În numele familiei franceze, partea II: Întoarcerea la normalitate

    114
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    • 2
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      2
      Shares

    Am început să scriu alaltăieri despre filme franceze de artă despre familie. Seria recomandărilor continuă. Un bun PR pe care îl putem observa la aceste filme este prezenţa la multe festivaluri internaţionale, ceea ce este o strategie de marketing foarte bună pentru distribuţia peliculelor în teritoriu. De asemenea, filmele apar pe DVD în timp relativ scurt de la lansarea acestora în cinematografe (cam 6 luni).

    Polisse

    Polisse /Îngerii păzitori (2011) Regia: Maïwenn Distribuţia: Karin Viard, Joey Starr, Marina Foïs, Nicolas Duvauchelle, Maïwenn, Karole Rocher, Naidra Ayadi Producţie Franţa

    Filmul, vorbit în franceză, italiană, română şi arabă, ilustrează, într-un stil cinema-verité (de altfel bazat pe fapte reale), atmosfera, acţiunile, cazurile şi provocările unei brogăzi speciale însărcinate cu prevenţia abuzurilor asupra minorilor, care îşi desfăşoară activitatea în Paris. Conceput prin ochii unei jurnaliste jucate chiar de scenarista-regizoare ( Maïwenn), filmul are un ritm alert, printr-un montaj rapid şi filmări neconvenţionale, în multiple decoruri. Problemele pe care le ridică sunt foarte serioase şi sunt tratate cu gravitate, oferind spectatorului o incursiune reuşită în cum arată viaţa celor care trebuie să vegheze la siguranţa generaţiilor viitoare. Adesea, tensiunile se adună şi conflicte izbucnesc între colegi, care nu mai reuşesc să-şi gestioneze viaţa privată. Finalul tragic te lasă cu gura căscată, dar este rezultatul firesc al unei construcţii dramaturgice încărcate. Un film pe care merită să îl revăd pe DVD cândva, pentru a-l înţelege mai bine.

    Poate că este vorba doar despre efectul primei vizionări, dar mie filmul acesta mi-a făcut capul girofar. Am senzaţia că atenţia mea trebuie să alerge de la o scenă la alta, de la un personaj la altul , fără să îmi permită să înţeleg în profunzime ce se întâmplă. Poate că regizoarea a vrut să cuprindă prea mult într-un film şi-aşa mai lung de 2 ore. Acest film este nerecomandat sub 16 ani.

    Premiul juriului pentru cel mai bun film, Cannes, 2011.

    Premii Cesar pentru interpretare (Naidra Ayadi) şi montaj. Alte 12 nominalizări la Cesar, inclusiv pentru film, regie, scenariu şi 6 actori.

    Punctajul meu: 7/10

    De Rouille et d‘os / Despre rugină şi oase (2012) Regia: Jacques Audiard Distribuţia: Matthias Schoenaerts, Marion Cotillard, Armand Verdure, Céline Sallette coproducţie Franţa-Belgia

    Un boxer de mâna a treia, cu un copil după el prin Europa şi o îmblânzitoare de balene ologită de un tragic accident îşi încrucişează drumurile într-o relaţie complicată. Jacques Audiard, unul din cei mai importanţi regizori francezi ai momentului, nu se dezminte şi realizeză un film sumbru, trist, dar la sfârşitul căruia se întrezăreşte o rază de speranţă. Marion Cotillard face un rol extraorinar, pentru care nu m-aş mira să fie nominalizată la Cesar şi chiar la Oscar. Matthias Schoenaerts, la rândul său, oferă fragilitate şi sensibilitate personajului său care creşte, se dezvoltă, se descoperă. Un film psihologic greu, despre maturizarea emoţională şi redescoperirea unui sens în viaţă. Te pune pe gânduri, te răvăşeşte. Scenariul este solid, dar atmosfera generală mi s-a părut prea apăsătoare, chiar dacă realistă. Filmul conţine secvenţe dure de violenţă în timpul scenelor de box. Muzica e superbă. Filmul a participat în competiţia oficială din 2012 la Cannes.

    Punctajul meu: 7.5/10

    Le Havre

    Le Havre /Portul (2011) Regia: Aki Kaurismäki Distribuţia: André Wilms, Jean-Pierre Daroussin, Kati Outinen, Blondin Miguel, Jean-Pierre Léaud Coproducţie Finlanda-Franţa-Germania

    Nu sunt familiarizat cu filmele lui Kaurismäki, dar mi-a plăcut „Portul”. Este o poveste onestă, plină de suflet, despre un bătrân pantofar care îl ajută pe un copil african să se ascundă de poliţia portuară şi să ajungă la destinaţia sa, inclusiv prin susţinerea unui concert caritabil! Un film care te cucereşte, cu un ritm intenţionat lent, care dezvoltă personajele şi le înscrie într-un univers al lucrurilor care se desfăşoară încet, dar cu înţelepciune. Filmul are suspans şi umor, iar personajele sunt uşor de îndrăgit. Probabil mulţi l-au adorat pentru latura emoţională, dar filmul se opreşte la limita pateticului şi, spre meritul său, nu aspiră la statutul de capodoperă, ci se mulţumeşte să ofere o gură de aer cinefilului pasionat de filmul de artă vizionat cu răbdare.

    Premiul criticii internaţionale (FIPRESCI) şi menţiunea specială a Juriului Ecumenic la Cannes, 2011. Premiat în Franţa, Finlanda, Germania, Islanda şi SUA inclusiv pentru cel mai bun film, regie, scenariu.

    Punctajul meu: 7/10

     

    Vizionare plăcută!

    Ştefan Alexandrescu.

    Ocazional, critic de film.

    Discerne.wordpress.com


    Raspandeste cu incredere
    • 2
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      2
      Shares

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here