şefe a DIICOT, Alina Bica. Vezi aici.

Dosarul Rompetrol II. Procurorul Mirel Rădescu a preluat cazul de la fostul anchetator Adriana Cristescu, ieşită la pensie, cea care a trimis în instanţa dosarul Rompetrol I, cel cu Dinu Patriciu şi Sorin Roşca Stănescu. Rădescu a pus sub acuzare 4 foşti miniştri pentru mai multe infracţiuni în legătură cu emiterea ordonanţei 118 de către Guvernul Năstase, în 2003. Foştii miniştri erau acuzaţi de abuz în serviciu, constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la delapidare. E vorba de fostul ministru al Economiei din Cabinetul Năstase, celebrul Dan Ioan Popescu (DIP) şi foştii miniştri ai Finanţelor din cabinetele Năstase şi Boc, Mihai Tănăsescu, Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu.

Ce li se imputa lui DIP şi Mihai Tănăsescu. „Există suspiciunea rezonabilă că, în perioada septembrie – octombrie 2003, ministrul Finanţelor Publice, Tănăsescu Claudiu Mihai şi ministrul Economiei şi Comerţului, Popescu Ioan Dan, şi-au exercitat cu rea credinţă atribuţiile de serviciu, în urma unei înţelegeri cu Patriciu Dan Costache, George Philip Stephenson şi Nicolcioiu Alexandru, în sensul iniţierii şi promovării OUG 118/2003 prin care datoriile bugetare restante ale S.C.Rompetrol Rafinare S.A. la data de 30 septembrie 2003 în cuantum de aproximativ 603.000.000 USD au fost convertite în obligaţiuni subscrise de către Ministerul Finanţelor Publice.

Urmare a activităţii infracţionale derulate de către cei doi, la data de 24 octombrie 2003, în şedinţa de guvern a fost adoptată OUG 118/2003 cu nerespectarea dispoziţiilor HG 555/2001 şi a Legii 24/2000, nefiind respectate niciuna dintre etapele obligatorii prevăzute în cele două acte normative (….) Nota de fundamentare a OUG 118/2003 a fost prezentată pentru avizare Ministerului Justiţiei la data de 27 octombrie 2003, conţinutul acesteia fiind însă diferit de conţinutul notei de fundamentare ce a stat la mapa actului normativ”, arătau procurorii DIICOT într-un comunicat de presă.

Ce li se imputa lui Vlădescu şi Pogea. “Vlădescu Sebastian, ministrul Finanţelor Publice în perioadele 22.08.2005 – 5.04.2007 ; 23.12.2009 – 3.10.2010, precum şi Pogea Gheorghe, ministrul Finanţelor Publice în perioada 22.12.2008-23.12.2009, cu rea credinţă, nu au respectat dispoziţiile art. 8 al.2 din OUG 118/2003 modificată prin Legea 89/2005 potrivit cărora ” în termen de 6 luni de la data emiterii, prin hotărâre a Guvernului, obligaţiunile vor fi înregistrate la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare pentru tranzacţionarea acestora pe pieţele reglementate, în condiţiile regulamentului aprobat în acest scop de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare” şi au blocat adoptarea hotărârii de guvern care să permită vânzarea obligaţiunilor pe Bursa de Valori Bucureşti, iar statul român să-şi recupereze creanţele”, arătau procurorii DIICOT.

În acest caz, DIICOT a pus sechestru pe rafinăria Petromidia pâna la concurenţa sumei de aproape 680 de milioane de euro pentru recuperarea prejudiciului. Sechestrul a fost confirmat de judecătorii Înaltei Curţi.

