"In ochii tai fermecatori", o piesa de teatru ce ramane puternic fixata pe retina. Un succes deosebit pentru o drama psihologica!

0
114
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Sunteti multumit de guvernarea PSD-ALDE:

View Results

Loading ... Loading ...

Intai si intai sa incepem prin a spune, ca un scurt intermezzo, cate ceva despre cea mai noua veste si, totodata si cea mai mare realizare pentru un om, de exceptie daca vreti, legata de protagonistii spectacolului „In ochii tai fermecatori”: Anatol Durbală și Olesea Sveclă au devenit părinți!

durbala_svecla

Pe 26 ianuarie (o zi extrem de … interesanta, istoriceste vorbind), chiar în timp ce juca pe scena Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, prezentatorul emisiunii „Ora de ras”, actorul, jurnalistul si regizorul Anatol Durbală a aflat vestea cea mare: Olesea, frumoasa, minunata si iubita lui soție, a adus pe lume o fetiță! Felicitări, Olesea și Anatol! Sa va traiasca fetita si sa va bucurati de ea! Un gand bun si din partea mea.

image

***

Bun, acum sa revenim la oile noastre si sa o luam incet si metodic. De ce am afirmat ca piesa asta ramane undeva, fixata pe retina? Pentru ca, unele evenimente importante, oricat am vrea sa le facem uitate, au ramas undeva, suspendate in continuumul spatio-temporal, asemeni  unui arc peste timp, si ele continua sa fie valabile si … azi! Din pacate! Spun asta cu mihnire. Dar subiectul o sa-l lasam pe altadata, pana atunci ceea ce am scris mai sus va ramane asa, doar ca o … alta poveste nescrisa inca!

***

Regizorul Alexandru Vasilache, „creierul” din spatele piesei din aceasta seara, este cel care a selectat si compilat diverse fragmente, cat mai sugestive si interesante, din nuvelele şi romanele lui Gib Mihăiescu si apoi le-a asamblat intr-un tot unitar, un vis frumos, cu o viata proprie cu adevarat fantastica. Titlul spectacolul, dupa cum declara insusi regizorul, zeul creatiei din aceasta seara, este inspirat de eternul „În ochii tăi fermecători”, un tangou extrem de popular, celebru chiar, in anii ’20, tangou compus de marele compozitor Cristian Vasile.

„Cu această melodie aduc atmosfera acelor ani aici”, afirmă regizorul. Dar asta nu e tot! Scena mai mereu răsună, de-a lungul piesei, datorita celor peste 20 de tangouri vechi  și alte melosuri de epocă, semnate de  virtuozii interpreti Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez, majoritatea acestora fiind interpretate live. Meritul revine minunatilor protagonisti din aceasta seara magica. Felicitari inca odata acestor actori cu o pregatire atat de completa si complexa! Sunteti pur si simplu MINUNATI!

„În orice timpuri există o cenzură, în unele perioade ea a fost mai dură, în altele mai indulgentă. În perioada nefastă comunistă tot ce ține de erotism, de atingerea fizică sau senzuală la un moment dat provoca nedumeriri sau orori din partea cenzurii de atunci, ori aici noi am descoperit o relație normală intimă dintre bărbat și femeie care noi o întâlnim zi de zi. Mihăescu vine cu o altfel de abordare a acestor relații care scot în prim plan niște nuanțe deosebite, care sper eu că vor provoca spectatorii”, a tinut sa menționeze regizorul basarabean.

***

Rolurile principale in aceasta creatie regizorala de exceptie sunt „Manaru”, personaj jucat magistral de Petru Hadârcă si „Eva”, creatie actoriceasca de exceptie; insa in mod special se remarca pe parcurs, asta datorita aportului deosebit al actritei Silvia Luca, care ofera spectatorului roman un adevarat recital inspirat poate chiar de muzele antice.

„Spectacolul „În ochii tăi fermecători” este un spectacol care implică multe trăiri și evenimente, el cuprinde tragediile perioadei când se fugea din Basarabia în România. Totodată în acest spectacol este prezent cabaretul, astfel se face o îmbinare dintre tragic și comic. Personajul meu se numește Evanghelina care este vioristă, mai târziu și dansatoare. Ea este nevoită să se zbată între mai mulți bărbați ofițeri ca să-și facă actele și să poată rămâne în România pentru a nu fi împușcată acolo peste Nistru de bolșevici”, ne-a spus actrița Silvia Luca.

