Învăţarea prin coaching (I). Coaching, nu transfer de cunoştinţe.

7
141
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

O nouă serie de articole.

 De azi încep o nouă serie. Până acum am mai scris despre coaching aici, aici şi aici.

nu cauta ce-i mai bun

10 ani de la primul client în coaching

Curând se împlinesc 10 ani de când am avut primul meu client în coaching. Era cu trei ani şi jumătate înainte să devin membru cofondator al Asociaţiei Române de Coaching şi cu patru ani înainte să devin administrator, promotor şi participant al şcolii de film fondate de Mihnea Columbeanu la sediul Cinemagia. Fără îndoială, pe atunci nu ştiam că ceea ce făceam se numea „coaching”. Nici nu îmi începusem stagiul de practică în NLP.

learning Pyramid

Piramida învăţarii susţine că o persoană învaţă cel mai bine o tematică sau o metodă atunci când învaţă pe altcineva prin sau pentru acea structură. Premisa de la care porneşte acest proiect, desfăşurat în toamna lui 2004, este aceea că, în 2001 fusesem angajat pe post de redactor pentru rubrica cinematografică a unei reviste locale, fiind ulterior promovat în poziţia de redactor cultural al evenimentelor din Iaşi. În urma succesului obţinut, o elevă mi-a solicitat să o instruiesc în domeniul redactarea cronicilor de film.

Mi-am dat seama ulterior că, pe baza pregătirii mele realizate în mare parte pe cont propriu, modelul pe care l-am folosit a fost unul de coaching, chiar dacă nu a fost cadrat ca atare.

Client: M. Proiect asumat pro-bono, ulterior dezvoltat ca proiect de evaluare semestrială în facultate şi la master.

De astăzi public în mai multe părţi, câte două pe săptămână, cum anume a decurs proiectul meu de coaching, pentru că a fost considerat de toată lumea un succes, pe care acum, cu această ocazie îl aniversez, împărtăşindu-l cu tine, cititorul meu.

Introducere explicativă

Am auzit prima dată de M. (clientul) de la o cunoştinţă apropiată. Această cunoştinţă mi-a spus despre M., că ar fi o fată foarte pasionată de filme şi care de asemenea vrea să scrie mai bine despre film. Am luat legătura cu ea în vara 2004. Iniţial, contactul a fost amânat din cauza deplasării clientului potenţial în zona rurală pe perioada vacanţei. Efectiv, prima întâlnire a avut loc în toamnă şi rezultatele acesteia au fost de natură să influenţeze pozitiv aplicarea proiectului acesta, a cărui realizare este o mini-radiografie a derulării acestuia după schema nescrisă pe care am aplicat-o în mod conştient, susţinut şi direcţionat în sensul descris aici.

Ideea de bază: îmbunătăţirea abilităţilor de a evalua şi a studia filmele, ca urmare a dorinţei de cunoaştere din partea clientului.

Motivaţia: Dorinţa de a sprijini clientul pe drumul său către o cultură cinematografică.

Scopul meu: Satisfacţia de a contribui la îndrumarea acelei persoane la acel moment al vieţii şi în acest sens.

Obiectiv asumat de către client: crearea abilităţii de a înţelege şi studia corect un film, prin realizarea de cronici şi analize.

Pregătirea iniţială a coachului: Există o mulţime de cunoştinţe care stau la îndemâna oricui este interesat de a se educa şi a-şi creea o dezvoltare personală în orice sens. Proiectul îşi propune testarea cunoştinţelor studiate în zeci de cărţi de dezvoltare personală şi psihologie şi utilizarea acestora într-un mod cât mai constructiv pentru client, fără să prezume că oricine poate învăţa coaching din cărţi.

Coaching, nu transfer de cunoştinţe

Informaţiile cele mai relevante şi structura pentru studiu se regăseau în materialele pe care i le-am pus la dispoziţie clientului pentru studiu. Scopul meu nu era să fiu un profesor sau un mentor, ci în primul rând un încurajator al clientului în explorarea materialului şi în dezvoltarea abilităţilor. Cunoştinţele se găsesc în cărţi, dar abilităţile se formează prin practică. Aşadar, eu şi clientul am convenit asupra unor obiective intermediare, sarcini, pe care le parcurgeam pentru monitorizare prin întâlniri şi prin comunicare e-mail.

În urma evaluării psiholgice pe baza primei întâlniri, se ia hotărârea de a adopta drept poziţie dominantă una din cele trei stări ale analizei tranzacţionale. Cea mai potrivită am găsit că era aceea de părinte, asta presupunând disponibilitatea candidatului de a juca rolul, conform schemei din AT, de copil. Oferindu-i clientului feed-back pozitiv în mod constant şi oferindu-i accesul deschis la informaţia de care are nevoie să se documenteze (clientului i s-au pus la dispoziţie reviste şi cărţi despre film, istoria cinematografiei şi analiză profesionistă de film), acesta urmează să răspundă necesităţii cognitive de a studia într-o manieră structurată. Deci axul psihologic al dialogului, asumat de la bun început a fost eu-părinte, clientul-copil, dar fără a implica prin aceasta o dominare sau o subordonare.

Obiectivul era atingerea unui nivel de colaborare care să permită demararea unui antrenament cu termene limită şi evaluări riguroase şi direcţionate în sensul dezvoltării personale a clientului, mai ales conferirea încrederii în forţele proprii şi încurajarea aplicând principiile coachingului. Subiectul a fost doar vehiculul pentru a face asta: interpretare de film, studiul istoriei cinematografiei, dezvoltarea culturii generale prin filme, analiză şi cronică de film.

 

Happy coaching!

Ştefan Alexandrescu

consilier în carieră, Global Career Development Facilitator

cofondator al Asociaţiei Române de Coaching

discerne.wordpress.com


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here