Himere

0
21
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Noaptea ce se lăsa părea a fi o noapte senină. Stelele apăruseră pe bolta albastră şi licăreau himeric.

Adina Popescu stătea la fereastra camerei şi privea cerul presărat de stele. Liniştea adâncă a nopţii o ademenea în mrejele ei. Nu-i era somn. Încet, parcă gândirea îi depăşea sferele realului dându-i simţirii toropeala plăcută a visării. Vântul adia uşor, îi spulbera pletele castanii peste umeri. În neclintirea ei, Adina părea o statuie vie. Ce nu îşi explica starea. Îşi cuprinse trupul cu braţele şi, mulţumită de tot ce făcuse în ziua trecută, se gândea deja cu nesaţ la cea de mâine. Îşi închipuia un mâine clocotitor, mai plin de viaţă, un mâine care să-i dea o mulţumire mai coaptă. Un mâine diferit fără ură, suferinţă, boală. Doar soarele, năpădind atâtea iluzii.

Rodica Oniga


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here