Evident ca in piesa de astazi sunt, si e bine ca este asa, şi alte câteva personaje secundare cu adevarat extraordinare, personaje ce compun de asta data o constelaţie formidabilă, de mici stele: locotenentul Ragaiac, interpretat fenomenal, perfect chiar de actorul Sandu Leancă, locotenentul Iliad interpretat de Victor Nofit, o adevarata revelatie pentru mine si doamna Ghenia Chirsanov, o actrita desavarsita si o cântăreaţa de  cabaret, de mare succes, care este interpretată magistral de actrita Angela Ciobanu. Angela Ciobanu realizeaza aici o splendida creatie actoriceasca si interpretativa. Reuseste chiar sa isi modifice modul de a vorbi, timbrul vocal este cald, frrrantuzind magnifique si avand acel rrrr…(nazal) demn de invidiat si atat de specific locuitorilor capitalei cocosului galic, Paris adica.

Acţiunea spectacolului, asa cum a imaginat-o regizorul Alexandru Vasilache si a facut-o sub o titulatura deloc intamplatoare de “În ochii tăi fermecători” are loc, ca situare geografica, in chiar zona de granita, în bordeiul umil, de pe Nistru, al locotenentului Ragaiac, chiar la Vadul lui Vodă.

Piesa vorbeşte de la sine, utilizand un vocabular simplu, facil, neaos romanesc, folosind insa un limbaj curat, dulce, clar, cand duios, cand extrem si tulburător, analizand din toate punctele de vedere iubirea, in special iubirea interzisă, pătimaşă, aflata la granita dintre vis si realitate. Cea mai periculoasa forma a iubirii adica.

Setea de pur şi ideal, de necunoscut şi de nemărginire fac subiectul dramei. Erotica, aparent obsesivă, ce insoteste si  animă aproape toata opera lui Gib Mihăiescu (în perioada interbelica, acesta a fost chiar avocat la Chişinău, ba chiar şi consilier al Teatrului Naţional din localitate), contrastul dintre senzual-senzualitate şi spiritual-spiritualitate este redat in ritm alert si dramatic, alternand cand în ritm de tangou, cand mai lin si aproape duios, si totul desfasurandu-se pe acordurile de neuitat ale unor romanţe vechi si eterne. Minunat! Pentru ceva ce doar mangaie placut urechea, si dainuie, si care va dainui in veci de veci. Pentru ca muzica buna, indiferent de gen, este ea insasi eterna!

Efectul per ansamblu este unul absolut genial: suntem brusc teleportaţi datorita atmosferei onirice create, către întruchiparea eternului, a misterului feminin, ea, femeia, „ru­soai­ca” daca vreti, din lecturi sau … din franturi de vise, devine brusc o realitate palpabila, calda, inzestrata fiind din spatiul germinal oniric cu propriile ei vise si aspiratii. Adica exact ceea ce creaza efect si amplifica suferinta la maxim.

Acum e momentul in care fiecare dintre personajele masculine devine fecund, la nivel oniric si imaginar vorbind si ascunde efectiv de lumea exterioara, acolo, undeva in lantrul lui, undeva intr-un plan mixt oniric-real, aparent existent doar în inima si mintea sa, idealul femeii ireal de reale, femeia visata, acea ”frumoasa cu corp”, adevarata fata Morgana a vietii lui, sau, pentru pudici si pudibonzi, doar chipul ei, al celei ce este sau a fost, din pacate, cea „pe veci pierdută, pururi adorată”, acea etern adulmecată apoi precum un copoi, în mai toate  făpturile întâlnite „dupa aceea”, în drumurile intortocheate codate in calea vieţii insasi. Si viata devine astfel lunga, si eterna, pentru ca idealul e acum bine ascuns acolo, undeva, unde supravietuieste si candva, poate ca va iesi la iveala sau nu, dar, oricum, el este prezent acolo si tu, ca femeie trebuie doar sa … starui ca sa-l dezvalui. Dar atentie, s-ar putea sa doara amarnic descoperirea astfel fortata!

***

„În ochii tăi fermecători”, ca adaptare libera după Gib Mihăescu, in care unii vad doar un spectacol despre erotica obsesivă prezenta in toata opera lui Gib Mihăescu iar altii doar drama umana. Despre contrastul dintre senzual şi spiritual, prezentat mai ales în ritm de tangou şi romanţă, se vorbeste insa doar in soapta, desi uneori si soapta devine adevarat urlet al sufletului. ar asta depinde de … caz.

Regizorul Alexandru Vasilachi a selectat dupa cum spuneam fragmentele cele mai sugestive din nuvelele și romanele lui Gib Mihăescu. Si le-a imbinat. Si le-a filtrat. Si le-a compilat. Si a obtinut exact ceea ce vedem astazi.

