În numele justiţiei franceze

0
99
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

Sunt un pasionat urmăritor al cinematografiei franceze de artă. Dintre filmele recente pe care am avut ocazia să le văd, am realizat o mică selecţie, pe care v-am împărtăşit-o aici, aici şi aici. Despre acestea, consider că merită să ştiţi şi voi, fie că sunt mai reuşite, fie că sunt mai puţin. Unele dintre ele au fost realizate în coproducţie. Pe câteva dintre ele le-am văzut pe ecrane româneşti (cel mai ades în cadrul unor mini-festivaluri cu proiecţii limitate), pe altele pe ecrane străine şi pe altele pe DVD. Vi le prezint în acest articol pe cele despre două cazuri care au zguduit justiţia franceză, bazate pe realitate.

presume-coupable-L-WKNlr_.jpeg

Présumé Coupable/Presupus vinovat (2011) regia: Vincent Garenq Distribuţia: Philippe Torreton, Wladimir Yordanoff, Noémie Lvovsky, Raphaël Ferret Coproducţie Franţa-Belgia

O dramă de tribunal excelent scrisă, excelent regizată, superb interpretată. O adevărată capodoperă. Inspirat de asemenea de un caz real care a „scuturat” justiţia franceză, filmul ne arată povestea unui om acuzat pe nedrept, care pierde totul şi se avântă într-un război cu statul francez, pentru obţinerea nevinovăţiei şi remedierea sa morală în urma prejudiciilor suferite în procese. Philippe Torreton, premiat pentru interpretarea sa, ilustrează un om a cărui răbdare şi speranţă ajung la limitele umanului într-o situaţie care pare de coşmar. Scena finală a procesului este înmărmuritoare şi vă va rămâne întipărită în minte prin tragicomicul situaţiei. Un film mai solid decât contracandidatul său pe o temă similară, „Omar m‘a tuer”, prin faptul că dezvoltă mai multe personaje, mai bine, ne face să ne pese de ele şi surprinde esenţa unor situaţii în scene bine închegate, fără să facă apel în exces la emoţiile spectatorului sau la implicaţiile morale ale cazului. Stilul rămâne obiectiv, ferm şi distant.

Premiul „Label Europa Cinemas” la Festivalul de la Veneţia, 2011. Alte premii în SUA şi Slovacia.

Punctajul meu: 8/10

Omar m‘a tuer/Omar m-a omorât (2011) Regia: Roshdy Zem Distribuţia: Sami Bouajila, Denis Podalydès, Maurice Bénichou, Salomé Stévenin Coproducţie Franţa-Maroc

Unul din cele mai celebre cazuri franceze din ultimii 25 de ani este expus în acest film cu o meticulozitate documentară. Vă invit să citiţi detalii despre cazul real aici. „Mă numesc Omar şi sunt grădinar” este fraza care vă rămâne întipărită în minte din interpretarea extraordinară a lui Sami Bouajila, nominalizat la premiul Cesar pentru cel mai bun actor principal. O dramă de tribunal cu implicaţii politice, un film care merită văzut pentru scenariul său, pentru interpretarea unui rol greu şi pentru înţelegerea unor probleme fundamentale ale sistemului de justiţie francez, care a primit o palmă grea pentru modul în care l-a tratat pe acest magrebin: Omar Raddad. Deşi după numeroase procese care au durat aproape două decenii şi după ce a petrecut ani în închisoare, Omar a fost declarat nevinovat de către tribunale pentru uciderea unei bătrâne la care era grădinar, statul francez a continuat să îi interzică practicarea meseriei sale.

Un film bun, dar tezist, pedagogic şi care ar fi fost demn de un regizor mai bun. Oricum, peste medie.

Punctajul meu: 6/10

Vizionare plăcută!

Ştefan Alexandrescu.

Ocazional, critic de film.

Discerne.wordpress.com


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here