Ilie Şerbănescu: "Productivitatea pe salariat – marea diversiune colonialistă".

0
20
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Considerati ca o persoana cu probleme penale poate ocupa o functie importanta in institutiile statului?

View Results

Loading ... Loading ...

Va prezint un articol de exceptie aparut in ziarul romanesc Fluierul.ro.

Redactia Fluierul vă explică cu cifre câtă dreptate are Ilie Şerbănescu şi cum e mistificată “productivitatea scăzută a muncii” românilor.

image

Foto: Muncitori de la Dacia Pitești, aliniați “ca la chinezi”, ca să sărbătorească 1.000.000 de Logan-uri produse în loc să sărbătorească o binemeritată mărire de salariu la aceste profituri colosale făcute de firma Renault în România.

***

Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro

Vom explica cu cifre câtă dreptate are Ilie Şerbănescu şi cum e mistificată “productivitatea scăzută a muncii” românilor.

Adăugarea unui exemplu de calcul la raționamentul lui Ilie Şerbănescu e absolut necesară, pentru ca lumea să înțeleagă cum progresiştii globalişti ne prostesc în față atunci când ne mint spunându-ne “cât de scăzută e productivitatea muncii în România”, ca motiv pentru menținerea salariilor ultra-scăzute din România.

Şi atenție, ceea ce nu v-a spus Ilie Şerbănescu este că nici un soroşist şi nici un progresist, nu calculează greșit productivitatea muncii şi nici un globalist nu alterează formula de calcul a productivității muncii.

Acesta e tot “farmecul” mizerabil al manipulării ordinare la care sunt supuse mințile românilor

E neapărată nevoie de acest exemplu clar, pentru că, d-l Şerbănescu deşi are foarte mare dreptate în concluzii, explică puțin greoi adevărată manipulare care se face

Productivitatea muncii se calculează ca fiind plusvaloarea (profitul obținut), raportat la numărul de muncitori cu care se obține acea plusvaloare.

Să luăm un exemplu fictiv, dar care reflectă în mod perfect ceea ce se-ntâmplă în realitate în România

Trei muncitori de la Dacia Renault produc o mașină Dacia al cărui cost total de producție este de, să zicem 3000 de euro. (Ponderea salariilor lor mizerabile nu reprezintă mai mult de 10% din acest cost – restul e costul pieselor şi al caroseriei – dar acest lucru nu interesează aici).

Ceea ce se-ntâmplă de fapt este că nu Uzina Dacia Renault din Piteşti vinde aceste mașini pe piața internațională. Uzina Dacia vinde aceste mașini Dacia cu un adaos comercial mizerabil de doar 2-3-5% firmelor mamă, Renault, din străinătate.

Încă odată cifrele sunt fictive dar ele reflectă întru totul realitatea faptică. (Verificați singuri profitul minuscul de 2-3% raportat an de an de Uzina Dacia Renault de la Pitești ca să vedeți câtă dreptate avem)

Așadar o mașină produsă în România cu 3000 de euro e vândută firmei mamă franceze (sau altor firme din morişca Renault) cu doar 3150 de euro.
Plusvaloare (profitul) cu tot cu taxe e de doar 150 / 3000 = 5%
Raportat la cei 3 muncitori cu care s-a realizat această Dacie, acest lucru înseamnă o productivitate a muncii foarte scăzută de doar 5% / 3 = 1,66%.
Cu alte cuvinte, ni se spune că un muncitor român produce o plusvaloare de doar 50 de euro la fiecare Dacie Produsă.
Mașina produsă în România, este acum “materie primă finită” pentru firma de vânzări din Franța. Aceasta la rândul ei folosește să zicem (tot într-un exemplu fictiv), doi comerciali francezi şi reclame ca să o vândă în Franța şi în alte țări UE.
Costurile salariale şi de reclamă etc. sunt acum “la nivel francez” (ăia au salarii grase, adică o duc şi mănâncă mai bine ca românii, dar nici măcar asta nu interesează aici), așa că, ce interesează e “costul francez”, cost care, de la costul de achiziție inițial de 3150 euro se umflă să zicem la 5000 de euro. Dar de aici firma franceză Renault, sau altele din morişca Renault, vinde acea mașină cu prețuri între 10.000 şi 19.000 de euro (în funcție de dotări).