Timeline cu istoria datoriilor Rompetrol

  • 2000: Grupul Rompetrol al lui Dinu Patriciu cumpără rafinăria Petromidia cu doar 50 de milioane de dolari după eşecul privatizării către compania turcească Akmaya. Turcii se angajaseră să achite 725 de milioane de dolari, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Prin urmare, procedura de privatizare s-a reluat şi rafinăria de la malul mării a fost cumpărată de Patriciu. Rompetrol s-a angajat, în schimb, că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari. Dosarul Rompetrol I de la DIICOT a arătat însă că Dinu Patriciu a cumpărat Petromidia fără să aibă practic niciun ban, în condiţiile în care cele 50 de milioane de dolari proveneau din creanţa Libia şi ar fi trebuit să fie recuperată de statul român de la dictatorul libian Muammar Gaddafi, nu de către Patriciu. Creanţa era de peste 80 de milioane de dolari şi reprezenta investiţiile făcute de Ceauşescu în Libia, însă statul român nu a fost în stare să recupereze banii, Patriciu, da. Cel puţin o parte din ei, cu care a cumpărat Petromidia.
  • 24 octombrie 2003: Guvernul Năstase a transformat restanţele bugetare ale Rompetrol în valoare de 603 milioane de dolari în obligaţiuni cu maturitate de şapte ani. Ordonanţa 118/2003 – semnată de premierul Adrian Năstase şi contrasemnată de fostul ministru al Finanţelor, Mihai Tănăsescu şi fostul ministrul al Economiei, Dan Ioan Popescu – a stabilit regimul juridic al creanţelor bugetare reprezentând TVA, accize, contribuţia la Fondul special al drumurilor publice, precum şi majorările de întârziere, dobânzile, penalităţile si penalităţile de întârziere, datorate si neachitate de către Rompetrol la data de 30 septembrie 2003. Ideea – cel puţin cea oficial declarată – a Guvernului Năstase a fost ca, până în 2010, Rompetrol să răscumpere obligaţiunile statului, practic să plătească datoriile reeşalonate.
  • 2004: Consilierul prezidenţial pe probleme de securitate al preşedintelui Ion Iliescu, generalul Ioan Talpeş, fost director al SIE, a sesizat DIICOT cu privire la memorandumul-ul Rompetrol.
  • 2005: După venirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu, o parte din dosarul Rompetrol – creanţa Libia şi manipularea Bursei de Valori – începe să fie instrumentată efectiv de procurorii DIICOT Adriana Cristescu şi Ciprian Nastasiu. Dinu Patriciu a fost chiar reţinut pentru o noapte.
  • 2006: Cei doi procurori audiază ca martori membri ai Cabinetului Năstase, inclusiv pe fostul premier, în legătură cu împrejurările în care a fost adoptată OUG 118/2003. Foştii miniştri ai lui Năstase au declarat atunci că ordonanţa de conversie a datoriilor a fost benefică întrucât a împiedicat închiderea rafinăriei, fapt ce ar fi dus la concedierea multor angajaţi. Fostul prim-ministru Adrian Năstase s-a apărat întotdeauna spunând că legea de aprobare a ordonanţei 118/2003 a fost promulgată în 2005 de preşedintele Traian Băsescu.
  • 2007: Dinu Patriciu vinde Rompetrol companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz, pentru o sumă neclară şi astăzi – potrivit unor surse 1,6 miliarde de dolari, potrivit altora aproape 3 miliarde de dolari. Tranzacţia l-a propulsat pe Patriciu pe primul loc în topul celor mai bogaţi români.
  • 30 august 2010: Obligaţiunile statului au ajuns la maturitate. În condiţiile în care Rompetrol a răscumpărat obligaţiunile într-o mică măsură, statul a redevenit acţionar. Cu câteva zile înainte de maturitatea obligaţiunilor, în august 2010, ministrul de atunci al Finanţelor din Guvernul Boc, liberalul Sebastian Vlădescu, a acceptat o plată din partea Rompetrol de 71 milioane de dolari, aproape 54 de milioane de euro, ceea ce a făcut ca, după 30 august 2010, statul să redevină acţionar la Rompetrol cu doar 44 la sută, nu cu peste 50 la sută. Au urmat procese din partea statului român care pierduse astfel pachetul majoritar de acţiuni, prin urmare controlul companiei.
  • iunie 2011: Tribunalul Constanţa a emis o primă decizie în favoarea Rompetrol.

Rostogolirea datoriilor istorice ale Rompetrol de către Guvernul Ponta

  • 15 februarie 2013: Cu 3 zile înainte de o decizie a Curţii de Apel Constanţa, guvernul USL Ponta II a încheiat o înţelegere cu grupul kazah. S-a semnat un memorandum, în fapt un contract de stat, prin care partea română accepta o plată de 200 de milioane de dolari contra unui pachet de aproape 27 % din acţiunile statului la Rompetrol. Restul celor 400 de milioane de dolari urma să fie inclus într-un presupus fond mutual de investiţii de un milliard de euro. Plus, încetarea proceselor din partea statului român. Memorandumul a fost semnat de şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) din cadrul Ministerului Economiei, Gabriel Dumitraşcu, fost director la Roşia Montană Gold Corporation în anii 2000.
  • mai 2013: Guvernul Ponta a încercat să legitimeze acest contract de stat prin lege adoptată de majoritatea USL din Parlament, însă nu a fost lăsat de Curtea Constituţională după ce legea a fost atacată la CCR de preşedintele Traian Băsescu.
  • 22 ianuarie 2014: Guvernul Ponta a fost nevoit să adopte contractul cu Rompetrol prin HG. Hotărârea de Guvern a fost semnată de premierul Victor Ponta, un secretar de stat de la ministerul Economiei, ministrul Energiei Constantin Niţă, ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu şi ministrul Bugetului Liviu Voinea. Guvernul a susţinut că a avut aviz din partea Ministerului Justiţiei. Nota de fundamentare e semnată de ministrul Economiei Andrei Gerea, ministrul delegat pentru Energie Constantin Niţă, ministrul Bugetului Liviu Voinea şi ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu.
  • octombrie 2014: Justiţia dă verdictul final în dosarul Rompetrol I după 9 ani de anchete şi procese. Între timp, Dinu Patriciu a murit. Cel mai cunoscut condamnat în acest dosar a fost senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu. A primit 2 ani şi 4 luni de detenţie efectivă. Instanţa a decis şi recuperarea de la Rompetrol a creanţei Libia în valoare de 50 de milioane de dolari, banii cu care Patriciu cumpărase practic rafinăria Petromidia.