În bordeiul lui de pe malul Nistrului, un bărbat aflat în floarea vârstei, locotenent român special detasat ca sa apere granita, si care se uită mai mereu la filme de epocă și visează, visează că, în viața lui plicticoasa si searbada, are să apară candva, la un moment dat, o ea, o femeie cu pas lung si maiestuos, cu trupul înveșmântat într-o șubă … enormă – o straina, o „rusoaica” adica.

El ii adulmeca prezenta, ii simte mireasma, mireasma mai puternică decât toate parfumurile lumii stranse la un loc, asta desi ea, ea inca nu s-a materializat in lumea asta a lui. Îi construiește apoi si povestea, in conformitate cu viziunea lui, si mai ales cu aspiratiile lui ca un tot, ca un alter ego al lui, doar al lui. Și acum el este sigur că misterioasa femeie, spioana gândurilor sale (in realitate se va materializa intr-o biata refugiată din Rusia ocupata vremelnic de bolsevicii sangerosi ai lui Beria), si va veni, fix la el, asta într-un timp de iarnă grea, trecand parca plutind, cu pasi lini si senzuali peste podul de gheața format pe raul pe care el, locotenentul, îl păzește acum cu pretul … vietii lui, visand. Planul oniric se pogoara peste trista realitate si rezultatul e crunt.

Pe malul Nistrului, o mână de oameni sarmani, bieti refugiati rusi care fug de revolutia sangeroasa, si care încearcă acum să treacă în Basarabia, si apoi de acolo in Romania, doar ca să scape de gloante. Sunt insa întorși din drum (de cata compasiune dadeam noi atunci dovada?! Ca si acum adica … Nu s-a schimbat nimic in noi, suntem aceeasi!), de vajnicii si vigilentii nostri soldați, soldati români pentru care mita, coruptia si posibilele avantaje sau contacte mai mult sau mai putin fizice, sexuale adica, erau la ordinea zilei.

O pereche stranie, rusul Artiom, un masiv aruncător de cuțite și o violonistă talentata si diafana (care insa devine brusc … dansatoare de cabaret clandestin), se salvează, rămânând pe loc in acel orasel de granita. Cei doi urmează să se angajeze clandestin la cabaretul din Vadul lui Vodă, micul târgușor de granita cu o viata aparent linistita.

În Vadul lui Vodă insa, localitate de graniță aflata chiar lângă Nistru, o pseudo-dramoletă sentimentală tocmai tulbură si scoate din apatia cronicizată așezarea atat de … linistita. Boierul Manaru afla ca este si el „înșelat”, devenind proaspat  „incornorat”, de mai tânăra-i nevastă. Motivatia nu conteaza! Dar nimic nu se intampla intamplator, nu-i asa?

Ca să se răzbune, respectivul dă acum iama prin căminele conjugale ale amicilor sai de pahar. El își asumă astfel o misiune aproape nobilă: să-i ostoiască fiecărei neveste pofta de dragoste, in conditiile in care respectiva se dadea deja de-a dreptul sufocată de mult prea plictisitoarele obligații matrimoniale la care era supusa de catre partenerul mai mereu venit acasa mort de beat. Mereu acelasi obicei prostesc distruge caminul?! Oare de ce?

Obsedat de ideea că, acum, toate femeile sunt la fel, el se abandonează misiunii sale, considerandu-se oarecum eliberat de toate obligatiile sale fata de jumatatea legala si, cu voluptate si nesat, se deda unui dezmăț erotic din care se pare ca nu-l mai oprește nimeni si nimic.

Nici măcar o tentativa de linșaj, pusa la cale de prietenii sai de pahar, niște soți nevrednici care sunt practic incapabili să-și fericească năvalnicele consoarte, daramite sa puna la cale un asasinat, nu-l linisteste.

eva4

Sunt astfel evidentiate  cele trei mari planuri spatio-temporale concomitente pe care este apoi cladit intreg esafodajul piesei „În ochii tăi fermecători”. Piesa de azi a fost montată anterior de regizorul Alexandru Vasilache la Teatrul Național ,,Mihai Eminescu” din Chișinău si acolo s-a bucurat de un real succes.

Creatia sa regizorala de azi este inspirată in special din scrierile lui Gib Mihăescu (din care am reusit sa recunosc, la o prima vedere, pasaje din „La Grandiflora” și „Rusoaica”).

***

Un prim cadru spatio-temporal este cel al politicului și el are în vedere soarta refugiaților rusi care încearcă din rasputeri să părăsească Rusia brusc bolșevizată si insangerata de criminalii bolsevici care au pus stapanire pe Rusia.

