ISTORIA DACILOR : COMOARA LUI DECEBAL

0
291
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Cum traiti dupa un an de guvernare PSD-ALDE?

View Results

Loading ... Loading ...

La Muzeul Hartilor si Cartii Vechi, din Bucuresti exista o harta medievala care arata locul in care a fost ingropata comoara lui Decebal… inca nedescoperita!

Daca Gerardus Mercator a realizat, in perioada Renasterii, o astfel de harta, a carei copie, de la 1620, atesta existenta comorii regelui Daciei, inseamna ca respectiva comoara, pe care foarte multi au cautat-o si inca o mai cauta, nu este doar o legenda, pentru ca aceste harti erau facute cu minutiozitate, pe baza documentelor istorice. Iar harta se gaseste pe unul dintre peretii Muzeului hartilor, de pe Strada Londra nr 39, langa multe alte comori care asteapta sa fie descoperite de publicul larg.

Prima atestare istorica a existentei comorii pe care o indica si harta lui Mercator ii apartine lui Dio Cassius (155 sau 163/164 – 229) conform caruia, in urma cuceririi romane, au fost descoperite si comorile lui Decebal, in albia raului Sargetia, din apropierea capitalei Sarmisegetusa. Istoricul spune ca Decebal “a abatut raul cu ajutorul unor prizonieri si a sapat acolo o groapa. A pus in ea o multime de argint si de aur, precum si alte lucruri foarte pretioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar dupa aceea a adus raul din nou in albia lui’. I-a sacrificat apoi pe cei care au muncit la ingroparea comorii, insa Bicilis, un tovaras al sau care cunostea cele intamplate, a fost luat prizonier si a dat in vileag totul.

Afirmatiile istoricului roman Dio Cassius au fost scrise la 100 de ani dupa cel de-al doilea razboi daco-roman (105-106), iar ceea ce se stie foarte clar despre situatia vremii este faptul ca dupa acel razboi, Imperiul Roman a inflorit din punct de vedere financiar, romanii au fost scutiti de impozit, iar imparatul Traian a organizat, timp de 123 de zile, sarbatori la Roma si a construit mai multe edificii marete. Cercetatorii au evaluat prada luata de Traian din Dacia la 165 de tone aur si 330 tone argint.

Harta comorii lui Decebal
O scena de pe Columna Traiana infatiseaza o coloana de animale si care ce transporta prazi din Dacia, scena pe care unii istorici o interpreteaza drept aducerea la Roma a tezaurului lui Decebal, descoperit in albia raului Sargetia (Sargetica), ce ar fi astazi, conform unor specialisti, actualul curs al raului Strei. Se pare, insa, ca ceea ce au reusit sa gaseasca romanii era doar o mica parte a adevaratei comori a lui Decebal, iar seria descoperirilor din acea zona atesta existenta tezaurului care inca nu a fost scos la lumina.

Harta de la 1620, care se afla pe peretii Muzeului Hartilor si Cartii Vechi din Bucuresti indica locul unde a fost ingropata comoara, iar un studiu atent ar putea duce la identificarea acestuia. Cu siguranta, Decebal, ca un mare strateg, nu putea ascunde tot tezaurul intr-un singur loc. Iar documentele istorice aduc argumente: in secolul XVI, la varsarea Streiului in Mures, un pescar a scos de pe fundul apei cateva monede de aur. Mai sus, intr-o bolta zidita, a gasit 40.000 galbeni si bucati de aur nativ. A incercat sa vanda cate ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care a confiscat comoara si a mai gasit in apa raului alte parti din tezaur. Cardinalul a construit un castel la Vintu de Jos, a facut cheltuieli foarte mari, atragand astfel atentia asupra lui. Drept urmare, imparatul Ferdinand de Habsburg l-a trimis generalul Castaldo sa-l lichideze pe Martinuzzi, dar nu a mai gasit decat 2.000 de monede de aur. Cronicile vorbesc despre niste butoaie cu monede vechi de aur aflate in posesia domnitorului Petru Rares al Moldovei.

La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, imbogatit brusc, a lasat un testament in care descria o mare comoara din care luase foarte putin, spunand ca restul ar fi putut imbogati toata populatia Transilvaniei. In jurul anului 1800, copilul unui taran a gasit 264 monede de aur pe Dealul Aninesului, iar in 1804, un preot din Valcele a descoperit, la radacina unui fag batran, 400 de monede dacice tip “koson’, nume care se presupune provenienta de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea si acumularile din tezaurul dac. In aceeasi vara, s-au mai gasit peste 1000 de monede de acelasi tip.

Mai apropae de zilele noastre, in anul 1970, un lucrator a gasit o moneda tip “koson’ in zona sanctuarelor de la Sarmisegetusa.
Indicii referitoare la aceste comori se gasesc in cartile si hartile vechi, ce ar trebui studiate cu atentie, nu doar pentru a descoperi tezaurul dacic, ci si pentru a afla secrete nebanuite ale istoriei noastre, iar bibliotecile si muzeele sunt un potential inceput pentru toti cei dispusi sa afle tainele ascunse in spatele semnelor.

Material preluat din : ISTORIA  DACILOR


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here