De exemplu, în Marea Britanie (de data asta vă prezentăm prețuri reale de vânzare din reclama făcută în aceste zile de Renault pe canalul britanic BT Sport, Dacia e vândută la prețuri între 10.000 şi 19.000 de lire sterline, deci la prețuri mai mari decât cele din exemplul nostru fictiv

La aceste prețuri de vânzare “productivitatea” celor 2 comerciali francezi care nu fac altceva decât să dea niște telefoane pentru reclame şi să reînoiască din când în când promoțiile şi contractele cu dealerii Renault, practic explodează.

10.000 de euro (preț de vânzare) / 5.000 de euro preț “de producție francez” ne dă o plusvaloare (un profit) de 5.000 de euro adică un profit de 100%.

Raportat la cei 2 comerciali francezi care contribuie la vânzarea acestei Dacii, obținem “o productivitate a muncii a francezilor” de 100% / 2 adică de 50% la fiecare Dacie vândută

.

Cu alte cuvinte, ni se spune că un muncitor francez produce o plusvaloare de 2500 de euro la fiecare Dacie Produsă față de o plusvaloare de doar 50 de euro produsă de “un puturos de muncitor român” (cel care a fabricat în realitate maşina, căci uzina de la Pitești nu e robotizată), şi care e plătit de 8-10 ori mai prost decât cel francez

Cum 2500 de euro “plusvaloare adusă de francez” / 50 de euro “plusvaloare adusă de român” = 50, ni se spune că “un muncitor francez e de 50 de ori mai productiv ca unul român” şi că din acest motiv muncitorii români ar trebui să pupe mâna şi fundul patronilor francezi, care “în mărinimia lor”, nu-i plătesc pe români de 50 de ori mai prost “cum ar trebui s-o facă conform productivității muncii de 50 de ori mai proaste a puturoşilor de români”, ci îi plătesc doar de “8-10 ori mai prost” (n.r. de parcă doar unii sunt oameni şi alții nu-s)

Încă odată cifrele sunt fictive dar ele reflectă întru totul realitatea faptică.

Apoi vine rândul aparatului de propagandă fenomenal al progresismului globalist din România, (de la BNR-Isărescu, de la Consiliul Fiscal, de la vuvuzelele progresiste din bănci şi din politică şi până la presa Soroşistă de tip Hotnews, Digi24, Adevărul, Realitatea etc etc) care ies ori de câte ori se întâmplă ca amărâtul de român (care nu poate trăi decent din salariu) să mai ceară 25 de euro (100 Ron) la salariu,….care ies şi ne spun că “economia nu suportă” această mărire din cauza “puturoşeniei românilor” pe care o îmbracă în expresia “din cauza productivității muncii foarte scăzute din România”

În realitate, aşa cum puteți vedea din acest exemplu, toți trăiesc şi toți fac profituri grase de pe urma muncii foarte prost-plătite a amărâților de români (şi ai altora ca ei din țările controlate de progresismul globalist).

Ați înțeles manipularea şi cât de nesimțiți şi fără scrupule sunt acești indivizi, adevărate cozi de topor pentru România şi adevărate unelte de propagandă şi asuprire ale progresismului globalist neocolonialist?

Vina e însă a noastră că nu suntem în stare de 30 de ani să ne alegem din rândurile noastre un român patriot care să dea de pământ în cel mai scurt timp cu toate minciunile lor mârșave.

Foto: Muncitori de la Dacia Pitești, aliniați “ca la chinezi”, ca să sărbătorească 1.000.000 de Logan-uri produse în loc să sărbătorească o binemeritată mărire de salariu la aceste profituri colosale făcute de firma Renault în România.

***

Ilie Şerbănescu: “Productivitatea pe salariat – marea diversiune colonialistă”

Dacă angajații sau eventual sindicatele din care fac parte cer salarii mai mari, invariabil angajatorul răspunde fie că productivitatea nu permite, fie că mărirea este condiționată de măsura în care productivitatea permite. Dacă întrebi de ce în Germania, de pildă, salariile sunt de 7-8 ori mai mari decât în România, invariabil răspunsul, cu statisticile pe masă, este că din cauza productivității pe salariat mult superioare acolo față de aici. Dacă soliciți o explicație pentru faptul că, în cadrul aceleiași companii, să zicem tot germane, salariul pe o funcție strict similară și pentru o aceeași muncă este de vreo 3-4 ori mai mare în subsidiara companiei din Germania decât în subsidiara aceleiași companii din România, invariabil ți se va spune că totul provine din diferența de productivitate. Te pot lua vertijurile! Cum dracu’, la aceeași muncă și la absolut aceleași condiții tehnologice și de organizare, poate fi mai mare productivitatea unui salariat într-un loc decât în altul, de exemplu în Germania, decât în România?!