Pe refugiatii rusi insa nu ii asteapta o soarta prea buna nici in Romania regala, atunci cand acestia sunt prinși, ei sunt fie întemnițați, fie trimiși la moarte sigura, cand sunt fortati de soldatii-graniceri sa treaca înapoi granita, ajungand in mainile bolșevicilor insetati de sange, si aceasta crima indirecta este a vajnicilor noștri soldați romani.

Cei care izbutesc insa să se descurce si sa ajungă mai departe, în România adica, au nevoie de … complicitatea militarilor. Coruptia e in floare! Refugiatii plătesc prețuri exorbitante, foarte consistente, desi nu au luat cu ei mai nimic, acum li se ia tot ce este de valoare, asta pentru a li se permite sa stea in Romania. Mai ales femeile carora, pe langa bijuterii, li se cer si fel de fel de servicii, inclusiv de natura sexuala.

Există, apoi, cadrul spatio-temporar construit in jurul dramei de moravuri, o drama creată în jurul tribulațiilor erotice ilicite ale personajelor piesei.

Într-un loc în care totul băltește, o mlastina morala, la propriu, doar aventurile, bârfele și existenta un cabaret clandestin dar binecunoscut de autoritatile locale civile si militare, mai aduc în viața oamenilor niscaiva sare și piper. Atmosfera provinciala, daca nu te imbolnaveste, te omoara. Cu totul! Mai ales daca ai avut anterior sansa sa traiesti intr-un oras mare si frumos.

În sfârșit, ultimul cadru spatio-temporal, cel al aspirației spre puritate, al nevoii unui ideal, al materializarii unei dorințe de împlinire prin iubire e cea de a treia cheie de receptare a piesei jucate azi de actorii Teatrului Național din Chișinău.

***

Mi-au plăcut toti actorii dar, as vrea sa mentionez, in special, pe urmatorii actori: Eva (Evanghelina) și boierul Manaru.

Eva este un personaj complex, redat exemplar, al cărui tumult si zbucium interior este, cel putin asta cred eu, în mod convingător redat de actrita Silvia Luca. Actrița basarabeanca și-a construit cu arta mestesugita interpretativ eroina, împrumutându-i acesteia cate un pic din toate cele ce definesc in fond si la urma urmei „femeia”: inocență, erotism sălbatic, exaltare, vulnerabilitate, simț al datoriei, spirit de conservare, rafinament, mister, plus alte rafinamente sufletești care o fac extrem de credibilă. Aproape reala! Felicitari pentru reusita din aceasta seara, este minunata!

eva

Boierul Manaru, personaj jucat admirabil de actorul basarabean Petru Hadârcă, nu este un simplu erou de vodevil, cu apucături de Don Juan si Casanova și domninat de reacții uneori previzibile alteori imprevizibile. Ca un personaj care simte enorm, vede monstruos și este inzestrat cu forță masculină de-a dreptul hipnotizantă, asemeni sarpelui ce-si soarbe din priviri victima, paralizand-o mental inainte de a o inghiti, el actioneaza. Se razbuna!

Dintre celelalte personaje, mie mi-au plăcut in special soții înșelați și nevolnici. Neevrednici, demni de mila, mila situata undeva la limita scarbei, si care se dovedesc a fi absolut incapabili sa realizeze si ei ceva concret, manifestat in plan fizic. Jalnice fiinte, insa admirabil redate de talentatii nostri actori de peste Prut.

Orice femeie, oricat de rabdatoare ar fi, s-ar fi descotorosit de ei cat mai repede sau, daca „morala” societatii o cerea, si nu puteau sa divorteze, atunci puteau sa se razbune si sa-i insele, la greu, cu primul venit. Macar copiii, viitorul, sa fie ceva mai destepti decat … nevolnicul de langa!

Nevestele lor par disperate. Si chiar sunt! Ghenia interpretata magistral de Angela Ciobanu, cântăreața de cabaret, la inceput  sceptică si resemnată, adevarata victimă a unei vieți trăite la foc mic care va arde insa in final in flacari mistuitoare. Superba realizare actoriceasca.

Mi-au plăcut apoi decorurile. Creatorul lor este in mod sigur adept al detaliilor minimaliste. Sincer a reusit sa obtina, din minimum de resurse, maximum de utilitate. Aspectul final este unul cu adevarat uimitor!

Muzica este cel de-al N-lea personaj, un personaj-dimensiune spatio-temporal si care, asemeni zeului Cronos, este creator de lume si care, la propria-i vointa poate transpune in atmosferă fizica imaginarul. Muzica atent aleasa tanspune efectiv spectatorul in perioada interbelică. Il teleporteaza, actiune extrem de reusita si care este realizata cu mijloace aparent, doar aparent insa, rudimentare. Principiul natural este deplin respectat: „maximum de efect cu minim de efort”.