Rompetrol a încercat să intre în insolvenţă

  • mai 2015: compania kazahă nu numai că nu a plătit cele 200 de milioane de dolari şi nu a făcut investiţiile de 400 de milioane, ba a şi depus o cerere de intrare în insolvenţă pentru a evita plata a aproape 60 de milioane de dolari (plus dobânzi din 2001) la care a fost obligată prin decizie definitivă în dosarul Rompetrol I.
  • iunie 2015: Tribunalul Bucureşti respinge intrarea în insolvenţă a Rompetrol.
  • 29 aprilie 2016, Astana, Kazahstan: KazMunaiGaz International semnează un acord cu chinezii de la CEFC China Energy Company Limited pentru preluarea unui pachet de acţiuni de 51 % din acţiunile Rompetrol pentru suma de 680 de milioane de dolari.
  • 9 mai 2016: DIICOT pune sechestru pe rafinăria Petromidia în cadrul dosarului Rompetrol II pâna la concurenţa sumei de aproape 680 de milioane de euro. Sechestrul a fost confirmat de judecătorii Înaltei Curţi.
  • 10 mai 2016: Prim-vicepreşedintele KMG International Azamat Zhangulov face o conferinţă de presă în care contestă sechestrul. El respinge suspiciunile privind încălcarea legii în momentul înţelegerii cu Guvernul Ponta, însă admite că ar putea să existe o anchetă a procurorilor români în acest sens.
  • 26 mai 2016: Prim-vicepreşedintele KMG International Azamat Zhangulov acuză Guvernul Cioloş că nu îşi dă acordul pentru înfiinţarea fondului de investiţii şi răscumpărarea cu 200 de milioane de dolari a 26,7% din acţiunile deţinute de stat la Rompetrol, aşa cum convenise cu Guvernul Ponta.
  • 22 iunie 2016: DIICOT începe urmărirea penală în dosarul Rompetrol II. Fostul ministru al Economiei din Cabinetul Năstase, celebrul Dan Ioan Popescu şi foştii miniştri ai Finanţelor din cabinetele Năstase şi Boc, Mihai Tănăsescu, Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu, sunt puşi sub acuzare pentru abuz în serviciu întrucât nu ar fi luat măsurile necesare pentru recuperarea datoriei istorice. Fostul premier Adrian Năstase şi fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, sunt martori. DIICOT a pus sub sechestru şi o parte din averile foştilor miniştri urmăriţi penal.
  • 21 februarie 2018: procurorul anchetator Mirel Rădescu a finalizat rechizitoriul cu propunere de trimitere în judecată.
  • martie 2018: rechizitoriul a fost infirmat şi cazul redistribuit altui procuror pentru refacerea urmăririi penale.
  • aprilie 2018: G4Media.ro anunţă în exclusivitate că grupul Rompetrol, controlat de compania KazMunaiGaz din Kazahstan, a intrat în vizorul unui potenţial investitor american. Investitorul american este reprezentat de Don Laguardia, un specialist în investiţii pe pieţele emergente.
  • mai 2018: cerere formulată de şeful DIICOT Daniel Horodniceanu de revocare a procurorului Mirel Rădescu pentru “carenţe profesionale”.
  • 21 mai 2018: grupul chinez către care KazMunaiGaz urma să vândă pachetul majoritar al KMG International (Rompetrol), China Energy Fund Committee (CEFC China) are probleme financiare. CEFC Shanghai International Group, o subsidiară a CEFC China, a anunțat că nu poate să-și plătească datorii în valoare de aproximativ 277 de milioane de euro (2,09 miliarde de yuani chinezești), potrivit Reuters.com. Anunțul vine după ce, în februarie, fondatorul și președintele CEFC China, Ye Jianming, a fost arestat fiind suspectat de infracțiuni economice.
  • 22 mai 2018: CSM ia act de solicitarea procurorului de încetare a activităţii la DIICOT şi continuarea la Parchetul Capitalei.

(Foto: Inquamphotos/ Octav Ganea)


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here