Simplu! Productivitatea este un indicator care are la numărător „producția“ și la numitor numărul de salariați (angajați). Concepția „modernă“ – însușită și practicată în toate sistemele statistice din lume – definește „producția“ ca „valoare adăugată“. Aceasta din urmă are, în esență, două componente: „compensarea salariaților“ și „excedentul brut de exploatare“ (mai pe șleau și mai simplu: salarii și profituri). Cu alte cuvinte, la condiții identice, cu cât salariile sunt mai mari, numărătorul este mai mare și, deci, productivitatea salariaților este mai mare! Nu există un alt indicator economic care să fie condiționat tautologic de el însuși precum așa-numita „productivitate salarială“ (pe salariat). Afirmația axială în legătură cu acest indicator este că nivelul salariilor depinde și trebuie să depindă de nivelul productivității, în timp ce, în fapt, nivelul (mai mare sau mai mic) al salariilor este cel care condiționează nivelul (mai mare sau mai mic) al productivității. Fiind componenta principală a numărătorului din indicator, numai creșterea salariilor duce automat la creșterea productivității! Nici nivelul tehnologic nu are o asemenea influență copleșitoare, pentru că modifică pozitiv productivitatea, reducând numitorul (numărul de salariați), dar slăbește și numărătorul cu factura investițională. Nivelul salariilor este cel ce determină nivelul productivității, dar să nu crești cumva salariile fără să crească mai întâi productivitatea! Ceva cretin! Dar cu schepsis! Sunt salariile mici (numărătorul este mic!), deci productivitatea este mică. Și dacă productivitatea este mică, nu pot fi mărite salariile! Mai precis, sunt salariile mici, nu pot fi mărite salariile. Frumos, nu?!

Acest mecanism nu putea să nu fi fost valorificat de secole de către sistemul colonial în interesul exploatării colonialiste a periferiilor de către centrele de putere. Ca dovadă, a fost transformat în principalul instrument al promovării și perpetuării relației coloniale. Iar „productivitatea salarială“ este ustensila de bază în justificarea exploatării colonialiste transfrontaliere și a transferurilor imense de substanță economică din rețelele globaliste ale multinaționalelor. În centru, salariile sunt mari! Pur și simplu, pentru ca în acestea să existe prosperitate. Nu contează de unde provine! Asta înseamnă automat că productivitatea este înaltă. Și, prin productivitatea înaltă, sunt justificate salariile mari! La periferii, salariile sunt mici. Deci, tot automat productivitatea este mică. Cu productivitatea mică sunt justificate salariile mici! Ba mai mult, se fundamentează menținerea acestora, pentru că nu ar permite altceva productivitatea mică! În plus, pentru glorificarea și cimentarea relației coloniale, se teoretizează nevoia salariilor mici la periferii, astfel încât minunatele capitaluri din centru să vină să mântuiască periferiile. Ceea ce, în termenii trădătorilor de neam și țară de la periferii, înseamnă practicarea aici a salariilor mici pentru asigurarea „atractivității“ investiționale.

imageUitați-vă la România. Dacă ne luăm după guvernatorul Isărescu, de departe cel mai vajnic justificator al salariilor mici din România, explicația se află în nivelul productivității, considerat cel care condiționează și trebuie să condiționeze nivelul salariilor într-o economie. După sistemul tautologic al explicării „productivității“ în scopuri colonialiste, nu poți ieși niciodată din corsetul salariilor mici, chipurile, derivat din productivitate! Așa ceva probabil urmărește dl Isărescu, folosind cheia productivității, evident, în dauna țării sale (sau presupus țării sale). Că se înfundă în nemernicia propriilor explicații o dovedește faptul că realitățile se încăpățânează să arate o cu totul altă față, mult mai hâdă decât conexiunile la care ne invită domnia sa. Datele statistice ale UE (Eurostat) indică o diferență de productivitate între, de pildă, Germania și România, de 3,8 ori (65.500 euro pe salariat față de 15.500 euro pe salariat). Și atunci, de unde, în medie, o diferență de salarii de 7-8 ori?! Isărescu și oamenii domniei sale nu au absolut nicio explicație! Nici nu se străduiesc să o caute, darămite s-o găsească! Căci dânșii o știu, dar nu vor să ne-o spună explicit și nouă. Este amprenta colonială! Salariile mici constituie amprenta colonială nu numai ca explicație, ci și ca instrument colonial și efect colonial.

Autor: Ilie Şerbănescu. Preluare: Cotidianul.ro


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here