***

Si totusi, aici, in textul dramei adica, exista un aspect care este exacerbat, probabil involuntar, desi nu as crede-o. Din pacate acest element creaza o oaresce dizarmonie, afectand per ansamblu piesa. Nu I-aș reproșa desi, efectul lui determina apoi o oarece dezechilibrare, deplasare a mizei, o dezechilibrare mai mult ca sigur voita, a piesei in toata desfasurarea ei. Dar … atentie! Acest element de dezechilibru deranjeaza spectatorul. Este de-a dreptul deranjant la un moment dat, in timp! Si atunci se pierde ceva esential – atentia Mariei Sale Spectatorul! Ca o observatie, o mica optimizare a textelor preluate din Gib Mihaiescu n-ar strica pe viitor!

Miza politică a piesei este insa una foarte clara! In conditiile factuale ale lumii de azi, elementul dezechilibrant poate obtura insa receptarea acestei piese ca fiind o dramă psihologică. Si atunci se pierde complet tot farmecul ei!

Piesa, in desfasurarea ei este un pic cam prea mare in durata! Mai bine de trei ore de spectacol, timpul adica, este cel care diluează insasi intensitatea emoției initiale, emotie ce este transmisa spectatorului inca din prima parte a ei. Pacat! Timpul prea mare duce la diluarea actiunii, situatie des intalnita in cinematografie, fie ea clasica or contemporana.

Transcriu, pentru final, doar două replici din spectacol, replici care sintetizează întrucâtva mesajul extrem de puternic al acestei piese complexe:

„– Ce are Eva asta și eu n-am? întreabă una dintre nevestele bovarice ale orașului, contrariată de fascinația cu care Eva (Evanghelina) îi înrobește pe toți.”

„– Ce nu avem niciuna din noi: DRAGOSTE! îi răspunde alta.”

Chiar, ce nu avem noi aici si acum? Si raspunsul este unul simplu, fara menajamente: „O poveste soc, o poveste tulburătoare, in adevaratul sens al cuvantului”.

***

“În ochii tăi fermecători” – spectacolul de deschidere al turneului, a fost probabil cea mai frumoasă provocare a colectivului de actori de la Chişinau adresată publicului bucureştean iubitor de teatru. Regizorul Sandu Vasilache a avut ambiţia să reconstituie in ea un cadru larg al vietii româneşti interbelice din dreapta și din stânga Prutului, fie ea basarabeană sau oltenească, urcând pe scenă drama psihologică a unor personaje mic-burgheze aflate în situaţii limită. Manaru, interpretat cu fineţe caracterologică de Petru Hadârcă şi Eva (Silvia Luca) cu subtile trimiteri la eternul mister feminin, sunt personajele-cheie ale unei adaptări pe cât de curajoase pe atât de complicate în mecanismul de mise en scene. E de remarcat rostirea, într-o limbă curată, românească, a unui text din care actorii şi regizorul şi-au extras, cu pricepere şi talent, aplaudate replici de comedie, deseori amară. Un spectacol demn de Naţional, greu, pentru actor, dar de neuitat pentru spectatorul dornic de emoţii estetice atent cultivate.

„E un spectacol cu parfum de tango, de dragoste, cu situații interesante din anii ’20. Personajul pe care încerc să-l conturez și să-i dau viață e un boier care se răzbună pe faptul că tânăra lui soție l-a înșelat. În această piesă este mult dramatism, iar finalul este unul tragic”, a menționat actorul Petru Hadârcă.

***

după Gib Mihaiescu

Regia: Alexandru Vasilachi,

Costumele: Eugen Laptedulce,

Mişcarea scenică: Dumitru Tanmoşan,

Proiecţia video: Valeriu Turea.

Distribuţia: Silvia Luca, Petru Hadârcă, Alexandru Leancă, Victor Nofit, Ion Mocanu, Angela Ciobanu, Iurie Negoiţă, Valentin Zorilă, Mihai Zubcu, Iurie Focşa, Igor Babiac, Tinca Gorcenco, Doriana Zubcu, Mihaela Strâmbeanu, Anna Tcacenco, Draga Drumi, Doina Severin, Cornelia Maros – Suveică, Anatol Durbală, Alexandru Pleşca, Ghenadie Gâlcă, Nicu Suveică, Petru Oistric, Iurie Radu, Dumitru Stegărescu.

***

Si in loc de incheiere va ofer o restituire

Cristian Vasile -„În ochii tăi fermecători”


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here